Si de ce n-ar ploua ? Nu e nadusala, nu te bate soarele-n cap, e ok!
Asta scriam, ca un post de-un rand, mai devreme, cand ma holbam la cat de innorat e de cateva zile...
Intre timp am plouat. Si zic AM, pentru ca am stat si-am plouat si eu odata cu ce era afara...
Si ploaia nu-i in nici un fel o forma a naturii de-a plange. Cel putin nu imi inchipui cum sa plangi asa de expresiv... Nu e o vaitare in ploaie mereu. Ma uit pe geam si vad ceva care oscileaza de la melodia unei doine de jale pana la veselia unei hore sau chiar desfraul extaziat al unui saman voodoo dansand in rimtul frenetic al tobelor.
Am plouat de la momentul in care nori-mi pareau niste perne mari de tifon ce incearca grabit sa transporte apa ...
Am plouat odata cu perdeaua de apa ce a venit dupa.
Aud ploaia fiindca o vad. O vad cum loveste acoperisul mare din fata ferestrei si suna sec si nervos... O vad in schimb cum se loveste de fiecare frunza si aud mii de bubuituri. Frunzele nici macar nu se misca cand ploua tare. Stau... ca oile... cu capul in jos si ingramadite, de-un verde crud, deloc specific vreunei oi.
Vad ploaia si nu pot sa aud muzica care-mi iese de sub podul palmei (unde-s difuzoarele laptopului evident). Dar nu o aud mai ales pentru ca vad ploaia.
Si-i atata soare peste nori. Doar ca ploua!
Si de ce n-ar ploua? :)
Saturday, May 22, 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment