In mod deloc surprinzator, descoperim ca pe masura ce ne maturizam, sau doar lasam timpul sa treaca, nivelul emotional si intelectual fata de care ne raportam tinde sa se transforme odata cu noi si prin asta consideram ca am evoluat... ne-am schimbat in mai bine sau poate chiar in mai rau... Intrebarea ar fi: Suntem datori cu un progres in sens pozitiv mereu ? Suntem datori macar cu un progres ? Nu putem doar sa ne schimbam ? Sau nu suntem datori cu nici un fel de schimbare?
Datorie fata de propria persoana evident... Este foarte posibil ca intr-un interval in care noi, vazandu-ne din interior, consideram ca ne-am schimbat capital sau cel putin ne-am redefinit macar unul din principiile interioare, lumea din jurul nostru sa ne perceapa absolut la fel ba chiar sa ne acuze de stagnare...
Cine ar fi capabil sa te acuze de stagnare si pe cine ar trebuii sa iei in seama acuma... ?
De acuzat, de aratat cu degetul stim desigur ca-i foarte usor, o facem din frageda pruncie, nimic dificil. Scorpia povesti ramane desigur argumentarea. Scorpie cu care, pe masura ce vorbelor noastra li se asociaza o pretentie de importanta, dam ochii din ce in ce mai des. Prin urmare, indiferent de cine ar fi persoana sau grupul de persoane care ar putea sa ne acuze de stagnare, atat timp cat concluzia este solid argumentata ne vedem pusi in situatia de a o lua in seama.
Si prin urmare, sa declansam un nou proces de autoevaluare... asta daca avem tendinta de a face asa ceva.
Indiferent de cauza asociata declansarii unui astfel de proces cred ca suntem totusi datori cu ducerea acestui proces la capat. Prin urmare, cineva sau tu ca persoana, observi ca ceva nu e in regula si incepi sa analizezi situatia, sa-i cauti automat cauza. Si exista mai multe abordari dintre care nu ma intereseaza indeosebi niciuna care nu porneste de la tine. De la a-ti privi propria conditie si a vedea ce anume a determinat un om sau chiar pe tine sa te revolti si sa te iei la rost.
De dat vina pe societate si pe factorii care nu depind de noi suntem cu totii satui si chiar premisa de la care ai putea porni este ilara. Analizezi si incerci sa rezolvi un lucru despre care ai declarat de la inceput ca nu tine de puterile tale ? Stupid asa... pe-acoluri.
Deci sa revenim...
Ne autoanlizam, redefinim. Suntem datori sa facem asta ? Fata de cine si de ce ?
Nu putem sa ne continuam existenta linistiti, sa ne vedem de treaba, sa ne uitam la filme, sa mergem la munca, la scoala, sa socializam gratuit si sa mancam ? Normal ca putem!
Totusi insiruirea de activitati enuntata mai sus, tind sa cred ca dezamageste majoritatea ochilor cititori. Cel putin sper sa dezamageasca.
Nu-i nicidecum o lectie de morala ceea ce scriu acilea, ar fi de-a dreptul tampit sa atentez la asa ceva...
Sustin doar ideea unei autoevaluari critice, din cand in cand, iar daca factori precum narcisismul, adularea de sine sau pur si simplu limitarile intelectualo-emotionale ne retin din a duce la bun sfarsit un astfel de proces macar sa fim receptivi la o critica venita din exterior.
Monday, October 12, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment