Sunday, October 03, 2010

Anticariatul... ca entitate sociala

Lasand la o parte pasiunea unora pentru anticariat, pentru colectionare, pentru valorificare ... Care exista dar nu fac subiectul scrierii mele de azi.
Deocamdata ma intereseaza anticariatul ca loc in care ai posibilitatea sa mergi, sa consumi oricat intre 5 min si 60 min(chiar mai mult), timp in care sa cauti cu privirea printre nenumarate rafturi/teancuri/alinieri de carti ceva care sa sune interesant fie profesional, literar sau pur si simplu fain din orice alt punct de vedere.

Spre exemplificare vin cu urmatoarea povestire : o duminica trecuta, asteptand o prietena cu care sa impart o bere(care intr-un mod previzibil s-a concretizat in vreo 4 beri si mancat la Argentin :D), am zis sa imi arunc ochii prin celebrele carti din strada de la Universitate. Si facand un browsing visual(am inteles ca esti mai cool in blogosfera daca mai bagi un englezism curent asa ca iata-l :P) prin oferta insirata meticulos in rasteluri de metal, mi-a sarit in ochi o carte despre Servetele, carte frumoasa, mare, in coperti stralucitoare cartonate sprijinita resemnat de un raft, pe jos. De ce servetele ? Foarte simplu... Mi-a fugit gandul la mama si pasiunea ei pentru servetele din tinerete(pacat ca nu si-a pastrat colectia). La o prima rasfoiala catalogul de servetele era de fapt o productie comerciala dintre acelea anexate unei reviste mondene, asa mi s-a parut mie, dar frumos realizata, fotografie buna, hartie calitativ potrivita si o serie intreaga de aranjamente de masa cu si din servetele. Mi s-a parut si inca imi pare ca ar fi un cadou frumos pentru mama, ar putea s-o tina maiestuos la un loc cu un anume catalog de rochii de mireasa pentru unul din mult asteptatele momente :)) . S-o ajute providenta sa-si vada si acel vis cu ochii si sa-si foloseasca cataloagele intr-o lupta fie futila fie utila cu o momentat fictiva, viitoare nora. Dar lasand asta... Cartea era vreo 30 lei. Bani pe care nu ii aveam si prin urmare am renuntat la idee, am asezat cartea la loc la fel de resemnata cum am gasit-o si mi-am continuat darea cu privirea spre ceva mai medical, oameni seriosi ce draq.
Asa am dat peste un atlas de anatomie si fiziologie umana, la fel de frumos din punct de vedere al calitatii cartii, destul de frumos din punct de vedere al continutului dar foarte atractiv ca pret deoarece era doar un 80 ron pe care, ca sa vedeti... Ii aveam! :)) Dar n-a fost cazul. N-a fost cazul sa-i cheltuiesc adica. Mi-am adus aminte de cartile de analiza matematica care-mi faceau o nota discrepanta in proaspat aranjata mea noua biblioteca(noua intr-un fel, ea e veche si frumoasa pentru ca e veche de fapt). Deznodamantul povestii a fost un troc de matematica/medicina si un plus de 20 ron. Cartea sprijina foarte frumos un volum de anatomie patologica scris in aceiasi engleza prin urmare... E de bine! Se asorteaza!

Ceea ce s-a adaugat ca un castig pe langa "reducerea" de pret a fost o discutie de vreo ora cu omul care-mi vindea cartea. Om fain, despre care n-o sa zic prea multe dar as sublinia datele interesante ale discutiei :
- dupa 89, omul, care nu acceptat o anume compensatie modica pentru acele "parti sociale" care le platea tot comunistul roman, este acum actionar la stat si-si ia partea cuvenita. Ceea ce s-a completat cu justa concluzie : Daca majoritatea ar fi facut asa nu ar fi existat privatizarile frauduloase! Opinie cu care tind sa fiu de acord! Si-mi cer scuze pentru tenta politica pe care am pus-o poate pentru prima oara pe acest blog.
- omul a primit o ciatie de la politie, sa-si ridice certificatul de revolutionar. Explicatia fiind ca : Nu aveau invitatii! Prin urmare i-au trimis o ciatie!
- Raspunsul la intrebarea mea despre cum se vede de acolo de la coltul universitatii dintre cartile din strada cititorul roman de rand a fost : Se citeste ca si inainte de 89, tot 20%. Se citeste in schimb mai profund, lumea a inceput sa ceara antichitati in adevaratul sens al cuvantului pana la Shakespeare in original and so on...

Incercand sa ma intorc la ideea initial si scuzandu-ma pentru intinderea pe care a capatato povestirea ...
Anticariatul ramane, in opinia mea o destinatie pe cat de interesanta pe atat de utila. Nu as vrea sa merg pana intr-acolo sa zic ca este o destinatie necesare sau poate as vrea... e o destinatie necesare! Mergeti si voi printr-un atincariat! Se gasesc chestii frumoase! Azi mi-am luat un volum de poezie de Rilke. Suna foarte bine din ce-am frunzarit pana acuma! Nu stiu exact ce-i cu Rilke recunosc. Dar Blaga vorbea numai de bine referitor la ... prin urmare sa vedem, ce-i cu Rilke ?

Asa ca dragilor, eu unu as arunca un ochi atent cu fiecare ocazie cand asteptati un autobuz la universitate sau dati de vreun alt anticariat in cale. 5-10-15 min... chiar nu conteaza asa mult!

Biblioteca, parerea mea, e mai frumoasa cand fiecare carte are culoarea ei si nu-s toate din colectia Adevarul.

Iar referitor la coletia Adevarul si celelalte serii de carti asociate diverselor ziare. Nu ma intelegeti gresit, este o idee foarte buna! Lumea mai reciteste niste chestii de dragul copertilor noi, de dragul revenirii la moda, chiar nu ma intereseaza motivul dar e bine.

Ceea ce vreau sa subliniez este in schimb ca aceste carti, toate de aceiasi culoare, in opinia mea o sa ia locul mobilei comuniste de sufragerie. Si anume... Cat am crescut eu, toata lumea din Tulcea la care mergeai avea in sufragerie o mobila din cele 3 modele disonibile pe piata pre-decembrista. Era intr-un fel un element de constanta foarte interesant. Acuma e drept ca lumea a inceput sa-si schimbe mobila si ai n-spe posibilitati de a-ti mobila livingul, iar biblioteca arata in fel si chip dar... tind sa cred ca la oricine te-ai duce, o sa vezi acele carti, toate la fel la coperta care sa asigura elementul constant.

Cum gasesti romanul tau favorit intre alte 20 de carti absolut la fel pe dinafara ?

No comments: