Ma gasesc din ce in ce mai des, cu cel putin cate o vizita in fiecare din cele 2 zile de weekend la INCDMI Cantacuzino a.k.a Munca! Ca sa clarificam... Nu ma pune nimeni sa vin in weekend si nici eu nu simt nevoie sa compensez in weekend ziua de munca pe care nu o servesc in timpul saptamanii cat sunt la scoala. Mai presus decat toate acestea ... Nu am vreun avant profesional nebunesc acuma ca am primit marirea de 60 RON (din posibilul interval de 60-400 ron)in semn de recunostinta catre onor domnul director general care mi-a semnat celebra condamnare... pardon! promovare. Desigur sunt bani in plus si nu in minus dar contribuie la mizeria cotidiana! Enervant. Deprimant nu!
Revenind la ideea primara, si anume prezenta mea in institut de peste weekend, pentru cei care se intreaba ce draq caut la munci de la 8 sambata in loc sa dorm, ei bine... Raspunsul il am ! :P Dupa cum mentionasem intr-un post anterior, am o prezentare la sesiunea din Babes si experimentul trebuie facut. Si cum in timpul saptamanii avem si alte preocupari, printre care pe locul I s-ar situa constanta baleere intre scoala si munca, imi ramane doar weekendul la dispozitiunea pentru a trudii la viitorul Frankenstein din mine. In timpul saptamanii mi-s Igor declarat!
Totusi dragii mei, cineva trebe sa traga si pentru mine. Sincer, nu prea am vazut prea multa lume sa se inghesuie ... Asa ca ... Imi fac treaba cu mana mea. Lucru manual evident :p
Ca dovada a faptului ca evoluam totusi... Weekendul acesta petrecut la munca s-a dezvoltat calitativ considerabil in ultima perioada. Pe langa aparatura, soarecii si biroul care mi-erau la dispozitie... am adaugat comfortul internetului prin stick wireless, ceea ce adauga un plus de comunicare in pauzele din protocol, ofera o gama mai variata de muzica si chiar informatie daca ma framanta stiinta cumva. Deci e mai bine! Exceptand faptul ca mersul la toaleta presupune o serie de 2-3 usi si o cheie, nu vad o mare diferenta intre un weekend petrecut cu ceai, muzica si net acasa sau la munca. Cam tot aia caut pe net si aici si acolo doar ca mai pun niste soareci la aparat si ma spal pe maini orobil de mult.
Problema exista dar e la mine si nu o vad ???
Sunt convins ca exista si avocatii wekendului de leneveala si odihna. Pe care chiar ii invit sa opineze... Eu unu... Nu gust asa de mult leneveala obligatorie de weekend.
In rest lucrurile merg... Bine/Rau... Nu exista diferente statistic semnificative :))
Voi revenii cu niste chestiuni cam de mult amanate dar sa ne gasim momentul ideal, timpul necesar si dispozitia. O dimineata poate :)
Din ciclu Pendin... : "Teoria prietenului incomod" cu eventuale ramificatii in ceva de genu "Hotarati-va odata ce vreti sa faceti cu voi sau macar cautati o directie" si pe termen lung.. "Risat Bey, koyuncu!", "Umbra lui Oli` la Cantacuzino".
Cam atata deocamdata,
Vorbim
Showing posts with label cantacuzino. Show all posts
Showing posts with label cantacuzino. Show all posts
Saturday, October 23, 2010
Thursday, July 08, 2010
Follow me Igor, I will show you...
Buna dimineata,
O mica precizarea asupra titlului... M-am bucurat asa de tare acum 2 ani cand mi-am dat seama ca am un job, unde chiar pot sa fac glume de genul asta, pentru ca am cu cine. Si cum orice gluma buna e bazata pe niste adevar. Asta am si facut pana acuma la acest loc de munca al meu. Am umblat dupa doctor, de colo colo, fiind de ajutor, incurcand lucrurile, etc...
Desigur este foarte greu sa fi Igor cand n-ai un Frankenstein bun! Ca sa-l citez pe Sorescu, dintr-un context de calusari, "Ma... unsprezece sa fi fost... si-un mut bun, ager." Si-amu... Igor ca Igor dar cui sa-i zici "Yes doctor!" ?
Despre toate astea mai in detaliu, cu alta ocatie totusi.
Deocamdata cafeluta tare de dimineata si fuga la munci. Lamele! Ma bantuie lamele!
Out
O mica precizarea asupra titlului... M-am bucurat asa de tare acum 2 ani cand mi-am dat seama ca am un job, unde chiar pot sa fac glume de genul asta, pentru ca am cu cine. Si cum orice gluma buna e bazata pe niste adevar. Asta am si facut pana acuma la acest loc de munca al meu. Am umblat dupa doctor, de colo colo, fiind de ajutor, incurcand lucrurile, etc...
Desigur este foarte greu sa fi Igor cand n-ai un Frankenstein bun! Ca sa-l citez pe Sorescu, dintr-un context de calusari, "Ma... unsprezece sa fi fost... si-un mut bun, ager." Si-amu... Igor ca Igor dar cui sa-i zici "Yes doctor!" ?
Despre toate astea mai in detaliu, cu alta ocatie totusi.
Deocamdata cafeluta tare de dimineata si fuga la munci. Lamele! Ma bantuie lamele!
Out
Wednesday, June 30, 2010
ultimul copil, al unui imperiu...
Asa... acuma ca sunt asteptat in mod fierbinte de cafeaua din dreapta mouse-ului, si exista si muzica buna pe Radio Swiss Jazz pot sa-mi incep si eu dimineata ca omul relaxat.
Inainte de a ne vedea de cele din program pe ziua de azi...
Este de-a dreptul infricosator ceea ce se intampla la mine la munca... Ma simt ca ultimul copil al unui mare imperiu. Cand am facut si eu ochi in lumea Cantacuzino-ului, se vorbea oricum lejer la timpul trecut despre gloria si maretia institutului, dar nu era nici un pericol iminent la porti. Pur si simplu... Era o perioada mai slaba din istoria nicidecum pe terminate a unui lucru mare. Lucrurile s-au mai schimbat si de la o teama latenta, insotita de sublinieri ale importantei evidente la nivel national al unei asememnea structuri, de a avea aceiasi soarta ca alti colosi strategici romanesti am ajuns azi la a se discuta prin care anume eveniment recent isi va gasii institutul sfarsitul. Va fi lipsa autorizatie de productie va fi lipsa de azot lichid ? Oribil de palpabile ambele teorii.
Nu se mai fac greve, nu se agita lumea prin laboratoare... Institutul moare cu atat de multi doctori la cap. Nu privesc aceasta realitate nicidecum politic ... desi este evidenta si mana politicii in toata treaba asta.
Stiintific vorbind... E tare greu.
Si revin cu precedenta comparatie... ma simt ca ultimul copil al unui mare imperiu.
Cade Constantinopolu si intrebarea mea e... De pe parte a zidului vreau sa fiu cand pica ?
Daca tot am deschis aceasta cutie pandorica ... probabil sunt dator sa zic si altele dar constat ca-i putin prea deprimant pentru dimineata asta.
inchei aici, in speranta ca voi putea intr-o zi sa revin asupra subiectului schimband comparatia istorica cu una mitica... aia cu pasarea Phoenix.
Orhan
Inainte de a ne vedea de cele din program pe ziua de azi...
Este de-a dreptul infricosator ceea ce se intampla la mine la munca... Ma simt ca ultimul copil al unui mare imperiu. Cand am facut si eu ochi in lumea Cantacuzino-ului, se vorbea oricum lejer la timpul trecut despre gloria si maretia institutului, dar nu era nici un pericol iminent la porti. Pur si simplu... Era o perioada mai slaba din istoria nicidecum pe terminate a unui lucru mare. Lucrurile s-au mai schimbat si de la o teama latenta, insotita de sublinieri ale importantei evidente la nivel national al unei asememnea structuri, de a avea aceiasi soarta ca alti colosi strategici romanesti am ajuns azi la a se discuta prin care anume eveniment recent isi va gasii institutul sfarsitul. Va fi lipsa autorizatie de productie va fi lipsa de azot lichid ? Oribil de palpabile ambele teorii.
Nu se mai fac greve, nu se agita lumea prin laboratoare... Institutul moare cu atat de multi doctori la cap. Nu privesc aceasta realitate nicidecum politic ... desi este evidenta si mana politicii in toata treaba asta.
Stiintific vorbind... E tare greu.
Si revin cu precedenta comparatie... ma simt ca ultimul copil al unui mare imperiu.
Cade Constantinopolu si intrebarea mea e... De pe parte a zidului vreau sa fiu cand pica ?
Daca tot am deschis aceasta cutie pandorica ... probabil sunt dator sa zic si altele dar constat ca-i putin prea deprimant pentru dimineata asta.
inchei aici, in speranta ca voi putea intr-o zi sa revin asupra subiectului schimband comparatia istorica cu una mitica... aia cu pasarea Phoenix.
Orhan
Subscribe to:
Posts (Atom)