Se pare ca zi de zi faci alt compromis... in fiecare zi, sistematic, iti mai iei cate un principiu si ti-l calci in picioare, uiti de el, si te dedai intr-un totul unei groaznice stari de apatie spirituala... si cu fiecare principiu omorat, iti creezi un precedent, asa ca a doua zi de ce sa nu mai scapi de unul...?
Orice obiectiv pe care ti-l propui trebuie sa fie atins printr-o alta revolutie personala, trebuie de fiecare data sa te revolti impotriva propriei persoane, sa te scoti din stare de lancezeala cotidiana pe care singur ti-ai impuso si sa te apuci de ceva...
Si totusi pana cand o sa avem puterea sa ne revoltam impotriva noastra ca sa facem ceva...? Nu e de ajuns ca trebuie sa iti opui parerea altora, cand o ai, nu e de ajuns ca trebuie sa fi atat de sigur ca zici ceva cand o faci incat ti-e frica sa te faci auzit, de ce mai trebuie sa te lupti si cu tine..? Poate ca nu trebuie... Putem sa ramanem asa cum suntem... cu mainile fixe in niste buzunare atat de adanci incat nici semnul de la iesire nu se vede... la ce buna revolta asta...? mai bine stam...
Si totusi ... Nu merge asa... Din cand in cand, ne ridicam singuri in picioare, ne privim... si ne umplem de greata, intoarcem spatele propiei noastre mizerii si ne ridicam din ea... ne adunam o duzina de principii noi sau mai vechi, le scuturam de praf si plecam din nou spre un nou obiectiv...
Cu renuntari se pare ca toti am atins cota, am depasit de mult un minim necesar... cu o revolta si-un succes suntem datori cu totii... !
Tuesday, January 16, 2007
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment