Wednesday, February 28, 2007

you mess with it, it messes with you...

si vom revenii la lista de idei si probleme enuntate in post-ul anterior la un moment dat.. dar pentru moment o alta chestie ne retine atentia, si anume... limitele in care poti abuza de corpul propriu pana acesta se hotaraste sa redobandeasca control asupra situatie si sa te aduca inapoi pe linia de plutire... si cum tendintele sadice se pare ca nu-s rezevate strict pentru mintea si constientul unui om, iata ca entitatea noastra fizica hotaraste sa se retraga din micul nostru parteneriat numit existenta si sa te lase in dilema de a face ce vrea corpul tau... in cazul de fata.. de a nu dormii... in momentele in care ai nevoie de somn si esti constient ca trebuie sa te odihnesti.. la naiba pana si corpul stie asta dar al dracului de capos nu vrea sa cedeze... si totusi... simt o mare de incoerenta care ma paste.. asa ca inainte de a ma pierde in mrejele ridicolului.. i`ll say adieu, adieu

Tuesday, February 27, 2007

idei, de revenit asupra lor

dintr-o ridicola criza de timp si o mare de oboseala banuiesc ca o sa am ca rezulanta o cursa dus spre o mare retrezire la realitate...
pana una alta, dintro neincredere in propia memoria tin sa notez niscaiva idei pe care as vrea sa le dezolt pe-aici, eventual sa editez post-ul sau nu...
- ne concentram exact in masura in care ne permitem sa vizam cu ochii deschisi;
- mintea se pare ca-i cea mai vendictiva si sadica componenta a intregului uman, daca abuzezi de ea tinde sa te paraseasca in cele mai nasoale momente;
- noaptea nu e ca ziua;

Buna dimineata...
Vreau sa plec din Bucurestiul asta prea mort... vreau afara!

Saturday, February 24, 2007

oboseala cronica

si uita ca daca vrei... se intampla sa si poti! sesiune galopeaza pe langa noi, si intr-un mod uimitor facem fata cu stoicism si chiar cu fruntea sus! Sa speram ca n-o dam in bara pe final...
ma vad la sfarsitul unei serii de nopti nedormite din motive mai mult sau mai putin fondate... cert e ca-s prea obosit... un post inutil.. fara subtrat destept asa ca ii punem capat aici!

Monday, February 19, 2007

ordinar

... inca o zi din minunata sesiune... inca un examen dat. un lucru e cert, nu ajungi nicicum acolo unde ti-ai propus, in cazul in care ti-ai propus sa ajungi undeva sus, atat timp cat continui sa faci compromisuri cu tine, cu lumea, cu ziua de azi... Daca tu hotarasti sa-ţi ridici nivelul propriilor asteptari de la persoana ta vei constata ca esti cel mai lenes, indolent, nemotivat om din cati cunosti... si a realiza ca altii nu se pot ridica la asteptarile tale este una... putem zice ca-i un fapt la ordinea zilei... un lucru ordinar, dar sa realizezi ca asteptarile tale sunt ceva la care nici tu te poti ridica este un lucru tragic care te pune pe ganduri la modul ala urat, in care ramai si privindu-ti activitatea in retrospectiva te umplii de desgust, ti-e sila efectiv de propria persoana din prisma noilor asteptari... toate aceste cu conditia ca aceste noi asteptari sa fie de fapt aceleasi asteptari pe care le-ai avut mereu de la propria-ti persoana doar ca reafirmate, eventual scrise cu alt font, subliniata... doar asa sa zicem ca ai avea voie sa te desgusti personal la modul retrospectiv... sa fii nemultumit relativ la un trecut in care nici n-ai facut nimic dar nici nu vroiai sa faci nimic ar fi pur si simplu stupid. Ei bine, din toata mizeria intelectuala in care esti dispus sa te cobori... pana la urma trebuie sa gasesti o scapara... de fapt ce o scapare, trebuie sa te hotarasti sa vrei sa iesi... si propabil vei si reusii.. binenteles cu chin si oftica, cu renuntarea la o sumedenie de chestii printre care cu siguranta se vor numara timpul si distractia si libertatea de a lenevii... care in ziua de azi se pare a fi printre cele mai bine cotate la bursa de libertati... libertatea de a fi un lenes, de a te complace intr-o situatie mediocra, de a nu vedea dincolo de cei 3 metrii de soare din fata ta, de a nu avea nevoie de trezire la realitate, pur si simplu.. libertatea de a fi... ordinar.

Saturday, February 17, 2007

desenele disney...

Am terminat de vazut si Brother Bear II ... :) Film foarte dragut, poate prea dragut pentru cei mai putin dispusi spre o emotie din asta tampa, in care pur si simplu te uiti la un desen animat si ii urmaresti firul narativ.. te bucuri odata cu personaje care nici n-ar avea cum sa existe in chip real si plangi daca e nevoie... plangi ca de-aia esti barbat... sa plangi cand e nevoie :P (a se nota la acest Brother Bear nu mi-au dat lacrimile... la primul da :P) Cert e ca mereu am avut o relatie speciala cu desenele Disney... desene foarte bune, foarte frumos facute si facute parca special sa-ti atinga acea coarda sensibila... si binenteles, precum lamaia adaugata la maioneza, o mana de personaje care sa starneasca rasul numai prin prezenta.... cum in cazul asta ar fi elanii... Printre alte desene animate demne de amintit si in top favorite, ar fi.. The Aristocats, The Lion King (de preferat 1 si 3, 1 1/2 e putin prea gay.... :P) si chiar si Cars !
Da... inca una din diminetile de sesiune... desi nu pot sa sustin ca m-am pus pe invatat inca... poate niste lectii la animala intainte de culcare... desi as avea un dor nebun de scris... cu toate ca, se pare ca si in scrisul asta pe blog bag ceva creier, ceea ce inseamna automat ca daca as scrie probabil n-ar iesi ceva foarte consistent si decat asa... la cat de critic se pare ca am ajuns cu mine... mai bine deloc, deocamdata! Poate ar trebuii sa-mi iau o mare pauza de la blog... si cand adun ceva frumos... sa mai trantesc si eu un vers, o strofa... si de ce nu.. o poezie :)
this just in.. s-a ofilit narcisa... o well.. it not that bad.. flori sunt multe si pe toate gheretele... si mai ales.. am pus zambetul pe buze la ceva individe... deci si-a servit scopul... :)

si cum ieri, 16.02.2007 a fost onorabila zi de nastere a bunicului meu... care a implinit 77 de ani... ceva in tema.. si se pare ca a iesit ceva decent... poate nu zvacneste din text mesajul... dar nici nu trebuie... :)
Muguri de pseudoprimavara
Sunt muguri… şi prinşi in beţia de soare,
aşteaptă senini, precum munţii, un apus.
Pârâului timp dus in lumea cea mare
îi lasă să-nvârtă al vieţii lor fus.

Sunt frunze… răzoare de raze îi scaldă
şi simt tot trecutul cu ochii deschişi.
Pe buze simt încă adierea cea caldă
a vântului timp ce i-a tot dus pieziş

Sunt flori…iar lumina şi vântul le sting
sufletul şi harul ce-l împart printre noi.
Şi-n lacrimi cu toţii spre noi îl împing
timpul tinereţe ce fuge-napoi.

Friday, February 16, 2007

Dimineti fara... suculeţ :)

... ei bine, iata-ma din nou inca activ la orele tarzii ale... diminetii!! dimineata care de altfel nu mi se mai pare asa o anomalie... ziua teoretic este doar ceva acolo inutil... in care ori dai un examen... ori te plimbi, ori dormi... mai faci o cumparatura ceva, mananci... in rest nu faci nimic decat sa te pregatesti pentru seara... unde deja ai un program... te pui pe planificat noapte... mai intai in fata TV-ului ca doar e program misto, asta pana in jur de 22:00... sau poti binenteles sa stai pe mess, mai vorbesti cu lumea despre cum o sa-ti petreci noaptea... :P ca doar n-ai cum sa pierzi prea multa vreme, lumea ori se culca la orele alea... si anume miez de noapte.. ori ca si tine, stundentul bula, se pune pe invatat... dar nu ... nu te pui pe invatat.. primesti un comment pe hi5, intri pe-acolo... si din poza-n poza ajungi in jurul orelor 1:) ei si acuma.. acuma te pui pe invatat... scoti cartile.. le privesti bine.. te mai scobesti in nas ... merg si-ti faci un ceai negru/cafea... si cu cana-n mana sau la-ndemana... te pui pe citit... recitesti... cu putin antrenament cum ma pot lauda si eu in prezent.. la 4 seri succesive de culcat la 5 dimineata.. n-ai nici un stres... inveti la paramatrii "ţuţ" de al 2 la 4-4:30... nici un stres! acuma mai important este ce inveti... de obicei ce-ti si place din ce ai... asta daca-ti permiti luxul timpului..daca nu.. ce trebuie frate! asta-i sistemul...
Printre tona de non-emotii pe care ti le provoaca starea asta de "in priza" imprimata de aceste momente din an numite sesiuni, din cand in cand... pe langa emotiile "de examen" te simti coplesit de un dor nebun de oameni... si de obicei te duce gandul la cei dragi, dragi tie si nu pentru ca sunteti rude, sau a-ti copilarit impreuna musai... ci pentru niste mici chestii care le fac sau le-au facut la un moment dat, pentru un anume moment foarte amuzant sau simpatic... mici detalii care raman acolo prinse in manunchiul de etichete pe care i le asociezi unui om... numai ca desii nu-i cea mai mare eticheta.. asta-i aia care te face sa zambesti.. e aia scrisa pe culoarea favorita, cu fontul cel mai simpatic... si dintre tonele de carti, foi, desene, iar carti si eventual caiete... scoti telefonul mobil si faci ceva.. dai un semn... un beep, un mesaj, un telefon... orice ca sa-ti umplii nevoie aia de bine din suflet si ca sa te aduci inapoi la linia de plutire... linie necesara!
Ei si... Ce mai faci Suculeţ ?

Thursday, February 15, 2007

Tocilarul, trisorul si dragobetele...

... ma framanta o problema de etica... si anume referitor la a trisa... este corect sa copiezi, sa trisezi, sa mituiesti ? pana la urme numai tu poti sa hotarasti ce e, pentru tine, corect moral ! ... dupa cum discutam cu o prietena zilele trecute, in cazul in care tu esti omul care pentru un examen chiar invata, chiar iti da silinta si stie.. faci acolo de o nota buna... si cum anume te simti cand vezi ca toata lumea e cu cartea pe banca si poate scrie mai bine decat ai scrii tu... ei bine, intr-un fel iti vine sa-i dai pe toti cu capu de banca incepand cu supraveghetorul de la examen si pe de alta parte iti vine sa te dai singur cu capu de banca... In definitiv... se presupune ca tot tu esti cel mai castigat din toata afacerea asta, tu ai si informatia, o sa ai si nota... de ce anume sa te ataci... ei bine... te ataci pentru ca poti si pentru ca nu-ti convine ca niste bolovani oportunisti sa fie vazuti intr-un tabel al mediilor pe aceeasi treapta cu tine... si cu toata ca constientizezi ca tu vei ajunge cineva, in conditiile in care totul merge bine, si acei respectivi bolovani probabil vor fi mai putin pregatiti profesional decat tine... nu-ti ajunge... cum sa-ti ajunga un adevar semi-probabil ? o previziune despre viitor.? nu dom`le... vrei sa fi tu acolo al mai bun de acuma.. sa stie lumea... sa te arate cu degetul si sa zica.. Tocilaru!! ... cred ca mai nou... unul dintre cele mai ravnite titluri in lumea studenteasca ar fi cel de TOCILAR... ce poate fi mai frumos decat sa vezi lumea cum se oftica si se uita la tine cu coada ochiului... crapa de invidie vazand ca iar ai luat o nota buna spre deosebire de ei.... si deodata.. din norul negru al invidiei rasare acel sorare care le readuce zambetul tamp pe buze dragilor nostrii colegi.. si in mediocritatea lor... zic foarte impliniti... Ce tocilar! si tu... alt frecator de menta dar care la nevoie este dispus sa piarda noaptea in fata cafelei si sa-si basculeze in cap informatii... esti TOCILARUL !! fi mandru frate... ! Dar intr-un alt punct de vedere... si ca sa revin la verbul "a trisa" ... ce inseamna a trisa...? a trisa= a induce in eroare, a insela la jocul de carti; Dar moral ... ce consideram a trisa...? Ei bine avem cu totii prioritatile si interesele noastre... opinii si convingeri... plus minimul de principii morale... si a nu le respecta... a le calca in picioare.... cu iluzia ca suntem inca pe drumul cel bun... inseamna a ne induce singuri in eroare, nu? Deci... inseamna a (ne) TRIŞA!! dar daca nu ne calcam in picioare opiniile si nici principiile morale... ci urmandu-ne prioritatile... trisam in viata reala, copiem, dam spaga ... intr-un domeniu in care nu trebuie sa ne demonstram nimic... ceva de minim sau chiar inexistent interes, insa pus inevitabil in drumul ascensiunii noastre formative, pentru a-l depasii fara batai de cap... ei bine ne trisam moral...? pana la urma nu facem decat sa ne scutim de un efort inutil, ne protejam principiile si opiniile necoborandu-ne la un nivel fara de interes.... mergem intainte urmand ceea ce vrem si stim ca este cu adevart util... asta-i conditia... binenteles ca aici intervine moralitatea... nu trisezi pana in punctul in care esti sincer cu tine.. daca spre exemplu... eviti sa pierzi timp cu un exemen.. stii ca se poate cumpara cu minim efort financiar... mergi la disciplina, vorbesti cu profesorul, ii prezinti acolo o atentie, el iti fagaduieste o nota decenta... si ai ceea ce ai cautat de fapt... timp dom`le... asta vroiai nu...? timp si libertate de a-ti vedea de ce este cu adevarat important.. ei bine in momentul in care timpul acesta efectiv il pierzi... si nici nu ai acel ceva important de care sa te ocupi in timpul cumparat.. (pentru ca asta-i pretextul moral pentru care te-ai dedat mitei nu...? iti cumperi timp pentru ceea ce te intereseaza) atunci esti deja un trisor! si te trezesti in randul colegilor tai mediocrii care au platit si ei examenul... doar pentru ca nu-s in stare macar sa retina atata informatie, informatia aia idioata de care tie ti-era greata si o vedeai ca prostitutie intelectuala sa o inmagazinezi... ehe... trisorul lu mama ce esti!
... Ghetie se pare ca n-a fost om prost... toti muschii sunt scrisi in latina... te face sa citesti odata denumirea, sa ajungi la 3 cuvinte mai incolo..si sa te intorci.. sa mai citesti o data "latissimus dorsi".. aha! ce-o fi asta... a! marele dorsal... da da da.. si mergi mai departe...
Trece Valentines Day.... si vine dragobetele... parerea mea.. la fel de penibile amandoua trebile.. nu ca eu as pierde ocazia sa ofer vrajeala ieftina de sarbatoare imprumutata... dar penibile... vrei sa iubesti.. iubesti oricand.. nu-ti trebe musai o zi! desi poate ma insel in privinta dragobetelui... trebuie sa face sapaturi... ce e dragotbetele..?

Wednesday, February 14, 2007

Gheţie si o narcisă...

si iata ca... a mai trecut o ziulica din sesiunea noastra, primă şi nevinovată... si se pare ca arta frecatului de menta, se desavarseste in special in aceasta perioada.. ironic nu..? ei bine.. nu! tragic poate... ce sa mai.. vine inca un examen, biofizica si perspectiva, daca insist s-o numesc roz, trebuie sa fie un roz fie foarte foarte trist spre viscer bolnav... fie un roz d-ala foarte cocalar-ish... In schimb, daca cu atata dezinvoltura imi permit sa-mi pierd ziua macar sa si scriu cu aceasi stare de spirit... si uite ca, dupa lungi cautari si insistente prin anticariate... (adiche cate o privire aruncata si o intrebare cand mai ajungeam pe la Universitate) am gasit in sfarsit un manual de Anatomie Comparata a Animalelor Domestica si nu numai atat ci chiar manualul de V. Ghetie, unul dintre cei mai buni profesori de anatomie comparata pe care i-a avut tara asta.. dar sa terminat cu propaganda... e misto manualul, e util, foarte bine! pe de alta parte e si 100 RON! dar sa zicem ca face toti banii... si fiind o zi foarte frumoasa, stupid de frumoasa... m-am plimbat cu Bulanel prin oras... prin Cismigiu... (ce romantic nu...? eu tutu si ghetie prin Cismigiu... genial! :P) ... printre restul evenimentelor din ziua de azi (mai bine zis ieri.. dar ma rog...) m-a rugat fratelo sa duc un calculator la facultatea de geografie.. zis si facut... am dus calculatorul, l-am montat pe pozitie... toate bune si frumoase... ceea ce m-a intrigat... administratorul de acolo... un tip, tinerel, mama lui... nu asta conteaza,.. m-a frapat in schimb cat de interesat era sa fie amabil, sa dea mana cu mine si sa se recomande.. "Florian Dobrescu..." .. de dat mana am dat.. dar fara sa inteleg de ce salut un om care nu ma interesa catusi de putin si probabil nici eu pe el... dupa cum argumenta si fratimiu mai tarziu... "Este Universitatea Bucuresti... pupincurismul este o arta!"... asa o fi... asa s-a si vazut... concluzia.. nu vreau sa lucrez pentru universitatea asta... desi o fac din cand in cand... :P
Si asa am reusit sa-mi fac si treaba la universitate, sa-mi gasesc manual de anatomie si sa-mi iau pasta la PIXUL MEU PARKER, care deja devine o chestie iesita din comun..vorbesc despre pixul asta mai mult decat despre facultate.. :P nici chiar. dar intr-un mod uimitor am reusit sa raman impresionat si atasat de un pix care... a scris fara nici o problema timp de 6 luni, luni in care am dat si BAC-ul, si olimpiada tot... si m-am inscris si la facultate cu acelasi pix, am si scris primele cursuri... deci se merita 8 RON pe o pasta.. singura problema era ca data trecuta, acum vreo saptamana... mi-am luat o pasta neagra cu care oricat m-as fi straduit.. nu am reusit sa ma obisnuiesc... e ceva in a scrie cu negru ca nu ma incanta deloc si pur si simplu mi se pare anost si obositor... plus ca n-as putea scrie niciodata cu negru, poezi si anume... dar asta-i alta poveste...
si cu ghetie in mana, dupa ce am vazut si Cismigiul, am cedat in sfarsit in fata unei tarabe cu flori de unde mi-am luat o narcisa... o narcisa galbena, cu care m-am pozat si am trimiso mai tuturor fetelor pe care le cunosc... si la care tin binenteles... ceea e ca fost destul de placut.. mi-e dor sa dau flori... si aici nu prea am cui... dar e frumos sa ai o floare langa... macar din cand in cand...
in rest am nevoie de timp... de liniste... as scrie dar as pierde mult prea mult timp si adaugat la cel care oricum il pierd ar batea la ochi...

doamne ce balarii am scris... asta e...

Saturday, February 10, 2007

2, 1 ... facultati

si iata ca, incepand cu ora 00:00, trecuta de 3:54 ore si anume, am patruns in ceea ce are sa fie... prima sesiune. nimic complicat pana acum... 3 cani de cafea, 45 de minute de euforie neconditionata si muzica, comentarii stupide pe mess, niscaiva discutii amuzante cu Laura, sa zicem ca-ntr-un cumul matinal, o noapte destul de productiva... plus o trecere sintetica prin materia pentru examen, o chimie parcursa sistematic acum 3-4 ani, care la prima vedere pare cunoscuta... spre fericirea mea, a lui bulanel... o-m vedea ce-o iesii la examen.
... incep a resimt efectele unei absente a elementului cultural artistic din preocuparile mele... gandesc, la modul cel mai crunt si realist, sec! si asta nu-mi ajuta mie, situatie, .. nimanui. am neovie de o plimbare ... de un text usor, n-am timp de chestii ultra complexe, in schimb un mic stimulent trebuie gasit... altfel ... ma scufund in imbecilitatea cotidiana a bucurestiului. m-am gandit daca faptul ca am renuntat la filosofie cu cea mai mare nonsalanta, aparent, a fost unul din marile mele esecuri... nicidecum. am vrut sa dau la filosofie dintr-o ambitie, poate lejer stupida, de a-mi asigura si un element cultural (si sa vina sub semnul imperativului didactic, ca sa nu-l pot abandona oricum) pe langa cel informativ-stiintific de la facultate, ambitie de a nu fi orice doctoras, expert intr-ale biologiei si clinicelor si ignorant fata de arta, cultura, istorie si politic. si prin ignorant nu definesc total lipsit de tangenta ci pur si simplu.. un nivel comun, pe care-l poate sustine orice individ care-i petrece 4-5 ore la TV in fiecare zi... televizorul se pare ca are darul de-a ne conferii un grad de sub-cultura asa de multumitor incat unii uita cu adevarat ce-i aia cultura veridica. dar ce sa-i faci... e mult mai amuzant cand imaginea-i colora, si-n loc sa auzi cuvintele citite de o minte din vocea ta, le auzi din vocea unui comentator, mai vezi un decolteu, mai un top-model.. de ce nu...? si eu mai uit la televizor, de ce-s asa de revoltat..?
ei bine si cu toata ambitia culturala m-am lepadat de filosofie pe atat de repede pe cat am imbratisat ideea de a fi student la miniona facultate de pe splai... ideea ar fi cam urmatoarea, pretextul cultural l-am adaugat abia ulterior, dorinta de a face 2 facultati am avuto dintotdeauna... mai ales dupa ce am alfat ca medicina veterinara tine 6 ani, timp in care ai timp sa termini o alta si sa-ti tragi si un master... prin urmare planul initial era sa-mi vad de veterinara la un nivel intensiv si sa strecor filosofie pe unde pot, sa trec anii si atat si apoi sa ma inscriu la un master... ideal cel de genetica de la Biologie... dar, cum la filosofie nu m-am mai dus, si motive am multe... unu dintre ele ar fi ca, n-as fi putut sa continui sa merg si sa particip la niste seminarii in care "colegii" citeau ceea ce se dadea de la o saptamana la alta, si anume 2-3 carti, recenzii si tot tacamul, in timp ce eu weekend de weekend imi bateam capu cu fiecare liniuta, sant si tuberozitate pe care o poate prezenta un os al scheletului animal, fie el de al coada sau capul calului pana la unghia pisicii... a se nota, cainele are os penian! :P asa ca intr-un efort de a nu-mi prostitua pretentia culturala... am renuntat gradat la pretentia de a fi "studios" in filosofie... desii ramane o ambitie nesatisfacuta care probabil se va intoarce sa ma bantuie in viitorul... variabil! Planul B... Biochimie... :D v-om vedea... de data asta urmeaza o interesare minutioasa asupra programului, cerintelor, posibilitatii de echivalare a unor examene... etc etc etc...
printre diversele intamplari... ziua de 08.02.2007 a inclus, fapt pe care l-am omis in post-ul precedent, printre altele..si ultimul curs de anatomie pe semestrul I al primului an de facultate... Anatomia, poate singura materia cu adevarat relevanta din setul de materii de pe semestrul asta, onorabilul Gabriel Predoi, proful.... om de care am auzit multe, cum c-ar fi un excroc si nush mai ce... dar in definitiv si-n perceptia proprie si personala... un prof genial... pe linia lui de munca si anume Anatomia Comparata... si-n acest ultim curs, profitand si de faptul ca aveam 4 ore la dispozitie, tovarasul profesor, dupa ce ne-a tinut un minunat discurs despre cum cu generatia noastra gradul de indifierenta, inconstienta si indolenta relativ la procesul de invatare a atins culmi fantastice, a procedat, in modul sistematic caracteristic unui anatomist, sa ne demont(s)t(r)eze controlul pe care il avem asupra materiei asimilate in timpul semestrului, control evident inexistent... si am scris cu totii pe foi titlul cursului anterior dupa dictare fara sa sesizam ca-l mai scrisesem odata... scria muschi atat de aiurea in zona aia.. dar daca zicea profu.. vai.... oricum o lectie buna... in rest un curs fascinant, din care am pricipit mai multe chestii decat dupa ce rasfoisem manualul de 4 ori... ce sa-i faci.. nu-ti sare Pastea(autorul) din manual sa-ti exlice cum si ce fel e in schema cutare...
si cam atat pentru dimineata asta...
neata copii..!

Friday, February 09, 2007

restanta

"i`m this... you`ll never be this"
(asa m-a caracterizat o prietena... am apreciat :) )
dar sa revenim la oile mele... ati observat cum, in momentele cele mai ciudate, tinde sa se intample cate ceva care, macar pentru moment, iti schimba complet starea de spirit... si nu vorbim de acele mici chestii care te fac sa zambesti doar, sau sa razi putin chiar daca esti trist sau cum oi fi... vorbim de acele evenimente, care pentru acel moment, eventual prelungit, iti schimba total stare de spirit... daca-s chestii care te fac sa si gandesti ulterior, le luam ca un bonus in discutia asta...
Mi s-a intamplat ieri sa fiu comparat, intr-un mod deranjant pentru mine cel putin, cu un Bucurestean, cuvant care a picat ca un cutremur asupra intregii viziuni pe care o aveam eu la moment si m-a pus fata in fata cu dilema... ce anume am auzit numa ce..? de ce eu, si anume interlocutorul de pa banca, cu o tona de hartii in mana si o mape pe jos, aratam a bucurestean...?
si apoi am primit explicatia... ca arat la fel de plictisit si de parca le-as fi vazut pe toate ca orice bucurestean... explicand, pe acelasi ton calm ca-s din TL, am primit o reactie la fel de interesanta... mi s-a zis ca-s doar plictisit in cazul asta...dar ca-i bine asa...
ei bine se pare ca lumea interpreteaza totul dupa cum vede lumea din jur.. dupa cum li se pare lor, ca ar fi ceva.. ca altceva... aiurea... de ce nu are lumea un sistem de valori, unul bun, la care sa se raporteze si sa n-aiba nevoie sa recurga la impresii generale despre o zona sau un tip social... lumea chiar nu mai are valori simple si clare.. gen cinste si stiu si eu.. curaj ceva...? nimic.. acuma poti fi doar... de treaba, ok, cool, trendy, misto, naspa, cocalar, badaran... nimic din care sa inteleg ceva despre un om... pur si simplu cuvinte, care nu numesc musai ceva... dar le scuipam cu un debit impresionant si cu-o gratuitate ... pana la limitele unui reflex vomitiv...
... ceea ce m-a revoltat pe moment la persoana care m-a numit "bucurestean", urma sa fie compensat prin, de fapt era compensat dinainte... de atitudine, persoana respectiva, din dialogul purtat cu altcineva, am aflat... venea de la un examen, examen din care plecase, desii stia, dar cum majoritateal lumi copia de zor... i s-a parut nedrept fata de propria-i persoana in primul rand.. preferand o restanta... cum bine a zis si proful de anatomie azi... "pana unde ne putem prostitua oare ?"drept e ca... eram si eu cam in aceiasi oala... plecasem de la testul de fizica... la care nu stiam absolut nimic.. si decat sa scriu ce mai aud prin sala.. l-am predat si am plecat... sa inteleg ca mai sunt oameni cu principii solide...? fie ele bune sau rele.. solide sa fie...! cred...
Sentiment de desgust general aparent il pierd... nu-mi fac griji... revine in mod atat de normal deja.. incat abia astept... deloc nerabdator...
Domnisoara interlocutoare este studenta la Biologie, anul I, ... are restanta la Biologia Animala acuma... colegul ei cu hands free.. probabil a luat! Ce lume de kkt!
N-am numarul ei...

Thursday, February 08, 2007

sa vina sesiunea...

... si iata-ma trecut cu bine de ceea ce a fost, una din cele mai haotice curse prin materie, proces didactic si examinare, toata la un loc, din viata mea... perioada cunoscuta si ca.. prima pre-sesiune... care a respectat se pare tiparul clasic si pentru mine cum se intampla cu toata lumea, nu-i dai importanta, vine respectiva perioada, te trezesti cu 5 colocvii in 2 zile, pierzi 3 nopti de somn si esti total inutil in momentul examinarii... in fine... pentru 2 nopti de invatat, o cutie de lipton yellow label (beutura la al carui efect am fost nevoit sa renunt a doua seara dupa ce intrasem intr-o stare de semi-sevraj dupa 6 cani... ) si intr-un mod uimitor ese regulate... m-am ales cu 3 colcvii promovate din 5, dintre care la anatomie unul l-am luat pentru ca profa a avut incredere ca am invatat, fapt adevarat, si unul, la muschi si anume, chiar nu invatasem asa ca n-aveam cum sa-l iau, biologie animala si biologie vegetala luate pe bune, pe invatatul ala de noapte... aceasi.. :P , si biofizica.. subiect primit -3min-subiect returnat... n-avea rost! Oricum... 3 colocvii luate cu nota 7, numai 7 am luat la toate colocviile de pana acum.. la anato pentru ca mai mult nu mi-a dat profa.. la restu.. de atat stiam... si se pare ca voi fi nevoit sa revin cu un comment destept la treaba asta... de fapt alta treaba.. mai tarziu.. ;)
pana una alta... o seara buna!

Monday, February 05, 2007

cu mintea obosita

se pare ca nimic concludent nu se poate realiza, atat timp cat creierul tau pur si simplu nu te urmareste.. si se pune problema daca intradevar creierul este cel care nu vrea sau tu, ca individ, sufletul tau chiar, are probleme care il macina si nu-i dau voie nici creierului sa gandeasca pentru ca pana la urme, unde ne dam seama si ne percepem sufletul, daca se poate vorbii de asa ceva, daca nu la nivelul gandurilor. nu stai pe ganduri, ai un moment spiritul... pe draq... tot aceaisi balarie emotiva este, dar este o balarie care nu te lasa sa-ti vezi de ale tale? este ! printre altele, se pare ca, si-ntro realizare tarzie observam, atat timp cat nu esti dispus sa-ti iesi din tiparul propiu si personal pentru a face ceva care sa-ti schimbe situatie jalnica in care eventual te aflii, daca nu esti in stare ca te mobilizezi intr-un fel catusi de putin, sau chiar foarte, evident ... nimic nu se va intampla ca sa te scoata din starea respectiva... ba chiar mai mult, ocaziile trec... ocazii de care se profita, putem sta linistiti, numai ca nu noi... nu tu.. nu eu... eah... am ajuns sa-mi plang de mila pe net..? jalnic! de fapt nu.. nu-i plans de mila .. e un fel de poveste pe cat de incalcita se poate despre cat de scarba a ajuns sa-mi fie fata de tot, de orice, de oricine... iti vine sa-ti pui tricou cu FUCK YOU GUYS si sa nu fi nevoit decat sa indici insemnul in cazul in care cineva doreste sa ti se adreseze...
Pe de alta parte... ce vina are lumea ai putea zice...? de ce sa te porti nasol cu niste oameni care n-au catusi de putin de a face cu situatia ta mizera...? ei bine... de ce nu ? mai ales daca nu sunt niste insi de care esti catusi de putin atasat...
Un lucru e bun la stare de scarba, nu e nevoie sa te agiti, nu trebuie sa fi nervos pur si simplu poti sa stai scarbit, de tot... si in acelasi timp.. sa gandesti.. chiar productiv.
Am reusit sa-mi cumpar cele 2 volume de Genomica, pe care le tot visam de vreun an si ... chestii foarte misto... un tratat serios, consistent, scris de oameni destepti... si cu subtitlu, care in contextul enunatat anterior, al unei sobrietati academice totale.. este pe cat de simplist, pe atat de eficient si amuzant... pe pagina 2 scrie... GENOMICA - Un tratat despre genom, / De la virusuri la om . Din pacate n-am avut timp sa ma ocup prea mult de respectivele doua volume, nici macar sa ma bucur cum trebuie de ele.. in lumia recentelor stari sufletesti.. dar e bine cand le vezi pe masa si-ti zici... bai ce carti misto, abia astept sa le citesc. ... ehe... cata tendinta aberativa poti sa mai transformi..? pana unde..?

Saturday, February 03, 2007

(ne)relevant

... letargie totala,
ca individ, se pare ca esti perfect capabil sa te arunci "head first" intr-o chestie care : - stii ca nu are sa-ti faca bine, ca o pierzi timp, ca n-o sa te simti bine a doua zi, ca n-o sa ajungi la rezultatul dorit sau chiar vei inrautatii situatia, doar de dragul de a scapa de o alta stare, una deranjanta, o stare de apatie, de durere si sfartecare interioara, tristete ai putea spune, acel tip de sentiment cu care numai realitatea te poate pune in contact. Si totusi daca se zice, in cele mai multe cazuri, ca realitatea doare, de ce ne mai place realitatea...? de ce toata lumea vrea adevarul si tine cu necesitate sa-l afle..? daca tot ne doare adevarul de ce nu traim in minciuni, e mult zis minciuni, intre aparente, inselatoare cum sunt, aparente si impresii, pareri, fara fundament veridic, doar cum am vrea sa stim lumea si toti ar fi fericiti nu...? greu de crezut, dar o utopie frumoasa non the less... dar sa revenim la ceea ce luasem in discutie initial si anume tendinta de a ne eschiva de o anumita stare pe care noi o consideram deplorabila printr-un salt cu tot elanul posibil intr-o alta stare, foarte posibil mai penibila decat cea de care incercam sa scapam, dar mai tolerabila la nivelul propiei persoane. Fie ca-i o stare mai acceptabila din punct de vedere emotional, senzitiv, mental sau orice alt mod in care putem percepe ceva... Evidenta ramane doar tendinta de a face chestii tampite pentru a depasii o situatie... intrebarea e o depasim..? sau doar ne inactivam temporar si speram ca maine sa fie mai bine..? eu as opta pentru a doua varianta... si totusi, nu strica o betie din cand in cand, te ajuta sa-ti dai seama de ce nu faci asta mereu ...
pe de alta parte, este uimitor cum starile de kkt sau evenimentele cu potential pertubatoar vin si ne fagociteaza exact in momentele in care chiar nu ai nevoie, si ar trebuii sa-ti vezi de ale tale... got to love it.
... am stat 3 ore si am urmarit 100 de melodii ale anilor 80, de VH1, chestie geniala... ar trebuii sa se faca asa ceva mai des...