Wednesday, June 24, 2009

update

La 24.06.2009 scriam ... :

Ehe...
De cand n-am mai zis..
Si-ar cam f de zis. Dar timpul... Unde-i timpul....

Scurt/2 :
- sunt in sesiune;
- muncesc pe bani :P ;
- sunt lejer miop :))

Voi revenii...

Si-asa ca am revenit, sa mai explicitam putin din cele scrise.

Nu stiu de ce ma tot plang ca nu este timp pentru ca... s-ar gasii timp. N-oi fi avut chef in ultima vreme si probabil din motivul invocat n-am mai scris. Indiferent. Hai sa vedem cu ce sa incepem...

Una la mana ar fi discutiile pe care le ai in oras, la o bere dupa scoala sau intre scoala , cu colegii de facultate...
Nu stiu sa zic ce discutii au oamenii care nu-s la mine la facultate, pentru ca nu ies cu iei dupa cursuri sau intre laboratoare... Stiu ce discutii au oamenii cu care am iesit la bere in perioadele de timp indicate... si-ntr-un mod dubios... Stiu si ce discutii poarta studentii la medicina [unii dintre ei desigur] intre ore. Si nu pentru ca am foarte mult prieteni la medicina ci doar pentru ca... FMVB si UMF-ul impart mai mult sau mai putin acelasi Bar si anume 35-ul.
Putin despre bar... Un loc foarte ok daca vrei sa mergi sa bei o bere, eventual pe terasa daca-i vara, si sa fi agresat de chelnerite. Nu este chiar atat de tragic, dar cu exceptia unei singure dudui care mai zambeste asa neconditionat... Restu-s, anoste. Ceea ce probabil adauga la farmecul barului, ce stiu eu, nu ma pricep... :P
Cat despre studentii la medicina umana, si daca tot am zis asta, macar sa pun si aici gluma de-mi apartine. "Daca studentilor de la Medicina Veterinara, si anume noua, ni se spune MV-isti, celor de la Medicina Umana cum ar trebuii sa le spune ? " Nu-i cea mai despteapta gluma asa ca sa continuam... cu medicii in devenire. Acesta povestioara nu are nicidecum caracter axiomatic ci pur si simplu releva o parte din gandirea "pre-medicala".

Dupa cum ziceam muncesc pe bani, dar despre asta mai incolo, deocamdata revenind la faptul ca ma duc in fiecare din cele 5 zile de program la munca si cand plec de acolo, cu toate ca nu-mi rup spatele cu muncile simt nevoie si mai mult.. placerea de a bea o bere. Mai ales ca azi a fost pe bani mei... Si-mi pun frumos si eu pe umar gentuta si ma indrept spre 35 cu pofta si speranta de a gasi macar o masa libera la terasa. Am gasit 2. O aleg intr-un mod logic pentru mine pe cea dinspre grupul de tineri, vadit studenti la medicina(3 fete si-un tanar). Chelnerita imi aduce obisnuta Stella la halba si eu imi largesc pe masa Academia Catavencu, imi aprind o tigara si sorb cu pofta, din nou, din bere. Si-n timp ce-m citesc si eu ziaru linistit si-ncerc sa-mi dau seama daca domnisoara care sta cu spatele la mine, un spate frumos de altfel, arata bine si din fata [nu arata...] incep sa prind gust la conversatia tinerilor mai ales ca-mi rasunau in ureche cuvinte cunoscute, histologie, bio-cel, anatomie si alte chestiuni... Ii las in pace si-mi continui goana prin ziar, niste chestii amuzante ce-i drept.
Imi atrag din nou atentia tinerii cand observ ca discutia lor, nu era deloc despre medicina, cuvintele care-mi rasunau cunoscute in ureche erau doar etichete pentru diversi profi si subiectul era cat de asa sau asa sunt unii altii... Biiine... de asta discut si eu la bere cu colegii.. nici un bai. Mai departe porneste o discutie ferventa despre bani si cum ii prost de greu sa te descurci ca medic in rezidentiat, afirmatii peste afirmatii cum ca ele, domnisoarele, nici nu s-au gandit la bani cand au dat la medicina, ca pasiunea, ca dedicatia, mandria medicala, ietc... Biiine... Deci bani. Si cum aflu... 7-9 milioane daca castiga un medic rezident in primul an. Stiam asta dar revenindu-mi informatia in situatia primirii primului meu salariu... Ma gandesc. Ce bine castiga astia frate :P Apoi imi dau seama ca eu, daca nu-mi schimb jobu si termin facultate. Castig mai bine .... Se intoarce roata :D
Si se continua discutiile de principiu, despre etica, despre cum arabii din facultate sau majoritatea strainilor in rezidentiat nu fac nimic fara sa intrebe : "Da mie ce-mi iese din asta?" si tot asa... Cuviosii convorbitori de la masa alaturata se ridica intr-un final sa plece... Replica finala a tinerei cu spatele frumos si atat : "Eu nu mi-as permite sa ma casatoresc si sa fac un copil pana n-as putea sa-i ofer tot ce n-am avut eu... Si prin tot ce n-am avut ma refer de la... [a fost un la... ramas asa] pana la masina ultimu model la 18 ani"
Deci este clar dragii mei, daca mititica, dupa 6 ani in care "isi roadecoatele prin facultate" [tot din spusele de la masa] nu poate sa-i ia copilului masina ultimu racnet la 18 ani, degeaba mai face medicina... Sistem urat de Romania. Intristezi fetele de la medicina! Rusine sa-ti fie !
Eu ma tot intrebam unde sunt principiile, etica, profesia si mandria medicala... Aparent le scapase in scrumiera.. Nush!

Asa... si-amu ca nu mai am timp si chef... sa rezumam restul...

Am zis ca muncesc. Da, asa este. Dupa 1 an de mers pe la Cantacuzino, constant sau nu, s-a ivit si sansa sa fiu si eu angajat. In titulatura mea oficala Tehnician Cercetare Stagiar [5 luni... apoi trec la III, II si eventual I ietc...] in Laboratorul de Imunitate Celulara, Centru de Studii Avansate, INCDMI Cantacuzino.
Bravo mie! :P
Am zis ca muncesc pe bani da ? Da! Si ieri mi-am luat primul meu avans din salariu...
168 RON !!! O minune :))

Sesiunea si anume...
Mai am un examen de dat. In rest o restanta anu asta si una de anu trecut. Nu-i mare bai.

Sunt lejer miop.
Asta chiar nu ma asteptat sa se intample dar uite ca...
Am -0,5 la fiecare ochisor... Asta e. O sa-mi trag ochelari.

Si cam asta ar fi...
Ziua buna!

Wednesday, May 13, 2009

un amalgam dulce

Buna dimineata!

No... cu absenta, mai mult sau mai putin prelungita, cu putine chestii de spus si multe de gandit...

Se pare ca muzele mele, subtantiale[daca le-am avut vreodata], ma viziteaza din ce in ce mai rar si in consecinta... Cochetez cu gandurile altora. Ceea ce ma deprima, ma bucura si ma lasa prost... intr-un amalgam foarte dulce si deloc controlabil.

Ca sa ma intorc la ceea ce zicea un anume Toparceanu...

"C-asa este viata... O goana
Si-n zbor saptamanile trec
Ramai sanatoasa cucoana,
Ca-mi iau geamantanul si plec... "

Wednesday, April 15, 2009

...

N-am mai scris si anume... de ceva vreme. Sa zicem ca n-am avut timp... cum n-am nici acuma, dar pana la urma... Ma intorc eu

Wednesday, March 11, 2009

Aforismele

Imi place sa-mi rasfoiesc din cand in cand in cand un volum de aforisme de Blaga, in care trec cu privirea prin multele ganduri si ma opresc la cate unul. Evident, la cel care-mi starneste interesul, ma pune pe ganduri sau cu care ma gasesc in asentiment la momentul respectiv. Poate din dorinta de a atrage atentia, poate din dorinta de a nu ma alatura tonelor de nimicuri, fara sa jignesc pe nimeni, din status-urile de messenger ale oamenilor din lista, mi-l pun ca status.
E drept ca din considerende de spatiu limitat si "estetica", nu pot sa-mi pun un status de 4 fraze... care sa se poata citi numai daca selectezi omul in lista si astepti sa iti apara tot statusul... imi pun unul mai scurt. O propozitie, o fraza rezonabil de lunga. E drept ca din graba uneori nici nu stau sa le citesc pe cele lungi... si-mi dau seama ca in timp ce multe dintre aforismele mai "comprimate" deja le am intiparite in memorie, la modul, imi suna foarte cunoscut... se pare totusi ca nu le fac deloc dreptate celor mai elaborate. Unele idei merita ce-i drept, mai mult decat o 10 cuvinte dintre care un verb.

Si dintre ultimele aforisme lecturate, va redau urmatorul :

"Cei mai multi oameni se trezesc la un moment dat cu sentimentul ca "exista"; acest sentiment este, pentru cei mai multi, suficient sa le comunice si sentimentul sanatos ca au un drept la existenta - sau chiar toate drepturile. Sentimentul meu in aceasta privinta a fost, din pacate, cu totul altul. Inca din adolescenta am fost purtat de sentimentul ca "exist", dar ca numai "creatia" imi poate da si un drept la existenta. De aici o anume timiditate, o anume tacere, o anume tristete metafizica de-a lungul varstelor mele. "

Si il vad edificator pentru tot ce am incercat, din cand in cand, sa pun pe aici, e drept ca mai mult pentru mine, si pentru oricine ar mai fi interesat, ca subiect de monolog sau idee. Ganduri disparate, notate la momentul oportun, fie el apropiat, rememorat sau amanat si uitat.

Sa zicem ca poate am exagerat, nu-i cel mai cultural blog de pe internet, nici n-am pretentia sa fie. Dar macar sa zica ceva, sa prinda interesul [al meu sau al tau] cu o violenta elengant de dura si sa-l mentina pana la punctul final.

Ceea ce numeam cu alta ocazie, "o naclaire in mediocritate... ", cred si se contureaza din ce in ce mai mult a fi, cea mai mare frica a mea.

Cu toata astea, prostitutia intelectuala [ si suntem in stare sa ne dam seama fiecare cand facem asta... nu-i asa ?] la orice nivel ar fi ea, are cele mai imbietoare mreje de care arareori scapi. E drept ca te trezesti, te scuturi de mizeria in care te-ai bagat de bunavoie si pleci. Eventual iti mai si bagi o doza de atac de substituent cultural, pe post de perie anti-prostitutie intelectuala si sa zicem ca revi la linia de plutire. Eram tentat sa folosesc termentul de banal. Dar imi dau seama ca, nu de banal trebuie sa ne ferim. De banalitatea unei mase de oameni as fugi mancand pamantul, e drept. Dar banalul propriu si personal, atat timp cat nu-i reluat sistematic de 50% din oamenii pe care-i cunosti sa zicem, e absolut admirabil. Iti bei o cafea si fumezi o tigara... Foarte ok! Dar asta-i tot ceea ce te relaxeaza ? Iti bei cafeaua, fumezi o tigara si...? Citesti nu ziar non-consum, asculti muzica non-consum, scrii ceva ce nu este cerut nicaieri [gen scoala, munca, etc], asculti zgomotul de afara si toate cele antementionate in Timpul Tau ? Asa mai da!

Cu acestea fiind spuse, inchei aici si ma intorc la muzica, cafea si niste rasfoiala prin diverse carti...

Thursday, March 05, 2009

doar un gand

Greseala nostra nu e ca ne dorim prea multe, greseala-i ca ni le dorim pe toate odata.

Wednesday, January 21, 2009

Muza... neasteptata

Si iata cum sare iepurele de unde nu te astepti... si din indolenta mea creatoarea, care ma macina de-o vreme, ma bucur sa zic ca... Am mai scos ceva, care ca de obicei, sub impresia momentului ma umple de emotii ... ulterior... voi vedea eu...
Deocamdata

Scortisoara

In mreje delicate, plutind,

Prin nepasare...

Ne revedem mereu intaia oara

Si-n dansul tau placid

Eu te privesc zambind.

Zarind abia distincta-ti aratare

Cum se topeste-n zid...

Tu muza mea, cu iz de scortisoara.



Noapte buna ,

Revenim...

Tuesday, January 20, 2009

3 ani...

Imi dau seama ... din intamplare, ca... Am un blog si blogu-ul meu are deja 3 ani de zile...
La multi ani blogule !


E destul de tarziu(03:45) si mie-mi pica ochi-n gura, am colocviu la 10 si cam atat... Ar trebuii sa fie ok!

Cinste mie, lui Bubu, Elizei, Adinei si lui Prichi pentru niste discutii intr-un alt registru, relaxat, placut si ceea ce, cred ca defineam cu ceva timp in urma ca fiind.. destept.

Poezie si jazz... asta as recomanda unui om flamand dupa altceva si satul pana peste cap de cotidian.
Eventual si-un pahar de vin/vodka/orice isi doreste fiecare si-i pica pe suflet...

Hai noroc!
Noapte buna!

Saturday, January 17, 2009

oras ... cultura

[intradevar o absenta prelungita pe blog. nimic spectaculos fata de alte pauze prelungi numai ca, n-as zice ca nu am avut inspiratiune sau motiv sa mai scriu .. poate lipsa de timp si momente prielnice.]

[Ma gasesc la inceputul lui 2009, intr-o iarna ce pare, cu toate capriciile si iesirile din tipar, una frumoasa, cu ninsori si frig.
Sunt in Bucuresti si asta este la fel de bine pe cat este de rau. Nu lucrez dar ma plimb mult... Mai mult cu mintea dar fie... Ma plimb ]

Descopar cum posibilitatile culturale pe care le ofera marele oras, chiar si micul oras, dar pentru a ne servii mai bine scopului o sa ramanem la conceptul fix de oras, sunt valide doar in masura in care ne acordam singuri posibilitatea culturala. Orasul iti poate oferii resurse culturale nelimitate [ar fi ceva nu ?] totusi trebe sa fi si tu intr-o anume stare, sa fi receptiv, sa ai creierul primitor, sufletul macar si pe langa toata astea.. Sa nu fi cretin! Incep sa cred ca sunteti din ce in ce mai cretini... Refuzam, stergem, negam, batjocorim si scaldam in mizerie tot ce nu ne place pe moment, nu ne vine comod, nu ne ofera profit, nu si nu... Pe scrut tot ce NU... trecem pe lista neagra si ponegrim.. nevoie mare.

Totusi orasul, personaj curajos ne arunca, daca suntem pe faza... diverse oportunitati culturale.
Eu unu vorbesc sub impresia recenta a primei vizite la opera. Frumos.
Dar posibilitatile sunt vaste... N-o sa ma incumet sa zic ca nu este nevoie decat sa cauti. Nici macar... asta s-ar rezolva de la sine daca am fi macar putin mai receptiv la starile culturale.
Daca n-am merge cu privirea bovina fix atintita asupra realitatii mizerabile si banale oferite tot de .. ca sa vedeti.. oras, am vedea si afisele, si reclamele si institutile culturale ale orasului .

Nu vreau sa reduc experienta posibil culturala numai la oras si exterior. Prin structura sa.. orasul ne ofera spatiile intim retrase in care.. putem sa ne .. pierdem vremea. Pierdem timpul, si-o sa imprumut spre discutie putin o idee a domnului Mircea Eliade, in masura in care stim si mai putem sa-l pierdem. Nu cu ocupatii minore si simple... ci pur si simplu sa-l pierdem. Sa stim sa-l pierdem , sa ne creem propria experienta... ma incumet sa zic... culturala.

Orasul arunca in noi cultura si noi...
Eu incerc s-o si primesc... din cand in cand.

Revin

Sunday, December 14, 2008

Scurt si deloc interesant

"Se-ntoarce lumea cu curu-n sus si se scufunda pamantul... " cum bine zice din cand in cand... maestrul Tudor Gheorghe, citate din Sorescu.
Sa zicem ca ma intalnesc mai ades nostalgic ca alte dati dar nu intr-un mod ingrijorator ci pur si simplu... cum mai zice Eliza... o fi vremea de vina... toamna tarzie.. mediatie... vreme de stat in casa si... scris pe blog.
De analizat cum poate unii renunta prea lesne le ultimele farami de copilareala in care se lafaiau pana nu demult... Toti alearga sa-si lege capul cu job-uri, cu facultati, cu relatii si evenimente sociale... Nu avem voie sa mai ramanem fara griji intr-o oarecare masura ? Ca nu arde... cel putin nu arde mereu.
Cu toate astea eu ma angajez si ... vremea nu-i tot aia... se schimba...
Si eu.. evident.. ma schimb. Desi, tare as ramane la fel...

Friday, November 14, 2008

Asa...

Te-așteaptă dimineața fără suflu
Supusă unui zeu indiferent,
Banal devii în propriul tău periplu,
Și-ți pierzi în vis tot șarmul aferent.

Te-așteaptă amiaza simplă și banală
Pustie mijlocire a zilei seci
Iar vremea-n ipostaza ei duală
Te-ndeamnă singur s-o petreci

Te-așteaptă seara și te prinde
Distant de tot și sufletesc cu toate
Și totuși vremea-n fugă te aprinde
Surprins de timp și cum să fugă poate

Monday, November 10, 2008

Prea mult timp

Incercam pana la urma sa le facem pe toate nu ? Orice nevoie, idee nastrusnica, placere realizabila sau obiectiv aparent demn de luat in considerare este pus in practica... Si de aici, din dorinta de a face cat mai multe chestii ne complicam existenta si ne ocupam programul zilnic pana la refulare.
Suntem studenti. Facultate peste care adaugam un loc de munca, pentru ca n-are rost sa "pierzi vreea" numai cu scoala. Suntem stundenti angajati. Munci peste care adaugam evenimente sociale si culturale pentru ca binenteles... Doar n-o sa le lasam sa treaca pe langa noi, nu ? Suntem studenti cu job si viata sociala. Si cu toate acestea... cu tot cu job, cu scoala si cu petreceri, concerte si alte iesiri... Eu ma gasesc inca cu mult timp liber ... Asa ca ma ocup si de cercetasi. Ocupat baiat.
Cat de ocupati suntem totusi..? Daca in conditiile descrise mai sus, cu atatea griji pe cap si ocupatiuni... Gasim perioade in care nu este absolut nimic de facut... Si te-ai urca pe pereti de plictiseala.
Nici un bai... In scurt timp, mintile noastre dibace gasesc o preocupare si pentru cele scurte momente de plictis... si uite asa ajungi sa iti incarci factura telefonica, sa te uiti la un film sau sa dormi! Prea popularul sport studentesc.

Tuesday, October 21, 2008

Iluzie divina

"Privesc deasupra norilor,
Ce îmi blocau tot orizontul
Şi văd că raiul zeilor,
Acum e una cu pământul.

N-a fost vreun capriciu al sorţii,
Că-n fine... îmi place să mă-ncred:
Imaterialu-şi ia... în faţa morţii
Arme, doar de la cei ce-l cred."

Wednesday, September 17, 2008

punctul 0

Ehe, si iata cum, din starea mea precedenta de nemultumire generala cu mine insumi, departe de vremurile acelea cu o impresia buna, am picat si mai jos... acuma nici nu m-as recunoaste intr-o povestire ...
Am trecut anu III, cu o restanta, vom vedea daca raman la buget... si viata merge inainte!

I have hit rock bottom, so there`s no place to go except up, right ?

Friday, September 12, 2008

Perpetuum sesionem restantiorum

Sesiunea de restante! Ce amintiri... ce vremuri... Ce prezent dureros! :P
Ei bine se pare ca odata prins in mrejele restantelor tinzi sa ramai acolo... e ca un drog, de care stiai ca nu trebuie sa te apuci, s-a intamplat sa ajungi sa... si acuma... parca nu poti sa scapi. Cel putin asa iti place sa zici.. .ca tu incerci.. dar nu... nu merge dom`le. Baliverne! Nu vrem ! Ne place sa fim lepre si sa ne plangem pe tema asta. Dar totusi... daca tot am deschis subiectul pasionant si arzator al restantelor hai sa-l aprofundam putin...
Sistemul minunat de invatamant romanesc functioneaza in unele institutii, in modul urmator :
Faci facultate si ai examene in sesiunile de drept. Dai examene... pe care poti sa le iei sau sa le pici. Cazul fericit : PRomovezi din prima si-ti vezi fericit de treaba;
Cazul ne-fericit: Pici examenul si-ti vezi fericit de treaba;
SI insist pe , iti vezi fericit de treaba pentru ca asa e... Sistemul face posibil ca studentul cu restante sa mearga inainte fericit pentru ca...
Dupa sesiune, fie ea de iarna sau de vara, avem extra-sesiune! Super nu ? Extrasesiune in care tu ca student platesti o taxa modica (50-100 ron, ce mi-s astia zilele astea...) si ai sansa sa-ti re - sustii examenul... Pe care, ghiciti ce ? Il pici!!! Evident! Pentru ca numai ce ai terminat cu examenele... Esti mort! Cu toate ca nu ai invatat la nici unu sa-l iei.. dar ai pierdut fiecare noaptea inainte de examen pe carti.. fara sa fi in stare sa le acumulezi... dar somn nu, deci mort! De oboseala fireste! unde ramasesem ? Asa... pici examenul din extrasesiune... pierzi milionu... trist!
No bun... Vine urmatoarea sesiune (sa zicem ca vorbeam pana acum de aceea de iarna) deci vine vara... Ai examene de dat in sesiune, ai examene din sesiunea trecuta ramase... Aici intervine facultate in formarea unui om, pe nesimtite si atat de subtil, si totusi cu un rol asa de crucial... Aici inveti ce inseamna managementul dom`le... Ai o mana de probleme serioase in fata (numite examene si restante) pe care trebe sa le administrezi cat mai bine pentru a le promova... sau cel putin sa le reduci numarul cat mai mult! Si faci asa...
Incepi sa te gandesti (asta pre-sesiune da ?) cum si ce vei da.. ce-i usor si ce-i greu ? Cate zile ai pentru ala si pentru ala ? Incepi sa bati holurile tuturor disciplinelor din facultate si te tresalti ca gaina la porumb la fiecare noua data afisata pe la aviziere si iti notezi totul in micul tau carnetel. In care pui bazele... MARELUI PLAN! Si toata planificarea, graficele si ganditul...plus relaxarea cuvenita inainte de sesiune... (putin desfrau ca vin vremuri grele nu ?) te duc fix in pragul primului exam. Si anume seara de ajun ;) si iara pierzi nopti, pici... ciclu se reia.
[re-editam post-ul dupa vreo 8 ore pauza...]
ok, putin fast-forward pana dupa "vacanta" cand vine celebra Sesiune de Restante !
Si pana la asta... profiti de timpul alocat pentru a te duce la mare, a te mai vedea cu prietenii, a te rasfata in orice altceva decat studiu si a cheltuii pe cat iti aloca parintii [in cazul in care de acolo vin banii] asta timp de vreo 1-2 luni, dupa caz, cand... cu surle si trambite trebe sa te prezinti inapoi la ilustra institutie de care apartii ca mandru discipol pentru a servi la altarul restantelor cu smerenie si vointa.
Desigur... 2-3 zile planuiesti cum vei aborda tot valu de examene... pana in ajun de exam. Recurent nu ? :D
Dar sarind peste pas-cu-pas... Unele restante le iei, altele nu... E vreo problema ? Nu treci anu ? Nu ramai la buget ? Nu te primesc ai tai inapoi acasa ? Neah... Inca mai sunt sanse, Oh! Marite sistem!! Ca sa ma intelegeti... Facem cunostinta cu un termen nou : Re-examinare! Care in caz ca va intrebati nu este ce ce ai crede... Restanta... Nuuu... Re-examinarile sunt a 4-a sansa ca zicem asa (recapitulam... Sesiune, Extra, Restante...3 da ? Deci cu asta.. 4) de a promova un examen! Aici de obicei... fiindca esti stresat si vine incheierea mediilor... Faci orice, copiute, servite, spaga unde se poate, milogeala, orice fel de prostitutie intelectuala de genu... si toate astea pentru 5! In nici un caz nu viseaza unii la mai mult... Note de calibru > 7 sunt trecute deja in categoria : "Ba dar tu ai invatat!" sau "Ce noroc pe tine!", etc...
Ei bine.. si asa mai scazi din numarul de restante, cresti numarul de credite... Din nou.. Slava tie marite sistem!!!
Si ce fac cei care nu au reusit sa dea spaga, sa citeasca copiuta, sa strecoare servita sau nu a mers milogeala ? Ard in iad ? Neah...
Urmariti-ma... Iara mai exista o sansa!! De necrezut nu...? Nu! Cu surle si trambite va prezint! Re-Re-Examinarea ! Ceva ce trebe sa fie insotita (dau exemplu de la MV ca altu nu am...) de o chitanta de vreo 250 RON... Mirobolant nu ? Si iara dai examenul... Pe care probabil il promovezi cu conditia sa nu fi retard total... fie din mila, sila sau uneori.. execptional.. Merit! Nu sariti.. Au fost cazuri!
Deci nu trebe sa fi un Einstein ca sa termini o facultate dom`le... Nici macar un student model... Nu... Poti sa fi ultima lepra, sa dai un examen de 5 ori intr-un an universitar ... si apoi sa treci anu! Poate iei si bursa cine stie ?

Subliniez.. Sistemul e de vina ca ne permite asemenea manevre dubioase! Si studentul va profita de orice sansa, pana ii ajunge cutitul la os! Concluzia ar fi : "Daca nu este absolut ultima oara cand poti sa dai examenul ala... mari sanse sunt sa nu inveti pentru el!"

Si ca sa vedeti ce lepra am ajuns, ca sa nu ziceti ca minteam intr-un post precedent... Am ajuns sa dau vina pe sistem! :))

O zi frumoasa

Concluzia...

Of of of ... si-un cartof!

Sunday, September 07, 2008

Tu ai chef ?

Muzica din nou... Ceea ce e bine ca daca nu aveam nici muzica acuma ma suiam pe pereti de plicitseala. Ca sa extrapolam... Ce te faci cand n-ai ce face ? N-ai cu cine sa faci ceva ? Nu ai chef sa iesi sa te plimbi desii afara e frumos, si ai bicicleta sa zicem... Dar nu... n-am chef!
Si se pare ca ne complacem adesea in sintagma asta cu "N-am chef!" si sub pretextul asta pierdem o groaza de vreme, nu ne bagam in seama diverse atributiuni sau le ignoram cu nesimtire pentru ca... Nu aveam chef atunci! Dubios cum cochetam cu treaba asta din cand in cand ... Suntem oameni cu pretentii totusi... facem chestii interesante si ne place sa credem ca lucrurile pe care le facem au un motiv. Ne ofuscam daca ne ia lumea in ras activitatile si pretindem ca au un scop dom`le... Eu ma uit la un serial de 6 ore pentru ca... Pentru e tare, da? ! Nu... e penibil sa stai 6 ore la un serial... Mai ales cand ai fi putut sa faci atatea in rastimul asta... Dar cum de altceva, poate chiar util, NU aveam chef... am mai pierdut 6 ore cu o porcarie! Yay!
Si multe chestii tindem sa le dam draq cu tendinta asta de a nu avea chef... Frecam menta... Nu citim ceva util... nu mergem la un curs ... nu dom`le... n-am chef!
Poate ar trebuii sa invatam sa ne analizam mai bine situatiile in care ne permitem sa zicem... N-am chef!

Pana una alta... eu pun punct!
Pentru ca... Nu mai am chef!
Genul acela de dupa-amiaza cu nimic de facut, nimeni cu care sa discuti si nici foarte mult chef...
Sincr sa fiu m-as avanta intr-o plimbare sau o carte... Poate chiar o plimbare cu o fata si-o carte...
Desigur nu am fata, nu prea am carte ca-s toata in camera si eu nu... Dar hei...
Sesiunea de restante sfarsita si eu cu inca 3 chestii suspendate... pe care trebuie sa le rezolv in perioada imediat urmatoare. SO... Life is super! NOT!

Alt post foarte foarte slab.... Da de gandit nu ?

Friday, August 29, 2008

O lepra de om

[articol reeditat... fara relevanta pentru ca nu scrisesem nimic in el de fapt... dar oricum]

E vreo 02:16, si-mi sprijin laptopul in brate, trantin in pat, cascand de somn, ascultand vantul de afara, intr-un sfarsit de vara care abia s-a hotarat sa mai lase caldurile[sper...], intr-o a 2 sesiune de restante [pe care, daca ma intrebai anu trecut pe vremea asta probabil nici n-o concepeam ca posibila] cu un examen maine, adica azi, dimineata pe care ... mare minune daca-l iau. Si lista de stare poate continua cu cele... alte examene de dat in restantele astea... cu faptul ca am puterea de concentrare a unui pusti de 4 ani cand altu are o jucarie noua si un chef de viata de zile mari. Probabil exagerez desigur... chef de viata ii... da-mi un chef sau cine stie ce plecare la munte, mare, hoinareala, destrabal si probabil voi fi acolo cat ai clipi...
Scoala, invatatu... chestii care conteaza... mdap... de kkt!

Inevitabil tot eu o sa ma adun, tot eu o sa trebuiasca sa ma scot din kktul in care m-am bagat asa de constient aparent... si de nonsalant in acelasi timp.

Am incercat sa mai scriu... Inca nimic.
De iubit nu mai iubesc. Nici nu iubeam dar mi-ar fi placut sa cred ca asa era. Trist nu ? Nope...

Am nevoie de ceva... ceva nou, sau ceva vechi... ceva care sa ma miste, sa-mi schimbe lenea in emotie si sa ma determine sa-mi misc curu.

UN articol slab, plictisitor... cu care mi-eram dator probabil.
O descriere mot-a-mot a zilelor e prea josnica, nu-i un jurnal. O interventie spirituala din cand in cand... Poate! Sa ma plang despre cat de lene mi-e ? Penibil domnilor!

O lepra de om,
Aici!

Thursday, July 24, 2008

Tot in mediocritate...

Aceiasi situatie ca si in post-ul precedent...
doar ca acuma-s mai revoltat... cu o impresie neobisnuit de proasta respectiv la propria-mi persoana si cu o dorinta de a ma razbuna teribila... Sa vedem!!

Friday, July 18, 2008

Naclait de mediocritate...

Aparent sunt pus sa fac fata unui val mare de autodezamagiri in fata carora singura atitudine rezonabila pe care pot s-o adopt fara sa ma dau cu capu de pereti, sa pic in depresie sau sa fiu trist este o foarte controlata... aproape nesimtita indiferenta!
Ma vad comun, banal... ca niciodata... mediocru :|

Cat dramatism ... mi-e sila