Showing posts with label cafea. Show all posts
Showing posts with label cafea. Show all posts

Saturday, December 29, 2012

Acasa... La Tulcica!

 Greu... Cam greu sa te reapuci de scris dupa o pauza asa mare...
Pauza, impropriu spus. N-am mai scris aici... Am tot scris! Pe alte suporturi si pe alte subiecte.

N-o sa insir evenimentele unui an de zile. Pot sa zic doar ca e finalul unui an plin si bun.

Revenind la motivul pentru care am inceput sa scriu in aceasta fereastra din nou... Mi-era dor!
Si unde poate sa ti faca dor mai bine daca nu acasa. Acasa de sarbatori; o parada de figuri cunoscute si amintirile aferente! Un check-list de memorie intr-o cronologie haotica dar insotit de-o ordonata placere de a depana aceste amintiri. Interesant cum ne revedem, sarim rapid si destul de protocolar peste celebrele "si tu ce mai faci?" si ne lungim interminabil la rememorari! Ne intoarcem cu pasiune in liceu, in scoala generala... Despicam exponential firul care era deja frant in 4^n de data trecuta. Si toti suntem.... Neschimbati! :) Lucru teribil de reconfortant! Pentru ca suntem cu totii in vacanta, cu totii vrem sa ne simtim bine si cu totii suntem pentru fereastra asta de iarna, iara copii parintilor nostrii, fara prea multe griji (aici) si prin urmare... Cam oamenii care eram inainte sa plecam de acasa.

Sa nu ne intelegem gresit, nu zic ca suntem efectiv neschimbati si avem la infinit aceste re-intalniri si re-memorari. Subliniam doar acele cateva momente... Acele relatari de la cafeaua cu mama de a doua zi, dupa o bauta in Istru unde zici... Ah, aseara am stat de vorba cu cutarica si cutarica... Si ai o pauza de-un zambet dupa acele nume. Acele momente!
In rest... Evident ca suntem niste alti oameni, evident ca fiecare si-a vazut de treaba lui si nu mai suntem nici in generala nici in liceu. Dar suntem tot acasa... La Tulcica!

Cred ca revin in curand cu alte chestiuni... 

Sunday, October 03, 2010

Anticariatul... ca entitate sociala

Lasand la o parte pasiunea unora pentru anticariat, pentru colectionare, pentru valorificare ... Care exista dar nu fac subiectul scrierii mele de azi.
Deocamdata ma intereseaza anticariatul ca loc in care ai posibilitatea sa mergi, sa consumi oricat intre 5 min si 60 min(chiar mai mult), timp in care sa cauti cu privirea printre nenumarate rafturi/teancuri/alinieri de carti ceva care sa sune interesant fie profesional, literar sau pur si simplu fain din orice alt punct de vedere.

Spre exemplificare vin cu urmatoarea povestire : o duminica trecuta, asteptand o prietena cu care sa impart o bere(care intr-un mod previzibil s-a concretizat in vreo 4 beri si mancat la Argentin :D), am zis sa imi arunc ochii prin celebrele carti din strada de la Universitate. Si facand un browsing visual(am inteles ca esti mai cool in blogosfera daca mai bagi un englezism curent asa ca iata-l :P) prin oferta insirata meticulos in rasteluri de metal, mi-a sarit in ochi o carte despre Servetele, carte frumoasa, mare, in coperti stralucitoare cartonate sprijinita resemnat de un raft, pe jos. De ce servetele ? Foarte simplu... Mi-a fugit gandul la mama si pasiunea ei pentru servetele din tinerete(pacat ca nu si-a pastrat colectia). La o prima rasfoiala catalogul de servetele era de fapt o productie comerciala dintre acelea anexate unei reviste mondene, asa mi s-a parut mie, dar frumos realizata, fotografie buna, hartie calitativ potrivita si o serie intreaga de aranjamente de masa cu si din servetele. Mi s-a parut si inca imi pare ca ar fi un cadou frumos pentru mama, ar putea s-o tina maiestuos la un loc cu un anume catalog de rochii de mireasa pentru unul din mult asteptatele momente :)) . S-o ajute providenta sa-si vada si acel vis cu ochii si sa-si foloseasca cataloagele intr-o lupta fie futila fie utila cu o momentat fictiva, viitoare nora. Dar lasand asta... Cartea era vreo 30 lei. Bani pe care nu ii aveam si prin urmare am renuntat la idee, am asezat cartea la loc la fel de resemnata cum am gasit-o si mi-am continuat darea cu privirea spre ceva mai medical, oameni seriosi ce draq.
Asa am dat peste un atlas de anatomie si fiziologie umana, la fel de frumos din punct de vedere al calitatii cartii, destul de frumos din punct de vedere al continutului dar foarte atractiv ca pret deoarece era doar un 80 ron pe care, ca sa vedeti... Ii aveam! :)) Dar n-a fost cazul. N-a fost cazul sa-i cheltuiesc adica. Mi-am adus aminte de cartile de analiza matematica care-mi faceau o nota discrepanta in proaspat aranjata mea noua biblioteca(noua intr-un fel, ea e veche si frumoasa pentru ca e veche de fapt). Deznodamantul povestii a fost un troc de matematica/medicina si un plus de 20 ron. Cartea sprijina foarte frumos un volum de anatomie patologica scris in aceiasi engleza prin urmare... E de bine! Se asorteaza!

Ceea ce s-a adaugat ca un castig pe langa "reducerea" de pret a fost o discutie de vreo ora cu omul care-mi vindea cartea. Om fain, despre care n-o sa zic prea multe dar as sublinia datele interesante ale discutiei :
- dupa 89, omul, care nu acceptat o anume compensatie modica pentru acele "parti sociale" care le platea tot comunistul roman, este acum actionar la stat si-si ia partea cuvenita. Ceea ce s-a completat cu justa concluzie : Daca majoritatea ar fi facut asa nu ar fi existat privatizarile frauduloase! Opinie cu care tind sa fiu de acord! Si-mi cer scuze pentru tenta politica pe care am pus-o poate pentru prima oara pe acest blog.
- omul a primit o ciatie de la politie, sa-si ridice certificatul de revolutionar. Explicatia fiind ca : Nu aveau invitatii! Prin urmare i-au trimis o ciatie!
- Raspunsul la intrebarea mea despre cum se vede de acolo de la coltul universitatii dintre cartile din strada cititorul roman de rand a fost : Se citeste ca si inainte de 89, tot 20%. Se citeste in schimb mai profund, lumea a inceput sa ceara antichitati in adevaratul sens al cuvantului pana la Shakespeare in original and so on...

Incercand sa ma intorc la ideea initial si scuzandu-ma pentru intinderea pe care a capatato povestirea ...
Anticariatul ramane, in opinia mea o destinatie pe cat de interesanta pe atat de utila. Nu as vrea sa merg pana intr-acolo sa zic ca este o destinatie necesare sau poate as vrea... e o destinatie necesare! Mergeti si voi printr-un atincariat! Se gasesc chestii frumoase! Azi mi-am luat un volum de poezie de Rilke. Suna foarte bine din ce-am frunzarit pana acuma! Nu stiu exact ce-i cu Rilke recunosc. Dar Blaga vorbea numai de bine referitor la ... prin urmare sa vedem, ce-i cu Rilke ?

Asa ca dragilor, eu unu as arunca un ochi atent cu fiecare ocazie cand asteptati un autobuz la universitate sau dati de vreun alt anticariat in cale. 5-10-15 min... chiar nu conteaza asa mult!

Biblioteca, parerea mea, e mai frumoasa cand fiecare carte are culoarea ei si nu-s toate din colectia Adevarul.

Iar referitor la coletia Adevarul si celelalte serii de carti asociate diverselor ziare. Nu ma intelegeti gresit, este o idee foarte buna! Lumea mai reciteste niste chestii de dragul copertilor noi, de dragul revenirii la moda, chiar nu ma intereseaza motivul dar e bine.

Ceea ce vreau sa subliniez este in schimb ca aceste carti, toate de aceiasi culoare, in opinia mea o sa ia locul mobilei comuniste de sufragerie. Si anume... Cat am crescut eu, toata lumea din Tulcea la care mergeai avea in sufragerie o mobila din cele 3 modele disonibile pe piata pre-decembrista. Era intr-un fel un element de constanta foarte interesant. Acuma e drept ca lumea a inceput sa-si schimbe mobila si ai n-spe posibilitati de a-ti mobila livingul, iar biblioteca arata in fel si chip dar... tind sa cred ca la oricine te-ai duce, o sa vezi acele carti, toate la fel la coperta care sa asigura elementul constant.

Cum gasesti romanul tau favorit intre alte 20 de carti absolut la fel pe dinafara ?

Tuesday, July 13, 2010

scurt / cafea

Vreau sa am, la un moment dat, cal! Calul se poate conduce si dupa ce ai baut o bere!


O sa revin si mi-ar face placere sa dezvolt subiectul acesta fiind vorba binenteles despre mai multe chestii nu numai despre doritul cal.

Deocamdata insa ma multumesc cu a scrie aceste cateva randuri, a-mi sorbii cafeaua si-a degusta o tigara.

Nota 1 : - beletristica intra fantastic de bine dupa sesiunea ;

Nota 2 : - Joi pleca cu Bubu in VAMA VECHE!

Thursday, July 08, 2010

Follow me Igor, I will show you...

Buna dimineata,

O mica precizarea asupra titlului... M-am bucurat asa de tare acum 2 ani cand mi-am dat seama ca am un job, unde chiar pot sa fac glume de genul asta, pentru ca am cu cine. Si cum orice gluma buna e bazata pe niste adevar. Asta am si facut pana acuma la acest loc de munca al meu. Am umblat dupa doctor, de colo colo, fiind de ajutor, incurcand lucrurile, etc...
Desigur este foarte greu sa fi Igor cand n-ai un Frankenstein bun! Ca sa-l citez pe Sorescu, dintr-un context de calusari, "Ma... unsprezece sa fi fost... si-un mut bun, ager." Si-amu... Igor ca Igor dar cui sa-i zici "Yes doctor!" ?

Despre toate astea mai in detaliu, cu alta ocatie totusi.

Deocamdata cafeluta tare de dimineata si fuga la munci. Lamele! Ma bantuie lamele!

Out

Monday, July 05, 2010

It`s over!

Asta era domnule, cafeaua relaxata de dimineata! :D

Declaram oficial sesiunea incheiata ! Iar mie nu-mi ramane altceva de facut decat sa... Ma duc la munca nu ? :) La munca atunci! Am fugit!

Saturday, July 03, 2010

the last stretch...

Letter to myself: "Haide ma ca mai e doar un examen! Da-o-n spanac! "

asa... si-amu ca mi-am facut de cap cu autoincurajarea.

Daca tot dispun de cafea sa vedem... ce sa abordam ?
Asa! Planuri de vara :

In primul rand ar fi Folk You in Vama Veche, alaturi de minunatul, inconfundabilul, fenomenanul si adesea ocupatul... BUBU (a.k.a. Buricu, Bubiche, Alecu, Alex sau banalul domnul Mihai Alexandru, absolvent de Administratie Publica muncitor la Cosmote). Dar mergem... facem escapada anuala! O sa fie ... SUPER (chiloti peste pantaloni, mantie, tot tacamul :P)

Ar mai fi ... Concecediu undeva in august! Sa mai merg si eu pe-acasa.

Sfantu Gheorghe - ANONIMUL festival - timp as avea.. vedem cine merge :)

Altceva n-avem in plan deocamdata... :-?

Dar gasim noi!

Asa... Mai vorbim!

Wednesday, June 30, 2010

ultimul copil, al unui imperiu...

Asa... acuma ca sunt asteptat in mod fierbinte de cafeaua din dreapta mouse-ului, si exista si muzica buna pe Radio Swiss Jazz pot sa-mi incep si eu dimineata ca omul relaxat.

Inainte de a ne vedea de cele din program pe ziua de azi...

Este de-a dreptul infricosator ceea ce se intampla la mine la munca... Ma simt ca ultimul copil al unui mare imperiu. Cand am facut si eu ochi in lumea Cantacuzino-ului, se vorbea oricum lejer la timpul trecut despre gloria si maretia institutului, dar nu era nici un pericol iminent la porti. Pur si simplu... Era o perioada mai slaba din istoria nicidecum pe terminate a unui lucru mare. Lucrurile s-au mai schimbat si de la o teama latenta, insotita de sublinieri ale importantei evidente la nivel national al unei asememnea structuri, de a avea aceiasi soarta ca alti colosi strategici romanesti am ajuns azi la a se discuta prin care anume eveniment recent isi va gasii institutul sfarsitul. Va fi lipsa autorizatie de productie va fi lipsa de azot lichid ? Oribil de palpabile ambele teorii.
Nu se mai fac greve, nu se agita lumea prin laboratoare... Institutul moare cu atat de multi doctori la cap. Nu privesc aceasta realitate nicidecum politic ... desi este evidenta si mana politicii in toata treaba asta.
Stiintific vorbind... E tare greu.

Si revin cu precedenta comparatie... ma simt ca ultimul copil al unui mare imperiu.
Cade Constantinopolu si intrebarea mea e... De pe parte a zidului vreau sa fiu cand pica ?

Daca tot am deschis aceasta cutie pandorica ... probabil sunt dator sa zic si altele dar constat ca-i putin prea deprimant pentru dimineata asta.

inchei aici, in speranta ca voi putea intr-o zi sa revin asupra subiectului schimband comparatia istorica cu una mitica... aia cu pasarea Phoenix.

Orhan

Sunday, June 06, 2010

Duminica

Avem data de... 06.06.2010 ceea ce presupune mai multe chestiuni:
- este prima duminica de iunie si eu imi servesc cafeaua la geam;
- este ultima duminica cand chiar nu era nevoie sa ma trezesc asa devreme :P

Dar sa nu facem atata caz din mai nimic...
Ne mobilizam si sigur iese ceva!

Imi recomand cafea, ciocolata, jazz si Pink Floyd.

Altora le recomand sa-si gaseasca propria reteta!

O dimineata frumoasa de duminica,
Imi/Va urez

Saturday, May 22, 2010

Si de ce n-ar ploua ?

Si de ce n-ar ploua ? Nu e nadusala, nu te bate soarele-n cap, e ok!

Asta scriam, ca un post de-un rand, mai devreme, cand ma holbam la cat de innorat e de cateva zile...
Intre timp am plouat. Si zic AM, pentru ca am stat si-am plouat si eu odata cu ce era afara...
Si ploaia nu-i in nici un fel o forma a naturii de-a plange. Cel putin nu imi inchipui cum sa plangi asa de expresiv... Nu e o vaitare in ploaie mereu. Ma uit pe geam si vad ceva care oscileaza de la melodia unei doine de jale pana la veselia unei hore sau chiar desfraul extaziat al unui saman voodoo dansand in rimtul frenetic al tobelor.

Am plouat de la momentul in care nori-mi pareau niste perne mari de tifon ce incearca grabit sa transporte apa ...
Am plouat odata cu perdeaua de apa ce a venit dupa.

Aud ploaia fiindca o vad. O vad cum loveste acoperisul mare din fata ferestrei si suna sec si nervos... O vad in schimb cum se loveste de fiecare frunza si aud mii de bubuituri. Frunzele nici macar nu se misca cand ploua tare. Stau... ca oile... cu capul in jos si ingramadite, de-un verde crud, deloc specific vreunei oi.

Vad ploaia si nu pot sa aud muzica care-mi iese de sub podul palmei (unde-s difuzoarele laptopului evident). Dar nu o aud mai ales pentru ca vad ploaia.

Si-i atata soare peste nori. Doar ca ploua!

Si de ce n-ar ploua? :)

Tuesday, May 11, 2010

Focus! Daniel-san!

Buna dimineata,

Din nou de la cafeaua mea de dimineata, dar cu-o priveliste mult mai inverzita asupra FUT-ului(Facultatea de Utilaj Tehnologic, nu va ganditi la prostii). Primavara chiar si-a facut de cap cu peisajul de pe fereastra, si cu toata ca am schimbat zapada de pe uscaturi cu crengile pline de frunze, efemera-i mai si inverzeala asta. Nu cred c-au trecut 3 saptamani de cand au inverzit copacii si deja verdele nu mai e tot ala... trecem incet spre verdele acela prafuit de vara. Nu ne-om lua chiar din atata lucru.

Fiind foarte constient ca e posibil sa zic din nou ceea ce am de zis, si ca subiectu-i la indemana oricui, revin cu insistenta bunicului meu si zic ca "toate se fac la timpul lor!" Si daca pana acuma ma gaseam pe mine exponentul aiurelii in perioade de importanta considerabila, constat ca-i boala generala oarecum...

Uameni buni, preteni, trageti-va-n sus de izmene si vedeti-va de treaba, de ceea ce este cu-adevarat important, la modul obiectiv. Timp sa ne agitam, sa ne isterizam, sa suferim, sa iubim, sa ne futem, sa bem si alte ocupatii pe cat de placute pe-atat de consumatoare de timp avem mereu. So... Focus! Daniel-san! (cum zicea adesea simpaticul Pat Morita, interpretand deja celebrul rol, al domnului Miyagi)

Totusi intr-o mare de frivolitati/banalitati, cu toti avem cate-o ancora, avem un ceva care ne face sa avem o parere mai buna despre sine, sa credem ca... "Uite, tura vura, tranca fleanca dar fac treaba aia!". Ei bine eu de curand m-am cam dezlegat de ancora si nu stiu cat de linistit o sa fiu pana nu ma ancorez la loc. Care-i ancora mea ? Si ce-am de gand sa fac ca sa fiu din nou prins de mal impotriva derivei zilnice... prea putin conteaza. Ideea e foarte simpla... verificati-va ancora si unde-i ancorata, sa nu va treziti fara.

Criptic si dubios,
punem punct.
Ma duc si eu spre Institut, cat inca mai am un loc de munca... :))

Monday, August 31, 2009

septembrie

Uite o schimbare placuta... Ploua!
Cu toate ca vara asta a tot plouat daca e s-o luam asa, dar dupa un august relativ uscat si calduros, se pare ca septembrie vrea sa vina sa-si anunte venirea cu o ploaie, la 5 dimineata, si un soi de vant. Foarte bine... sa-i dam cu toamna.
Este 7:00 am, 31.08.2009 si eu imi sorb cafeaua suficient de tare, cu o sugestie de zahar si-o 2 tigari.

Groaznic de banal si plictisitor pana acuma, nu-i asa ? [Nici nu-mi pun mari sperante sa desapesc acest nivel dar oricum nu asta-i scopul...]

Sunt inca in vacanta, prima vacanta in Bucuresti, cu loc de munca si care a durat suficient de mult, nu doar pe ultimele saptamani cand deja miroase a toamna si vrei sa inceapa scoala... Nu. Vacanta asta a inceput sa fie prea lunga de cand am terminat scoala. Si mai am o luna totusi.

Am de rezolvat 2 restante si dupa asta... Sa-i dau in continuare cu anu IV. Anul IV de facultate la Medicina Veterinara. Ce distanta fata de copilaria aia simpla de la Murighiol, de scoala, de liceu, de cercetasi si chiar de Tulcea. Cu toate ca nu ma simt deloc rupt de Tulcea, parca ii duc dorul in alt fel... mai resemnat poate.

Mi-a fost atrasa atentia, in mai multe randuri si de catre persoane diferite, pe opinia carora pun pret, ca treaba asta cu job-ul m-a schimbat... ca am devenit un om cu loc de munca.
O fi de rau ? O fi de bine ? Ramane sa vedem.

Se pune si problema de a-mi cauta un loc de locuit, in Bucuresti, la modul apartament cu chirie, ceea ce s-ar putea sa isi puna amprenta si mai mult peste ceea ce pricep eu prin mine...

Vai cat de dramatic...

Suna dramatic ce-i drept, dar cum odata la o bucata de vreme tind sa ma reinventez, pe acelas schelet evident... Vedem ce-o sa iasa.

Nu mi-as face griji!
Mai rau decat am fost cu alte ocazii nu cred ca pot sa fiu... Sau ?!

Thursday, August 06, 2009

Good things come to those who wait... in the rain

Si dupa atata caldura, saracie si foame in amiezele de vara se pare ca era timpul ca vremea sa se hotarasca sa fie ploioasa iar mama sa se hotarasca sa-mi trimita mancare si sa-mi puna bani pe card... Din pacate primele doua hotarari s-au suprapus in nu cel mai fericit fel. Asa ca peste bucuria mea ca primesc mancare a inceput sa ploua si mi-a udat bine bucuria... cu tot cu geaca mea Mammut. Cugetam ca daca mama, care tind sa cred ca ma iubeste, imi trimite pachet si vremea-i asa... daca-mi trimitea altcineva pachet, cum era sa fie ? Trebea sa ma duc dupa pachet intr-o ploaie de meteoriti ? :-? Posibil :P

In rest... sunt singur cuc la Bucuresti... intr-un program foarte regulat de mers la munca si venit acasa, intr-o dulce rutina. Acuma e drept ca la munci ii bine, de munca este chiar prea mult luna asta si nush cat se pot lauda cu faptul ca rad constant si pe faze foarte misto cu sefa/sefu.

Rutina ca rutina... dar de ce n-ar fi suportabila in conditiile in care m-am intors duminica din Vama Veche, de la FolkYou ... Eveniment fain! Concert Tudor Gheorghe... ca de obicei memorabil! Chilian, de apreciat si Iris intr-o forma de zile mari.
Se pare ca mi-am epuizat si anuala escapada cu Bubu in Vama Veche... Se putea si mai bine! Mersesem cu un gand de haos si dezbinare dar bugetul, folk-ul ne-au domolit spiritele... si tot a fost bine pana la urma ;)
Nota : Tineretul se pare ca se descurca mai bine la agatat decat noi! Care-i diferenta intre 20 si 22 de ani ? Si raspunsul banuiesc ca il stiam la 20 si acuma nu-l mai stiu :)) Cu siguranta domnul Mihai o sa ma aprobe cand citeste.

Dar pe langa cele povestite, si in lumina unor discutii purtate prin vama cu diverse domnisoare, am debitat urmatoarea, as indrazni sa-i zic, epigrama, adresata unei oarecare domnisoare, dintre posibile multe, si intutulata asa... simplu :

Unei găini

Mi-e... milă, când te văd aşa de tută,
Că de frumoasă eşti şi mă-nervează.
Am să te las să pleci oricât ai fi de brează
Şi cine nu s-o prinde... ăla să te fută!

Imi cer scuze in fata domnisoarelor [care chicotesc complice] pentru maniera lejer grobiana a exprimarii din strofa precedenta.

Si cam asta ar fi pentru seara asta
Revin la jazz, cafeluta si-o tigara...

Motto-ul unui pachet de unt : "S`unt deci exist!"