Enigma in silueta miniona
Firavă pentru ochi ce încă
Din şoapte nu ştiu să priceapă
Frivolă-i şi deloc adâncă
Prima iluzie ce-i scapă.
Atât de simplă pentru actorii
Cuprinşi în ritmul cotidian
Imuni la patimi şi fiorii
Acestui zâmbet diafan
Zâmbetul atins de un suspin
Şi de o complexa inocenţa
Cum rozelor firavul spin
Le schimbă-ntreaga lor esenţă.
Pierdută-n gânduri, o zăludă
Într-un avânt primăvăratic
Poeţilor ce vor s-audă,
Şoptind idei în chip empatic.
Închei această paradigmă
Curmându-mi rima-mi deşuetă
Despre cum ea este o enigmă
Într-o minionă siluetă.