Saturday, May 22, 2010

Si de ce n-ar ploua ?

Si de ce n-ar ploua ? Nu e nadusala, nu te bate soarele-n cap, e ok!

Asta scriam, ca un post de-un rand, mai devreme, cand ma holbam la cat de innorat e de cateva zile...
Intre timp am plouat. Si zic AM, pentru ca am stat si-am plouat si eu odata cu ce era afara...
Si ploaia nu-i in nici un fel o forma a naturii de-a plange. Cel putin nu imi inchipui cum sa plangi asa de expresiv... Nu e o vaitare in ploaie mereu. Ma uit pe geam si vad ceva care oscileaza de la melodia unei doine de jale pana la veselia unei hore sau chiar desfraul extaziat al unui saman voodoo dansand in rimtul frenetic al tobelor.

Am plouat de la momentul in care nori-mi pareau niste perne mari de tifon ce incearca grabit sa transporte apa ...
Am plouat odata cu perdeaua de apa ce a venit dupa.

Aud ploaia fiindca o vad. O vad cum loveste acoperisul mare din fata ferestrei si suna sec si nervos... O vad in schimb cum se loveste de fiecare frunza si aud mii de bubuituri. Frunzele nici macar nu se misca cand ploua tare. Stau... ca oile... cu capul in jos si ingramadite, de-un verde crud, deloc specific vreunei oi.

Vad ploaia si nu pot sa aud muzica care-mi iese de sub podul palmei (unde-s difuzoarele laptopului evident). Dar nu o aud mai ales pentru ca vad ploaia.

Si-i atata soare peste nori. Doar ca ploua!

Si de ce n-ar ploua? :)

Saturday, May 15, 2010

rima

Capatului meu de lume,
I-am pus porti bine-ncuiate
Si ca paznici numai glume
Ce nu se dau dezlegate.

Tuesday, May 11, 2010

Focus! Daniel-san!

Buna dimineata,

Din nou de la cafeaua mea de dimineata, dar cu-o priveliste mult mai inverzita asupra FUT-ului(Facultatea de Utilaj Tehnologic, nu va ganditi la prostii). Primavara chiar si-a facut de cap cu peisajul de pe fereastra, si cu toata ca am schimbat zapada de pe uscaturi cu crengile pline de frunze, efemera-i mai si inverzeala asta. Nu cred c-au trecut 3 saptamani de cand au inverzit copacii si deja verdele nu mai e tot ala... trecem incet spre verdele acela prafuit de vara. Nu ne-om lua chiar din atata lucru.

Fiind foarte constient ca e posibil sa zic din nou ceea ce am de zis, si ca subiectu-i la indemana oricui, revin cu insistenta bunicului meu si zic ca "toate se fac la timpul lor!" Si daca pana acuma ma gaseam pe mine exponentul aiurelii in perioade de importanta considerabila, constat ca-i boala generala oarecum...

Uameni buni, preteni, trageti-va-n sus de izmene si vedeti-va de treaba, de ceea ce este cu-adevarat important, la modul obiectiv. Timp sa ne agitam, sa ne isterizam, sa suferim, sa iubim, sa ne futem, sa bem si alte ocupatii pe cat de placute pe-atat de consumatoare de timp avem mereu. So... Focus! Daniel-san! (cum zicea adesea simpaticul Pat Morita, interpretand deja celebrul rol, al domnului Miyagi)

Totusi intr-o mare de frivolitati/banalitati, cu toti avem cate-o ancora, avem un ceva care ne face sa avem o parere mai buna despre sine, sa credem ca... "Uite, tura vura, tranca fleanca dar fac treaba aia!". Ei bine eu de curand m-am cam dezlegat de ancora si nu stiu cat de linistit o sa fiu pana nu ma ancorez la loc. Care-i ancora mea ? Si ce-am de gand sa fac ca sa fiu din nou prins de mal impotriva derivei zilnice... prea putin conteaza. Ideea e foarte simpla... verificati-va ancora si unde-i ancorata, sa nu va treziti fara.

Criptic si dubios,
punem punct.
Ma duc si eu spre Institut, cat inca mai am un loc de munca... :))

Monday, May 03, 2010

I survived JMICA

Buna dimineata,

Ei bine. se pare ca a mai trecut inca un 1 mai, 2010 de data asta, si eu n-am fost nicidecum in Vama Veche. Nu ca nu mi-as fi dorit sa ma duc si sa ma integrez in absolutul bahic pe-acolo... dar pentru ca nu s-a putut. Nu s-a mers!
Si ca sa explicam de ce nu s-a putut si ce inseamna JMICA dintr-un foc ei bine...
Orhan a participat la "Joint Meeting of Immunology and Clinical Alergology" in cadru careia a avut loc al 40-a Congres al Societatii de Imunologie din Romania, membru al carei societati se intampla sa fiu. Si uite asa, am schimbat tricoul de vama vache si blugul rupt cu sacoul kaki si raiatul bej, mi-am petrecut 4 zile frumoase la Sibiu, si am vazut si eu cum ii la un congres stiintific.
De ce ziceam "I have survived JMICA" ? pentru ca am reusit sa trec si peste prima mea prezentare in fata unei sali de cercetatori. N-am lesinat si nici nu m-am facut de ras, sper! Ma rog... toti trebe sa incepem de undeva.
In schimb am stat si am cascat ochii si ciulit urechile la ceea ce se prezenta pe-acolo si tin sa zic ca ... in ciuda tuturor inconvenientelor, a lipsei de bani si a problemelor de care toata lumea se vaita, chiar se face treaba pe la noi prin tara si prin balkani. Niste prezentari foarte interesante la greci, bulgari si sarbi.
Foarte frumos!

Mie unu mi-a placut! Si chiar astept urmatoarea ocazie de genu.
Pana una alta... Un lucru ii cert, mai am.... Hat! Pana sa pot sa ridic si eu capu ca prezint ceva... demn. Si mai ales pana sa zic ca inteleg tot ceea ce zice lumea despre imunologie. Dar nu-i nimic... O astfel de revenire la realitate ii foarte bine venita!

Dar schimband putin registru... Trebe sa plec si eu la mare cat de curand! Nu se poate asa! :))

Cam atat... scoala ma cheama. cred...