Este un fapt dovedit, ca cel putin pentru unii dintre noi, micile sau marile decizii se iau dupa principiul : indica-mi incotro este mai complicat si intracolo o apuc de-ndata... mai ales cand e vorba de propia persoana, propria persoana la modul, nu cum o vada parintii si prietenii tai asta mai incolo, nu la modul din ce o sa-mi intretin familia, nu legat de chestii financiare, de cariera, de cunostinte sau mod de a reusii in viata... cand este vorba de tine, de cum te fac chestiile sa te simti si cum ai putea sa te lafai intr-o stare simpatica si comoda tinzi [repet ca este valabil doar pentru unii] sa te complici... sa incerci de atatea ori ce nu-i bine pana sa te doara asa tare numai cand te gandesti incat sa nu mai indraznesti sa te gandesti si cu toata acestea... ajungi sa te gandesti din nou la chestii complexe... dar uneori, rareori ce-i drept, se intampla sa-ti iasa bine o chestie... acea chestie pentru care ai ales cel mai complicat drum, acea chestie pentru care ai lasat la o parte multe chestie posibil asemanatoare, care te-ar fi scutit de multe batai de cap care le-ai indurat pana atunci si totusi e bine dom`le... e bine pentru ca tu ai reusit sa ajungi la ceea ce ti-ai dorit, ai infruntat cele mai grele situatii la alegerea ta ca sa faci asta si poate chiar din acest motiv ti-e bine fiindca orice efort in minus ar fi diminuat din satisfactia momentului respectiv... Sau poate, pur si simplu, chiar aia te face sa te simti implinit, nu drumul anevoios pana acolo, nu faptul ca ai muncit pe branci si te-ai calcat in picioare ca sa o obtii, poate te-ar fi facut sa te simti la fel de bine daca era le fel de usor de obtinut precum cele mai banale chestii... Cert e ca unele chestii merita, ca ele merita fiindca te-ai chinuit sa le obtii sau pur si simplu merita ramane la latitudinea noastra sa aflam, dar asta se poate face doar dupa ce ai avut acel lucru... e cam greu sa stai sa te gandesti, bai oare chiar o sa merite treaba aia de o vreau asa de mult..? Pai cum vrei sa stii daca nu afli... mergi, lupta pentru ceea ce vrei, incearca si cand ajungi acolo da-ti seama daca-i cu adevarat asa de bine... daca nu.. schimba-ti sistemul de valori de kkt pe care-l ai si te-a facut sa muncesti atata pentru o chestie aiurea... si mergi mai departe...
In privinta a multor chestii tind sa renunt si sa incerc sa pastrez doar ce se merita... cam greu de facut asta... Ai putea pierde multe chestii pe drum... Dar pana una alta... vantul bate tu de ce n-ai merge mai departe...
Thursday, August 30, 2007
Wednesday, August 29, 2007
Strofa...
intr-un moment de scotoceala prin mini, mini [am uitat cumva sa mentionez mini?] avutul meu de carti, am dat peste un volum de poezie, primit de la o draga prietena, un volum de Minulescu, pe care de cand l-am primit l-am mai rasfoit de 5-6 ori si de cate ori o prin in mana o redeschid cu placere si mai citesc cate-un rand doua, o romanta colo, un vers dincolo... cu toate acestea un titlu interesant mi-a tot ramas in gand [scriind asta acuma un zambet usor ironic ma incearca cu toate acestea... si veti vedea in curand de ce...] titlul la care ma refer, nimic complex, nimic extraordinar, si totusi cu ceva care incita mintea tanarului [romantic de felul meu...] "Celei care minte" .. interesting n`est pas... ? ei bine poate nici chiar... dar totusi prima strofa rezuma, intr-un mod concis si dragut [si din nou zambetul acela perfid care revine...] atata seninatate intr-o renuntare, si intr-atat acord cu disponibilitatea noastra de a renunta la principii, moral sau mai bine zis efectiv sentiment ... pentru ce ? pentru dorinta chiar mai bine zis.. pentru realizare, de moment, dar totusi... mai bine decat dorinta...
Da... draguta strofa si poezie... V-o recomand... ;)
Da... draguta strofa si poezie... V-o recomand... ;)
Tuesday, August 28, 2007
Experimental... dar cursiv
no bun... in ciudata perioada a restantelor, in momentele in care chiar ar trebuii sa-ti aloci timpul necesar pentru a nu fi stresat, sa poti sa inlaturi toate gandurile aiurite din cap si sa-ti dedici energia, cel putin timpul, spre concentrarea pe aceasta a doua sansa de a nu o da in balarii complet cu viitorul tau [poate putin exagerat zis acilea dar in final la asta se rezuma nu..? ] atunci incepi s-o iei pe aratura. Incepi cu tot dinadinsul sa gandesti de ce e asa si nu asa? Cum ai putea sa fi ca sa fie cum vrei tu? Daca are rost sau nu...daca la stanga e mai racoare sub acelais copac... [logic ca aberez dar incerc sa ating un tip anume de gand, aiurit, total ilogic si totusi oribil de atragator spre a-l gandii] Si solutii pentru a nu ne pierde cu gandul si in consecinta a pierde timpul avem? Nu as putea sa zic... in mod sigur mintea functioneaza mereu, din pacate de multe ori si fara noi! Tot vorbitul asta de unu singur se pare ca da roade... ajungi la concluzii, le analizezi, le uiti si apoi cand ajungi sa-ti faci curaj sa le impartasesti cu lumea... scoti total altceva, de dragul de a nu exprima exact ceea ce vrei de fapt, ca doar de... ce-o sa zica lumea daca chiar afla ceea ce gandesti. ar fi atroce ! Sau nu ... dar ramane de vazut...
Scriem acilea intr-o incercare, normala as zice, de a-mi golii mintea de tampenii ca sa pot sa ma intorc la invatat... si aparent, pe masura ce degetele-mi apasa pe fiecare tasta, si cum privesc ca se astern rand dupa rand de baliverne pe mica fereastra de pe monitor, ma simt mai usurat ? Mai liber de ganduri..? uhm... sa zicem ca intr-o oarecare masura da... cu toate acestea sistemul acela ingenios, in care o supapa asigura un curs unilateral al gandurilor tale din cap spre afara [prin afara intelegand orice mediu in care sa te descarci] nu prea este perfectionat ca sa nu zic inexistent si prin urmare.. pe masura ce tu iti versi acolo gandurile ca sa nu-ti explodeze capul... mintea-ti produce alte tone de ganduri cu care sa te umple si sa-ti ocupe vremea... e bine totusi, gandim!
Si-acum ca sa revenim pe un ton al normalitatii intainte sa ajunga mai tot poporul la concluzia ca o iau pe aratura... Posibil! de ce nu..? E bine totusi la un moment dat sa iti lasi gandul total necontrolat sa curga si sa te opresti ulterior, sa vezi unde te-a dus... Cateodata pe sperii singur, cateodata te simti usurat.. Eu doar incerc! Merge ?
O reteta pentru un gand usor... Muzica ta! Timp liber si companie... Singuraratea... Nu prinde bine :) chit ca nu vorbesti cu lumea.. stai cu ei... te ajuta!
Am incheiat escapada dubioasa...
Revenim....
Scriem acilea intr-o incercare, normala as zice, de a-mi golii mintea de tampenii ca sa pot sa ma intorc la invatat... si aparent, pe masura ce degetele-mi apasa pe fiecare tasta, si cum privesc ca se astern rand dupa rand de baliverne pe mica fereastra de pe monitor, ma simt mai usurat ? Mai liber de ganduri..? uhm... sa zicem ca intr-o oarecare masura da... cu toate acestea sistemul acela ingenios, in care o supapa asigura un curs unilateral al gandurilor tale din cap spre afara [prin afara intelegand orice mediu in care sa te descarci] nu prea este perfectionat ca sa nu zic inexistent si prin urmare.. pe masura ce tu iti versi acolo gandurile ca sa nu-ti explodeze capul... mintea-ti produce alte tone de ganduri cu care sa te umple si sa-ti ocupe vremea... e bine totusi, gandim!
Si-acum ca sa revenim pe un ton al normalitatii intainte sa ajunga mai tot poporul la concluzia ca o iau pe aratura... Posibil! de ce nu..? E bine totusi la un moment dat sa iti lasi gandul total necontrolat sa curga si sa te opresti ulterior, sa vezi unde te-a dus... Cateodata pe sperii singur, cateodata te simti usurat.. Eu doar incerc! Merge ?
O reteta pentru un gand usor... Muzica ta! Timp liber si companie... Singuraratea... Nu prinde bine :) chit ca nu vorbesti cu lumea.. stai cu ei... te ajuta!
Am incheiat escapada dubioasa...
Revenim....
Thursday, August 23, 2007
timp... n-am timp...
Ma vad in ultima vreme cu o dorinta serioasa de a tot scrie pe blog, am idei, as avea ce scrie, as face polemici interioare si le-as pune pe blog... Si totusi, cu tot avantul creatoricesc [nici nu mai vorbesc ce bine mi-ar prinde sa mai si scriu in zilele astea... la modul sa compun] NIMIC... n-am timp de nimic... si nu musai pentru ca as fi mega ocupat [desii in situatia de fata, cu restante care bat inspaimantator la ushe... as fi] dar te gasesti uneori asa de prins in viata de zi cu zi, in rutina, in mici nimicuri, in kkt-uri cotidiene dar inevitabile ca nu ai timp sa mai faci nimic cu adevarat pentru tine... momentat, unicul moment de relaxare si gand liber e un gat de bere rece dupa o zi de caldura... ala-i un moment! Ei bine... cum ziceam.. nu-i timp si nici acuma nu mai scriu... dar vine ea faculta... vin zile mai buna zic eu ... si timp... VREAU TIMP LIBER sau cel putin structurat!
Monday, August 13, 2007
Dimpotriva...
Si asta ca o reactia la ceea ce-am scris in post-ul trecut... dupa putina cugetare, bine.. poate nu chiar atat de putina... poate chiar multa... [greu de spus din moment ce in timpul in care te gandesti la total alte chestii iti vine solutia unei chestii pe care aparent ai puso deoparte] am concluzionat [concluzie cu probabilitate de schimbare] ca... Vorbesc! Vorbesc prea mult... vorbesc in continu!! Dar nu cu lumea... cu mine! De aceea-s distant uneori, de-aia-s aiurit, din pricina asta n-am chef uneori sa vorbesc cu lumea... pentru ca-s ocupat cu mine... eu Vorbesc! Binenteles am putea sa divagam oribil de mult si sa ne pierdem in tone de extrapolari pe tema respectiva dar nu-i nevoie si mai ales... Nu-i timp! Si de ce nu-i timp? Pentru ca nu ne permitem noi... nu ne alocam acel timp, nu-l gestionam cum trebe nu vrem sa-l folosim facand lucruri utile, lucruri catusi de putin solicitante, interesante nici nu ma aventurez in a vorbii despre creative... No... mergem si ne intindem frumos la film, la desene, etc... si timpul fuge fuge fuge...
O alta idee de discutat ar fi necesitatea de a te simti bine si a te distra... dar din nou.. Nu-i timp!
O alta idee de discutat ar fi necesitatea de a te simti bine si a te distra... dar din nou.. Nu-i timp!
Monday, August 06, 2007
De ce tac ?
Aparent de la o vreme... eu nu mai sunt acelasi om, cel putin asa insista sa-mi sublinieze familia si prietenii, care mi se tot adreseaza de ceva vreme incoace, cu intrebarea.. : "Tu ce ai? De ce taci?"
Si intratat de deasa a devenit treaba cu intrebarea incat incep si eu sa ma intreb... Eu de ce tac ? Ei bine, raspunsul probabil nu-l am de nu l-am dat nimanui, dar cum nu pot sa ma amagesc si pe mine cu eternul "Nimic! N-am nimic!" se pare ca-mi sunt dator totusi cu o explicatie... N-as putea sa zic ca tac... pur si simplu nu ma complic in conversatii, ceea ce observ ca la nivel familial cauzeaza o adevarata criza... mai ales ca in trecutul vesel si jovial al copilariei mele se pare ca am fost un copil d-asta oribil de comunicativ, caruia nu-i tacea gura... evident treaba asta se intoarce sa te bantuie. In orice caz, mi-am gasit mult mai mult timp de gandit in ultima vreme si asta pentru ca nu mai vorbesc atata, cum ii explicam si lu Bubu aseara, dintr-o serie larga de motive tind sa fiu asa de scarbit de lume incat as vrea sa tac pentru vreo 2 ani... dar cu siguranta situatia nu se va ameliora intre timp asa ca nu exista alta sansa decat sa continuam prin lumea de kkt si sa ne facem ca o suportam.
Voi reveni cu explicitari
Si intratat de deasa a devenit treaba cu intrebarea incat incep si eu sa ma intreb... Eu de ce tac ? Ei bine, raspunsul probabil nu-l am de nu l-am dat nimanui, dar cum nu pot sa ma amagesc si pe mine cu eternul "Nimic! N-am nimic!" se pare ca-mi sunt dator totusi cu o explicatie... N-as putea sa zic ca tac... pur si simplu nu ma complic in conversatii, ceea ce observ ca la nivel familial cauzeaza o adevarata criza... mai ales ca in trecutul vesel si jovial al copilariei mele se pare ca am fost un copil d-asta oribil de comunicativ, caruia nu-i tacea gura... evident treaba asta se intoarce sa te bantuie. In orice caz, mi-am gasit mult mai mult timp de gandit in ultima vreme si asta pentru ca nu mai vorbesc atata, cum ii explicam si lu Bubu aseara, dintr-o serie larga de motive tind sa fiu asa de scarbit de lume incat as vrea sa tac pentru vreo 2 ani... dar cu siguranta situatia nu se va ameliora intre timp asa ca nu exista alta sansa decat sa continuam prin lumea de kkt si sa ne facem ca o suportam.
Voi reveni cu explicitari
Subscribe to:
Posts (Atom)