Friday, March 16, 2007

post sesiune...

din ciclu.. ma ... e bine... ma.. e bine..!!

Friday, March 09, 2007

amintiri de dimineata

... este dimineata, poate asta ar explica de ce si anume casc, dar trecand peste asta, un moment la fel de bun ca oricand ca sa mai umplu si eu internetul cu niste randuri in plus... sunt treaz de la ora 3, cand inca sforaiam in asternuturile cu un distinc miros de lucru vechi, dintr-o camaruta mica din spatele casei bunicilor, de la Murighiol, satul copilariei mele... dar despre asta mai incolo... la 2:55 am fost nevoit sa ma scol ca sa raspund la telefonul mamei, uitat in camera cu mine... era o verisoara de-a ei, ne anunta ca i-a murit mama, care era bolnava de ceva vreme, se pare ca toata lumea moare de cancer in ultima vreme... si iata ca... am ajuns la Tulcea, dupa un drum oribil cu masina, in care ma tineam de volan de parca era singura mea sansa sa ajung cu bine acasa, ceea ce si era, drum nemarcat si ceata cat cuprinde, combinat si cu un set de faruri pentru care apelativul penibil ar fi un compliment dau o experienta de neuitat. nu-i mare problema, probabil situatii de genul asta o sa mai apara asa ca exercitiul nu strica...
Dar ieri... ieri a fost o zi foarte interesanta, pe cat de solicitanta fizic pe atat de plina de amintiri... si anume, dimineata i-am cumparat mosului o bicileta noua, UKRAINA, ehe... poveste lunga... ce-i drept frumoasa bicicleta, rosie, far, dinam, stop pe spate.. tot ce vrei... o bijuterie, bijuterie prost ansamblata dupa cum a rezultat ulterior cand la primul meu drum pana-n centru, m-am intors cu o pedala in mana... ei, e bine ca nu i s-a intamplat bunicului... in schimb, mi-am adus aminte cat de mult am umblat cu bicicleta... fiecare vara incepand din clasa 1 si pana in a 7 mi-am petrecut-o integral la Muighiol, cum luam vacanta plecam acolo... si gaseam orice de facut... plimbat cu bicicleta peste tot, in satele vecine, prin balta, la dunare, la saratura... toate coclaurile cum ar fi zis mama. Si orice activitate posibila de la pescuit, la mers la camp, la cosit, sa adunat paie, prasit porumb, pepeni, floarea soarelui, prin gradina, udat cu galeatam, cu furtunu, mutat coloana de irigatii, dus vacile la camp, mers cu vaca la camp, muls, plimbat calare... orice... si pentru toate astea, care acuma mi se par printre cele mai frumoase amintiri nu am sa-i multumesc decat celui mai tare om pe care l-am cunoscut, Osman Risat, si anume... bunicul meu! Dar despre bunicul alta data... acuma chiar ca mi-e somn... im reiau activitatea sforaitoare... :D

Wednesday, March 07, 2007

o dimineata atat de obisnuita

Dupa... [poate prea] mult timp ma vad din nou pus intr-o situatie asa de obisnuita, atat de banala si simpla incat nu as mai vrea sa se termine. Este 10:47, stau pe un scaun de lemn in fata calculatorului si a biroului plin cu o groaza de prostii, lumina-mi bate-n monitor din dreapta, camera-i linistita si banuiesc ca inca doarme, nici nu stie ca-s aici, ma duc sa-mi iau cafeaua... gata si cafeaua, isi ridica aburii in stanga tastataturii... Este o dimineata pe care mi-ar place s-o consider dintre cele mai normale, din pacate nu e... dimineti ca astea n-o sa mai pentru alta perioada lunga de timp... dap, Sunt acasa! In camera mea din coltul blocului A2 de pe Gavrilor Corneliu si se pare ca de aici, pe fereasta ar pleca toata energia care pune lumea mea in miscare. Asta e, oi fi doar un nostalgic... Pana una alta... ma duc sa vad ce face orasul... orasul meu :D