Sunday, May 20, 2007

Zile ploioase... frumos!

Si inca un weekend petrecut in Bucuresti.... spre deosebire de alte dati... un weekend util, cu locuri noi si interesante descoperite, spre exemplu Caru Cu Bere... si lucruri noi aflate.... si cu toate ce afara ploua din cand in cand cat sa nu aiba timp trotuarele sa se usuce si ca vantul adie cand mai tare cand mai incet.. parca te cheama orasul sa te plimbi, sa mirosi aerul ce se ridica dintr-o halba de bere... sa una sa alta... :P ehe.. si vorbin de bere.. parca aud una cu numele meu pe ea.. hai s-o bem.... o dupa amiaza frumoasa va urez... ;)

Thursday, May 10, 2007

bine ai venit streine..

cam asta cred ca mi-as zice in locul mici mele pagini de acilea.. ca n-am mai scris.. de ha ha... si totusi dupa lunga absenta am zis sa mai incarc internetul deja plin de prostii si cu altele ale mele.. ce mama masii... ca doar e loc.. nu stiu cat de inspirat ma gasesc acuma mai ales ca am avut o lupta cu un document gol si-o ambitie de a scrie ceva putin mai poetic.. pentru propria mea liniste sufleteasca, rezultatul o sa-l vedeti in finalul respectivului post.
Dintre micile chestii pe care le-as puncta totusi ar fi in mod sigur ca sunt un gras mai nou... :D ce om !! Dar scap eu si de asta.. si d-ale sufletului poate pe maine..
in rest acelasi ocupat dintotdeauna... un trist pe scurt! de unde atata tristete.. sunt si atat!!

Si dupa cum ziceam... aferenta creatiune...


Lepădare de sine

Am început să uit
Cum e să legi cuvinte in şiraguri,
Să prinzi în ritm silabe şi să sari
Din gând în gând cu fine înţelesuri
Fărâmi de adevaruri să presari.

Am început s-adun
În palme idei şi gânduri cu-nţeles anume,
Le cântăresc acum cum niciodata n-am
Şi florilor de gheaţă în loc să le găsesc alt nume,
Mă pierd precum conturul lor ciudat pe geam.

Am inceput să mor
Şi să îmi pierd încet şi urma de condei
Să nu cunosc nici florile nici ploile de mai
Am inceput să nu mai ştiu nici rima ce-i
Aşa că sufletu-mi umil o să-l gonesc in rai.

Neata popor!
M-am intors

Friday, March 16, 2007

post sesiune...

din ciclu.. ma ... e bine... ma.. e bine..!!

Friday, March 09, 2007

amintiri de dimineata

... este dimineata, poate asta ar explica de ce si anume casc, dar trecand peste asta, un moment la fel de bun ca oricand ca sa mai umplu si eu internetul cu niste randuri in plus... sunt treaz de la ora 3, cand inca sforaiam in asternuturile cu un distinc miros de lucru vechi, dintr-o camaruta mica din spatele casei bunicilor, de la Murighiol, satul copilariei mele... dar despre asta mai incolo... la 2:55 am fost nevoit sa ma scol ca sa raspund la telefonul mamei, uitat in camera cu mine... era o verisoara de-a ei, ne anunta ca i-a murit mama, care era bolnava de ceva vreme, se pare ca toata lumea moare de cancer in ultima vreme... si iata ca... am ajuns la Tulcea, dupa un drum oribil cu masina, in care ma tineam de volan de parca era singura mea sansa sa ajung cu bine acasa, ceea ce si era, drum nemarcat si ceata cat cuprinde, combinat si cu un set de faruri pentru care apelativul penibil ar fi un compliment dau o experienta de neuitat. nu-i mare problema, probabil situatii de genul asta o sa mai apara asa ca exercitiul nu strica...
Dar ieri... ieri a fost o zi foarte interesanta, pe cat de solicitanta fizic pe atat de plina de amintiri... si anume, dimineata i-am cumparat mosului o bicileta noua, UKRAINA, ehe... poveste lunga... ce-i drept frumoasa bicicleta, rosie, far, dinam, stop pe spate.. tot ce vrei... o bijuterie, bijuterie prost ansamblata dupa cum a rezultat ulterior cand la primul meu drum pana-n centru, m-am intors cu o pedala in mana... ei, e bine ca nu i s-a intamplat bunicului... in schimb, mi-am adus aminte cat de mult am umblat cu bicicleta... fiecare vara incepand din clasa 1 si pana in a 7 mi-am petrecut-o integral la Muighiol, cum luam vacanta plecam acolo... si gaseam orice de facut... plimbat cu bicicleta peste tot, in satele vecine, prin balta, la dunare, la saratura... toate coclaurile cum ar fi zis mama. Si orice activitate posibila de la pescuit, la mers la camp, la cosit, sa adunat paie, prasit porumb, pepeni, floarea soarelui, prin gradina, udat cu galeatam, cu furtunu, mutat coloana de irigatii, dus vacile la camp, mers cu vaca la camp, muls, plimbat calare... orice... si pentru toate astea, care acuma mi se par printre cele mai frumoase amintiri nu am sa-i multumesc decat celui mai tare om pe care l-am cunoscut, Osman Risat, si anume... bunicul meu! Dar despre bunicul alta data... acuma chiar ca mi-e somn... im reiau activitatea sforaitoare... :D

Wednesday, March 07, 2007

o dimineata atat de obisnuita

Dupa... [poate prea] mult timp ma vad din nou pus intr-o situatie asa de obisnuita, atat de banala si simpla incat nu as mai vrea sa se termine. Este 10:47, stau pe un scaun de lemn in fata calculatorului si a biroului plin cu o groaza de prostii, lumina-mi bate-n monitor din dreapta, camera-i linistita si banuiesc ca inca doarme, nici nu stie ca-s aici, ma duc sa-mi iau cafeaua... gata si cafeaua, isi ridica aburii in stanga tastataturii... Este o dimineata pe care mi-ar place s-o consider dintre cele mai normale, din pacate nu e... dimineti ca astea n-o sa mai pentru alta perioada lunga de timp... dap, Sunt acasa! In camera mea din coltul blocului A2 de pe Gavrilor Corneliu si se pare ca de aici, pe fereasta ar pleca toata energia care pune lumea mea in miscare. Asta e, oi fi doar un nostalgic... Pana una alta... ma duc sa vad ce face orasul... orasul meu :D

Wednesday, February 28, 2007

you mess with it, it messes with you...

si vom revenii la lista de idei si probleme enuntate in post-ul anterior la un moment dat.. dar pentru moment o alta chestie ne retine atentia, si anume... limitele in care poti abuza de corpul propriu pana acesta se hotaraste sa redobandeasca control asupra situatie si sa te aduca inapoi pe linia de plutire... si cum tendintele sadice se pare ca nu-s rezevate strict pentru mintea si constientul unui om, iata ca entitatea noastra fizica hotaraste sa se retraga din micul nostru parteneriat numit existenta si sa te lase in dilema de a face ce vrea corpul tau... in cazul de fata.. de a nu dormii... in momentele in care ai nevoie de somn si esti constient ca trebuie sa te odihnesti.. la naiba pana si corpul stie asta dar al dracului de capos nu vrea sa cedeze... si totusi... simt o mare de incoerenta care ma paste.. asa ca inainte de a ma pierde in mrejele ridicolului.. i`ll say adieu, adieu

Tuesday, February 27, 2007

idei, de revenit asupra lor

dintr-o ridicola criza de timp si o mare de oboseala banuiesc ca o sa am ca rezulanta o cursa dus spre o mare retrezire la realitate...
pana una alta, dintro neincredere in propia memoria tin sa notez niscaiva idei pe care as vrea sa le dezolt pe-aici, eventual sa editez post-ul sau nu...
- ne concentram exact in masura in care ne permitem sa vizam cu ochii deschisi;
- mintea se pare ca-i cea mai vendictiva si sadica componenta a intregului uman, daca abuzezi de ea tinde sa te paraseasca in cele mai nasoale momente;
- noaptea nu e ca ziua;

Buna dimineata...
Vreau sa plec din Bucurestiul asta prea mort... vreau afara!

Saturday, February 24, 2007

oboseala cronica

si uita ca daca vrei... se intampla sa si poti! sesiune galopeaza pe langa noi, si intr-un mod uimitor facem fata cu stoicism si chiar cu fruntea sus! Sa speram ca n-o dam in bara pe final...
ma vad la sfarsitul unei serii de nopti nedormite din motive mai mult sau mai putin fondate... cert e ca-s prea obosit... un post inutil.. fara subtrat destept asa ca ii punem capat aici!

Monday, February 19, 2007

ordinar

... inca o zi din minunata sesiune... inca un examen dat. un lucru e cert, nu ajungi nicicum acolo unde ti-ai propus, in cazul in care ti-ai propus sa ajungi undeva sus, atat timp cat continui sa faci compromisuri cu tine, cu lumea, cu ziua de azi... Daca tu hotarasti sa-ţi ridici nivelul propriilor asteptari de la persoana ta vei constata ca esti cel mai lenes, indolent, nemotivat om din cati cunosti... si a realiza ca altii nu se pot ridica la asteptarile tale este una... putem zice ca-i un fapt la ordinea zilei... un lucru ordinar, dar sa realizezi ca asteptarile tale sunt ceva la care nici tu te poti ridica este un lucru tragic care te pune pe ganduri la modul ala urat, in care ramai si privindu-ti activitatea in retrospectiva te umplii de desgust, ti-e sila efectiv de propria persoana din prisma noilor asteptari... toate aceste cu conditia ca aceste noi asteptari sa fie de fapt aceleasi asteptari pe care le-ai avut mereu de la propria-ti persoana doar ca reafirmate, eventual scrise cu alt font, subliniata... doar asa sa zicem ca ai avea voie sa te desgusti personal la modul retrospectiv... sa fii nemultumit relativ la un trecut in care nici n-ai facut nimic dar nici nu vroiai sa faci nimic ar fi pur si simplu stupid. Ei bine, din toata mizeria intelectuala in care esti dispus sa te cobori... pana la urma trebuie sa gasesti o scapara... de fapt ce o scapare, trebuie sa te hotarasti sa vrei sa iesi... si propabil vei si reusii.. binenteles cu chin si oftica, cu renuntarea la o sumedenie de chestii printre care cu siguranta se vor numara timpul si distractia si libertatea de a lenevii... care in ziua de azi se pare a fi printre cele mai bine cotate la bursa de libertati... libertatea de a fi un lenes, de a te complace intr-o situatie mediocra, de a nu vedea dincolo de cei 3 metrii de soare din fata ta, de a nu avea nevoie de trezire la realitate, pur si simplu.. libertatea de a fi... ordinar.

Saturday, February 17, 2007

desenele disney...

Am terminat de vazut si Brother Bear II ... :) Film foarte dragut, poate prea dragut pentru cei mai putin dispusi spre o emotie din asta tampa, in care pur si simplu te uiti la un desen animat si ii urmaresti firul narativ.. te bucuri odata cu personaje care nici n-ar avea cum sa existe in chip real si plangi daca e nevoie... plangi ca de-aia esti barbat... sa plangi cand e nevoie :P (a se nota la acest Brother Bear nu mi-au dat lacrimile... la primul da :P) Cert e ca mereu am avut o relatie speciala cu desenele Disney... desene foarte bune, foarte frumos facute si facute parca special sa-ti atinga acea coarda sensibila... si binenteles, precum lamaia adaugata la maioneza, o mana de personaje care sa starneasca rasul numai prin prezenta.... cum in cazul asta ar fi elanii... Printre alte desene animate demne de amintit si in top favorite, ar fi.. The Aristocats, The Lion King (de preferat 1 si 3, 1 1/2 e putin prea gay.... :P) si chiar si Cars !
Da... inca una din diminetile de sesiune... desi nu pot sa sustin ca m-am pus pe invatat inca... poate niste lectii la animala intainte de culcare... desi as avea un dor nebun de scris... cu toate ca, se pare ca si in scrisul asta pe blog bag ceva creier, ceea ce inseamna automat ca daca as scrie probabil n-ar iesi ceva foarte consistent si decat asa... la cat de critic se pare ca am ajuns cu mine... mai bine deloc, deocamdata! Poate ar trebuii sa-mi iau o mare pauza de la blog... si cand adun ceva frumos... sa mai trantesc si eu un vers, o strofa... si de ce nu.. o poezie :)
this just in.. s-a ofilit narcisa... o well.. it not that bad.. flori sunt multe si pe toate gheretele... si mai ales.. am pus zambetul pe buze la ceva individe... deci si-a servit scopul... :)

si cum ieri, 16.02.2007 a fost onorabila zi de nastere a bunicului meu... care a implinit 77 de ani... ceva in tema.. si se pare ca a iesit ceva decent... poate nu zvacneste din text mesajul... dar nici nu trebuie... :)
Muguri de pseudoprimavara
Sunt muguri… şi prinşi in beţia de soare,
aşteaptă senini, precum munţii, un apus.
Pârâului timp dus in lumea cea mare
îi lasă să-nvârtă al vieţii lor fus.

Sunt frunze… răzoare de raze îi scaldă
şi simt tot trecutul cu ochii deschişi.
Pe buze simt încă adierea cea caldă
a vântului timp ce i-a tot dus pieziş

Sunt flori…iar lumina şi vântul le sting
sufletul şi harul ce-l împart printre noi.
Şi-n lacrimi cu toţii spre noi îl împing
timpul tinereţe ce fuge-napoi.

Friday, February 16, 2007

Dimineti fara... suculeţ :)

... ei bine, iata-ma din nou inca activ la orele tarzii ale... diminetii!! dimineata care de altfel nu mi se mai pare asa o anomalie... ziua teoretic este doar ceva acolo inutil... in care ori dai un examen... ori te plimbi, ori dormi... mai faci o cumparatura ceva, mananci... in rest nu faci nimic decat sa te pregatesti pentru seara... unde deja ai un program... te pui pe planificat noapte... mai intai in fata TV-ului ca doar e program misto, asta pana in jur de 22:00... sau poti binenteles sa stai pe mess, mai vorbesti cu lumea despre cum o sa-ti petreci noaptea... :P ca doar n-ai cum sa pierzi prea multa vreme, lumea ori se culca la orele alea... si anume miez de noapte.. ori ca si tine, stundentul bula, se pune pe invatat... dar nu ... nu te pui pe invatat.. primesti un comment pe hi5, intri pe-acolo... si din poza-n poza ajungi in jurul orelor 1:) ei si acuma.. acuma te pui pe invatat... scoti cartile.. le privesti bine.. te mai scobesti in nas ... merg si-ti faci un ceai negru/cafea... si cu cana-n mana sau la-ndemana... te pui pe citit... recitesti... cu putin antrenament cum ma pot lauda si eu in prezent.. la 4 seri succesive de culcat la 5 dimineata.. n-ai nici un stres... inveti la paramatrii "ţuţ" de al 2 la 4-4:30... nici un stres! acuma mai important este ce inveti... de obicei ce-ti si place din ce ai... asta daca-ti permiti luxul timpului..daca nu.. ce trebuie frate! asta-i sistemul...
Printre tona de non-emotii pe care ti le provoaca starea asta de "in priza" imprimata de aceste momente din an numite sesiuni, din cand in cand... pe langa emotiile "de examen" te simti coplesit de un dor nebun de oameni... si de obicei te duce gandul la cei dragi, dragi tie si nu pentru ca sunteti rude, sau a-ti copilarit impreuna musai... ci pentru niste mici chestii care le fac sau le-au facut la un moment dat, pentru un anume moment foarte amuzant sau simpatic... mici detalii care raman acolo prinse in manunchiul de etichete pe care i le asociezi unui om... numai ca desii nu-i cea mai mare eticheta.. asta-i aia care te face sa zambesti.. e aia scrisa pe culoarea favorita, cu fontul cel mai simpatic... si dintre tonele de carti, foi, desene, iar carti si eventual caiete... scoti telefonul mobil si faci ceva.. dai un semn... un beep, un mesaj, un telefon... orice ca sa-ti umplii nevoie aia de bine din suflet si ca sa te aduci inapoi la linia de plutire... linie necesara!
Ei si... Ce mai faci Suculeţ ?

Thursday, February 15, 2007

Tocilarul, trisorul si dragobetele...

... ma framanta o problema de etica... si anume referitor la a trisa... este corect sa copiezi, sa trisezi, sa mituiesti ? pana la urme numai tu poti sa hotarasti ce e, pentru tine, corect moral ! ... dupa cum discutam cu o prietena zilele trecute, in cazul in care tu esti omul care pentru un examen chiar invata, chiar iti da silinta si stie.. faci acolo de o nota buna... si cum anume te simti cand vezi ca toata lumea e cu cartea pe banca si poate scrie mai bine decat ai scrii tu... ei bine, intr-un fel iti vine sa-i dai pe toti cu capu de banca incepand cu supraveghetorul de la examen si pe de alta parte iti vine sa te dai singur cu capu de banca... In definitiv... se presupune ca tot tu esti cel mai castigat din toata afacerea asta, tu ai si informatia, o sa ai si nota... de ce anume sa te ataci... ei bine... te ataci pentru ca poti si pentru ca nu-ti convine ca niste bolovani oportunisti sa fie vazuti intr-un tabel al mediilor pe aceeasi treapta cu tine... si cu toata ca constientizezi ca tu vei ajunge cineva, in conditiile in care totul merge bine, si acei respectivi bolovani probabil vor fi mai putin pregatiti profesional decat tine... nu-ti ajunge... cum sa-ti ajunga un adevar semi-probabil ? o previziune despre viitor.? nu dom`le... vrei sa fi tu acolo al mai bun de acuma.. sa stie lumea... sa te arate cu degetul si sa zica.. Tocilaru!! ... cred ca mai nou... unul dintre cele mai ravnite titluri in lumea studenteasca ar fi cel de TOCILAR... ce poate fi mai frumos decat sa vezi lumea cum se oftica si se uita la tine cu coada ochiului... crapa de invidie vazand ca iar ai luat o nota buna spre deosebire de ei.... si deodata.. din norul negru al invidiei rasare acel sorare care le readuce zambetul tamp pe buze dragilor nostrii colegi.. si in mediocritatea lor... zic foarte impliniti... Ce tocilar! si tu... alt frecator de menta dar care la nevoie este dispus sa piarda noaptea in fata cafelei si sa-si basculeze in cap informatii... esti TOCILARUL !! fi mandru frate... ! Dar intr-un alt punct de vedere... si ca sa revin la verbul "a trisa" ... ce inseamna a trisa...? a trisa= a induce in eroare, a insela la jocul de carti; Dar moral ... ce consideram a trisa...? Ei bine avem cu totii prioritatile si interesele noastre... opinii si convingeri... plus minimul de principii morale... si a nu le respecta... a le calca in picioare.... cu iluzia ca suntem inca pe drumul cel bun... inseamna a ne induce singuri in eroare, nu? Deci... inseamna a (ne) TRIŞA!! dar daca nu ne calcam in picioare opiniile si nici principiile morale... ci urmandu-ne prioritatile... trisam in viata reala, copiem, dam spaga ... intr-un domeniu in care nu trebuie sa ne demonstram nimic... ceva de minim sau chiar inexistent interes, insa pus inevitabil in drumul ascensiunii noastre formative, pentru a-l depasii fara batai de cap... ei bine ne trisam moral...? pana la urma nu facem decat sa ne scutim de un efort inutil, ne protejam principiile si opiniile necoborandu-ne la un nivel fara de interes.... mergem intainte urmand ceea ce vrem si stim ca este cu adevart util... asta-i conditia... binenteles ca aici intervine moralitatea... nu trisezi pana in punctul in care esti sincer cu tine.. daca spre exemplu... eviti sa pierzi timp cu un exemen.. stii ca se poate cumpara cu minim efort financiar... mergi la disciplina, vorbesti cu profesorul, ii prezinti acolo o atentie, el iti fagaduieste o nota decenta... si ai ceea ce ai cautat de fapt... timp dom`le... asta vroiai nu...? timp si libertate de a-ti vedea de ce este cu adevarat important.. ei bine in momentul in care timpul acesta efectiv il pierzi... si nici nu ai acel ceva important de care sa te ocupi in timpul cumparat.. (pentru ca asta-i pretextul moral pentru care te-ai dedat mitei nu...? iti cumperi timp pentru ceea ce te intereseaza) atunci esti deja un trisor! si te trezesti in randul colegilor tai mediocrii care au platit si ei examenul... doar pentru ca nu-s in stare macar sa retina atata informatie, informatia aia idioata de care tie ti-era greata si o vedeai ca prostitutie intelectuala sa o inmagazinezi... ehe... trisorul lu mama ce esti!
... Ghetie se pare ca n-a fost om prost... toti muschii sunt scrisi in latina... te face sa citesti odata denumirea, sa ajungi la 3 cuvinte mai incolo..si sa te intorci.. sa mai citesti o data "latissimus dorsi".. aha! ce-o fi asta... a! marele dorsal... da da da.. si mergi mai departe...
Trece Valentines Day.... si vine dragobetele... parerea mea.. la fel de penibile amandoua trebile.. nu ca eu as pierde ocazia sa ofer vrajeala ieftina de sarbatoare imprumutata... dar penibile... vrei sa iubesti.. iubesti oricand.. nu-ti trebe musai o zi! desi poate ma insel in privinta dragobetelui... trebuie sa face sapaturi... ce e dragotbetele..?

Wednesday, February 14, 2007

Gheţie si o narcisă...

si iata ca... a mai trecut o ziulica din sesiunea noastra, primă şi nevinovată... si se pare ca arta frecatului de menta, se desavarseste in special in aceasta perioada.. ironic nu..? ei bine.. nu! tragic poate... ce sa mai.. vine inca un examen, biofizica si perspectiva, daca insist s-o numesc roz, trebuie sa fie un roz fie foarte foarte trist spre viscer bolnav... fie un roz d-ala foarte cocalar-ish... In schimb, daca cu atata dezinvoltura imi permit sa-mi pierd ziua macar sa si scriu cu aceasi stare de spirit... si uite ca, dupa lungi cautari si insistente prin anticariate... (adiche cate o privire aruncata si o intrebare cand mai ajungeam pe la Universitate) am gasit in sfarsit un manual de Anatomie Comparata a Animalelor Domestica si nu numai atat ci chiar manualul de V. Ghetie, unul dintre cei mai buni profesori de anatomie comparata pe care i-a avut tara asta.. dar sa terminat cu propaganda... e misto manualul, e util, foarte bine! pe de alta parte e si 100 RON! dar sa zicem ca face toti banii... si fiind o zi foarte frumoasa, stupid de frumoasa... m-am plimbat cu Bulanel prin oras... prin Cismigiu... (ce romantic nu...? eu tutu si ghetie prin Cismigiu... genial! :P) ... printre restul evenimentelor din ziua de azi (mai bine zis ieri.. dar ma rog...) m-a rugat fratelo sa duc un calculator la facultatea de geografie.. zis si facut... am dus calculatorul, l-am montat pe pozitie... toate bune si frumoase... ceea ce m-a intrigat... administratorul de acolo... un tip, tinerel, mama lui... nu asta conteaza,.. m-a frapat in schimb cat de interesat era sa fie amabil, sa dea mana cu mine si sa se recomande.. "Florian Dobrescu..." .. de dat mana am dat.. dar fara sa inteleg de ce salut un om care nu ma interesa catusi de putin si probabil nici eu pe el... dupa cum argumenta si fratimiu mai tarziu... "Este Universitatea Bucuresti... pupincurismul este o arta!"... asa o fi... asa s-a si vazut... concluzia.. nu vreau sa lucrez pentru universitatea asta... desi o fac din cand in cand... :P
Si asa am reusit sa-mi fac si treaba la universitate, sa-mi gasesc manual de anatomie si sa-mi iau pasta la PIXUL MEU PARKER, care deja devine o chestie iesita din comun..vorbesc despre pixul asta mai mult decat despre facultate.. :P nici chiar. dar intr-un mod uimitor am reusit sa raman impresionat si atasat de un pix care... a scris fara nici o problema timp de 6 luni, luni in care am dat si BAC-ul, si olimpiada tot... si m-am inscris si la facultate cu acelasi pix, am si scris primele cursuri... deci se merita 8 RON pe o pasta.. singura problema era ca data trecuta, acum vreo saptamana... mi-am luat o pasta neagra cu care oricat m-as fi straduit.. nu am reusit sa ma obisnuiesc... e ceva in a scrie cu negru ca nu ma incanta deloc si pur si simplu mi se pare anost si obositor... plus ca n-as putea scrie niciodata cu negru, poezi si anume... dar asta-i alta poveste...
si cu ghetie in mana, dupa ce am vazut si Cismigiul, am cedat in sfarsit in fata unei tarabe cu flori de unde mi-am luat o narcisa... o narcisa galbena, cu care m-am pozat si am trimiso mai tuturor fetelor pe care le cunosc... si la care tin binenteles... ceea e ca fost destul de placut.. mi-e dor sa dau flori... si aici nu prea am cui... dar e frumos sa ai o floare langa... macar din cand in cand...
in rest am nevoie de timp... de liniste... as scrie dar as pierde mult prea mult timp si adaugat la cel care oricum il pierd ar batea la ochi...

doamne ce balarii am scris... asta e...

Saturday, February 10, 2007

2, 1 ... facultati

si iata ca, incepand cu ora 00:00, trecuta de 3:54 ore si anume, am patruns in ceea ce are sa fie... prima sesiune. nimic complicat pana acum... 3 cani de cafea, 45 de minute de euforie neconditionata si muzica, comentarii stupide pe mess, niscaiva discutii amuzante cu Laura, sa zicem ca-ntr-un cumul matinal, o noapte destul de productiva... plus o trecere sintetica prin materia pentru examen, o chimie parcursa sistematic acum 3-4 ani, care la prima vedere pare cunoscuta... spre fericirea mea, a lui bulanel... o-m vedea ce-o iesii la examen.
... incep a resimt efectele unei absente a elementului cultural artistic din preocuparile mele... gandesc, la modul cel mai crunt si realist, sec! si asta nu-mi ajuta mie, situatie, .. nimanui. am neovie de o plimbare ... de un text usor, n-am timp de chestii ultra complexe, in schimb un mic stimulent trebuie gasit... altfel ... ma scufund in imbecilitatea cotidiana a bucurestiului. m-am gandit daca faptul ca am renuntat la filosofie cu cea mai mare nonsalanta, aparent, a fost unul din marile mele esecuri... nicidecum. am vrut sa dau la filosofie dintr-o ambitie, poate lejer stupida, de a-mi asigura si un element cultural (si sa vina sub semnul imperativului didactic, ca sa nu-l pot abandona oricum) pe langa cel informativ-stiintific de la facultate, ambitie de a nu fi orice doctoras, expert intr-ale biologiei si clinicelor si ignorant fata de arta, cultura, istorie si politic. si prin ignorant nu definesc total lipsit de tangenta ci pur si simplu.. un nivel comun, pe care-l poate sustine orice individ care-i petrece 4-5 ore la TV in fiecare zi... televizorul se pare ca are darul de-a ne conferii un grad de sub-cultura asa de multumitor incat unii uita cu adevarat ce-i aia cultura veridica. dar ce sa-i faci... e mult mai amuzant cand imaginea-i colora, si-n loc sa auzi cuvintele citite de o minte din vocea ta, le auzi din vocea unui comentator, mai vezi un decolteu, mai un top-model.. de ce nu...? si eu mai uit la televizor, de ce-s asa de revoltat..?
ei bine si cu toata ambitia culturala m-am lepadat de filosofie pe atat de repede pe cat am imbratisat ideea de a fi student la miniona facultate de pe splai... ideea ar fi cam urmatoarea, pretextul cultural l-am adaugat abia ulterior, dorinta de a face 2 facultati am avuto dintotdeauna... mai ales dupa ce am alfat ca medicina veterinara tine 6 ani, timp in care ai timp sa termini o alta si sa-ti tragi si un master... prin urmare planul initial era sa-mi vad de veterinara la un nivel intensiv si sa strecor filosofie pe unde pot, sa trec anii si atat si apoi sa ma inscriu la un master... ideal cel de genetica de la Biologie... dar, cum la filosofie nu m-am mai dus, si motive am multe... unu dintre ele ar fi ca, n-as fi putut sa continui sa merg si sa particip la niste seminarii in care "colegii" citeau ceea ce se dadea de la o saptamana la alta, si anume 2-3 carti, recenzii si tot tacamul, in timp ce eu weekend de weekend imi bateam capu cu fiecare liniuta, sant si tuberozitate pe care o poate prezenta un os al scheletului animal, fie el de al coada sau capul calului pana la unghia pisicii... a se nota, cainele are os penian! :P asa ca intr-un efort de a nu-mi prostitua pretentia culturala... am renuntat gradat la pretentia de a fi "studios" in filosofie... desii ramane o ambitie nesatisfacuta care probabil se va intoarce sa ma bantuie in viitorul... variabil! Planul B... Biochimie... :D v-om vedea... de data asta urmeaza o interesare minutioasa asupra programului, cerintelor, posibilitatii de echivalare a unor examene... etc etc etc...
printre diversele intamplari... ziua de 08.02.2007 a inclus, fapt pe care l-am omis in post-ul precedent, printre altele..si ultimul curs de anatomie pe semestrul I al primului an de facultate... Anatomia, poate singura materia cu adevarat relevanta din setul de materii de pe semestrul asta, onorabilul Gabriel Predoi, proful.... om de care am auzit multe, cum c-ar fi un excroc si nush mai ce... dar in definitiv si-n perceptia proprie si personala... un prof genial... pe linia lui de munca si anume Anatomia Comparata... si-n acest ultim curs, profitand si de faptul ca aveam 4 ore la dispozitie, tovarasul profesor, dupa ce ne-a tinut un minunat discurs despre cum cu generatia noastra gradul de indifierenta, inconstienta si indolenta relativ la procesul de invatare a atins culmi fantastice, a procedat, in modul sistematic caracteristic unui anatomist, sa ne demont(s)t(r)eze controlul pe care il avem asupra materiei asimilate in timpul semestrului, control evident inexistent... si am scris cu totii pe foi titlul cursului anterior dupa dictare fara sa sesizam ca-l mai scrisesem odata... scria muschi atat de aiurea in zona aia.. dar daca zicea profu.. vai.... oricum o lectie buna... in rest un curs fascinant, din care am pricipit mai multe chestii decat dupa ce rasfoisem manualul de 4 ori... ce sa-i faci.. nu-ti sare Pastea(autorul) din manual sa-ti exlice cum si ce fel e in schema cutare...
si cam atat pentru dimineata asta...
neata copii..!

Friday, February 09, 2007

restanta

"i`m this... you`ll never be this"
(asa m-a caracterizat o prietena... am apreciat :) )
dar sa revenim la oile mele... ati observat cum, in momentele cele mai ciudate, tinde sa se intample cate ceva care, macar pentru moment, iti schimba complet starea de spirit... si nu vorbim de acele mici chestii care te fac sa zambesti doar, sau sa razi putin chiar daca esti trist sau cum oi fi... vorbim de acele evenimente, care pentru acel moment, eventual prelungit, iti schimba total stare de spirit... daca-s chestii care te fac sa si gandesti ulterior, le luam ca un bonus in discutia asta...
Mi s-a intamplat ieri sa fiu comparat, intr-un mod deranjant pentru mine cel putin, cu un Bucurestean, cuvant care a picat ca un cutremur asupra intregii viziuni pe care o aveam eu la moment si m-a pus fata in fata cu dilema... ce anume am auzit numa ce..? de ce eu, si anume interlocutorul de pa banca, cu o tona de hartii in mana si o mape pe jos, aratam a bucurestean...?
si apoi am primit explicatia... ca arat la fel de plictisit si de parca le-as fi vazut pe toate ca orice bucurestean... explicand, pe acelasi ton calm ca-s din TL, am primit o reactie la fel de interesanta... mi s-a zis ca-s doar plictisit in cazul asta...dar ca-i bine asa...
ei bine se pare ca lumea interpreteaza totul dupa cum vede lumea din jur.. dupa cum li se pare lor, ca ar fi ceva.. ca altceva... aiurea... de ce nu are lumea un sistem de valori, unul bun, la care sa se raporteze si sa n-aiba nevoie sa recurga la impresii generale despre o zona sau un tip social... lumea chiar nu mai are valori simple si clare.. gen cinste si stiu si eu.. curaj ceva...? nimic.. acuma poti fi doar... de treaba, ok, cool, trendy, misto, naspa, cocalar, badaran... nimic din care sa inteleg ceva despre un om... pur si simplu cuvinte, care nu numesc musai ceva... dar le scuipam cu un debit impresionant si cu-o gratuitate ... pana la limitele unui reflex vomitiv...
... ceea ce m-a revoltat pe moment la persoana care m-a numit "bucurestean", urma sa fie compensat prin, de fapt era compensat dinainte... de atitudine, persoana respectiva, din dialogul purtat cu altcineva, am aflat... venea de la un examen, examen din care plecase, desii stia, dar cum majoritateal lumi copia de zor... i s-a parut nedrept fata de propria-i persoana in primul rand.. preferand o restanta... cum bine a zis si proful de anatomie azi... "pana unde ne putem prostitua oare ?"drept e ca... eram si eu cam in aceiasi oala... plecasem de la testul de fizica... la care nu stiam absolut nimic.. si decat sa scriu ce mai aud prin sala.. l-am predat si am plecat... sa inteleg ca mai sunt oameni cu principii solide...? fie ele bune sau rele.. solide sa fie...! cred...
Sentiment de desgust general aparent il pierd... nu-mi fac griji... revine in mod atat de normal deja.. incat abia astept... deloc nerabdator...
Domnisoara interlocutoare este studenta la Biologie, anul I, ... are restanta la Biologia Animala acuma... colegul ei cu hands free.. probabil a luat! Ce lume de kkt!
N-am numarul ei...

Thursday, February 08, 2007

sa vina sesiunea...

... si iata-ma trecut cu bine de ceea ce a fost, una din cele mai haotice curse prin materie, proces didactic si examinare, toata la un loc, din viata mea... perioada cunoscuta si ca.. prima pre-sesiune... care a respectat se pare tiparul clasic si pentru mine cum se intampla cu toata lumea, nu-i dai importanta, vine respectiva perioada, te trezesti cu 5 colocvii in 2 zile, pierzi 3 nopti de somn si esti total inutil in momentul examinarii... in fine... pentru 2 nopti de invatat, o cutie de lipton yellow label (beutura la al carui efect am fost nevoit sa renunt a doua seara dupa ce intrasem intr-o stare de semi-sevraj dupa 6 cani... ) si intr-un mod uimitor ese regulate... m-am ales cu 3 colcvii promovate din 5, dintre care la anatomie unul l-am luat pentru ca profa a avut incredere ca am invatat, fapt adevarat, si unul, la muschi si anume, chiar nu invatasem asa ca n-aveam cum sa-l iau, biologie animala si biologie vegetala luate pe bune, pe invatatul ala de noapte... aceasi.. :P , si biofizica.. subiect primit -3min-subiect returnat... n-avea rost! Oricum... 3 colocvii luate cu nota 7, numai 7 am luat la toate colocviile de pana acum.. la anato pentru ca mai mult nu mi-a dat profa.. la restu.. de atat stiam... si se pare ca voi fi nevoit sa revin cu un comment destept la treaba asta... de fapt alta treaba.. mai tarziu.. ;)
pana una alta... o seara buna!

Monday, February 05, 2007

cu mintea obosita

se pare ca nimic concludent nu se poate realiza, atat timp cat creierul tau pur si simplu nu te urmareste.. si se pune problema daca intradevar creierul este cel care nu vrea sau tu, ca individ, sufletul tau chiar, are probleme care il macina si nu-i dau voie nici creierului sa gandeasca pentru ca pana la urme, unde ne dam seama si ne percepem sufletul, daca se poate vorbii de asa ceva, daca nu la nivelul gandurilor. nu stai pe ganduri, ai un moment spiritul... pe draq... tot aceaisi balarie emotiva este, dar este o balarie care nu te lasa sa-ti vezi de ale tale? este ! printre altele, se pare ca, si-ntro realizare tarzie observam, atat timp cat nu esti dispus sa-ti iesi din tiparul propiu si personal pentru a face ceva care sa-ti schimbe situatie jalnica in care eventual te aflii, daca nu esti in stare ca te mobilizezi intr-un fel catusi de putin, sau chiar foarte, evident ... nimic nu se va intampla ca sa te scoata din starea respectiva... ba chiar mai mult, ocaziile trec... ocazii de care se profita, putem sta linistiti, numai ca nu noi... nu tu.. nu eu... eah... am ajuns sa-mi plang de mila pe net..? jalnic! de fapt nu.. nu-i plans de mila .. e un fel de poveste pe cat de incalcita se poate despre cat de scarba a ajuns sa-mi fie fata de tot, de orice, de oricine... iti vine sa-ti pui tricou cu FUCK YOU GUYS si sa nu fi nevoit decat sa indici insemnul in cazul in care cineva doreste sa ti se adreseze...
Pe de alta parte... ce vina are lumea ai putea zice...? de ce sa te porti nasol cu niste oameni care n-au catusi de putin de a face cu situatia ta mizera...? ei bine... de ce nu ? mai ales daca nu sunt niste insi de care esti catusi de putin atasat...
Un lucru e bun la stare de scarba, nu e nevoie sa te agiti, nu trebuie sa fi nervos pur si simplu poti sa stai scarbit, de tot... si in acelasi timp.. sa gandesti.. chiar productiv.
Am reusit sa-mi cumpar cele 2 volume de Genomica, pe care le tot visam de vreun an si ... chestii foarte misto... un tratat serios, consistent, scris de oameni destepti... si cu subtitlu, care in contextul enunatat anterior, al unei sobrietati academice totale.. este pe cat de simplist, pe atat de eficient si amuzant... pe pagina 2 scrie... GENOMICA - Un tratat despre genom, / De la virusuri la om . Din pacate n-am avut timp sa ma ocup prea mult de respectivele doua volume, nici macar sa ma bucur cum trebuie de ele.. in lumia recentelor stari sufletesti.. dar e bine cand le vezi pe masa si-ti zici... bai ce carti misto, abia astept sa le citesc. ... ehe... cata tendinta aberativa poti sa mai transformi..? pana unde..?

Saturday, February 03, 2007

(ne)relevant

... letargie totala,
ca individ, se pare ca esti perfect capabil sa te arunci "head first" intr-o chestie care : - stii ca nu are sa-ti faca bine, ca o pierzi timp, ca n-o sa te simti bine a doua zi, ca n-o sa ajungi la rezultatul dorit sau chiar vei inrautatii situatia, doar de dragul de a scapa de o alta stare, una deranjanta, o stare de apatie, de durere si sfartecare interioara, tristete ai putea spune, acel tip de sentiment cu care numai realitatea te poate pune in contact. Si totusi daca se zice, in cele mai multe cazuri, ca realitatea doare, de ce ne mai place realitatea...? de ce toata lumea vrea adevarul si tine cu necesitate sa-l afle..? daca tot ne doare adevarul de ce nu traim in minciuni, e mult zis minciuni, intre aparente, inselatoare cum sunt, aparente si impresii, pareri, fara fundament veridic, doar cum am vrea sa stim lumea si toti ar fi fericiti nu...? greu de crezut, dar o utopie frumoasa non the less... dar sa revenim la ceea ce luasem in discutie initial si anume tendinta de a ne eschiva de o anumita stare pe care noi o consideram deplorabila printr-un salt cu tot elanul posibil intr-o alta stare, foarte posibil mai penibila decat cea de care incercam sa scapam, dar mai tolerabila la nivelul propiei persoane. Fie ca-i o stare mai acceptabila din punct de vedere emotional, senzitiv, mental sau orice alt mod in care putem percepe ceva... Evidenta ramane doar tendinta de a face chestii tampite pentru a depasii o situatie... intrebarea e o depasim..? sau doar ne inactivam temporar si speram ca maine sa fie mai bine..? eu as opta pentru a doua varianta... si totusi, nu strica o betie din cand in cand, te ajuta sa-ti dai seama de ce nu faci asta mereu ...
pe de alta parte, este uimitor cum starile de kkt sau evenimentele cu potential pertubatoar vin si ne fagociteaza exact in momentele in care chiar nu ai nevoie, si ar trebuii sa-ti vezi de ale tale... got to love it.
... am stat 3 ore si am urmarit 100 de melodii ale anilor 80, de VH1, chestie geniala... ar trebuii sa se faca asa ceva mai des...

Monday, January 29, 2007

din nou...

... si-s din nou pus in situatia renuntarii la o parte din mine, parte pe care o las mereu la Tulcea, mereu acasa, parte mereu la fel, romantica si fara margini...
si daca intr-un mod normal, o chestie care te astepti sa te afecteze cand se intampla pentru prima oara, se pare ca in continuare nu ma separ deloc usor de casa, poate-s oamenii, poate-s eu altfel acasa...
cert e ca simplu fapt de a ma afla in bucuresti ma roade si ma intristeaza... deocamdata...
si am o nevoie interioara de a scrie din nou.. desii orele inaintate se pare ca nu ma ajuta cu nimic...
somn

Friday, January 19, 2007

cafeaua de la 02:56

... intrebarea ar fi, de ce ai avea nevoie de o cafea la 02:56 ? nu cred ca-i vreun motiv concret, personal, nu am o nevoie de cafea... nu am resimtit efectul unei cafele, la modul descris de altii, cu neputinta de a adormii sau sa ma trezeasca din somnolenta, pur si simplu imi place cafeaua... gustul... mirosul... actul in sine de a bea o cafea... la fel cum unii adora fumatul, nu ca viciu, ca mod de-ati petrece timpul, de-ati ocupa gesturile... de ce sa-ti misti mainile de colo colo explicand ceva, cand poti sa agiti o tigara de colo colo.. mult mai interesant... tigara mai lasa si o urma de fum, face toata motilitatea scenica sa capete o noua perspectiva... una artistica am putea spune... in acest mod platonic iubesc si eu cafeaua... mi-aduc aminte acuma, cum de la magazin pana acasa imi infigeam mai mereu punga de cafea proaspat rasnita in nas, sa simt acel miros de cafea zdrobita si incalzita de la atata invartit, cat sa emane un miros puternic... De cafea! cineva ar trebuii sa ma plateasca pentru atata reclama.. dar in fond n-am pomenit nici un nume... asa ca nu ajut pe nimeni in mod deosebit, daca mai luam in calcul si debitul traficului pe bucata asta de internet... chiar n-am facut mare branza.
A-ti remarcat tendinta unora, ce a unora... a mea, de a dramatiza si a ma lamenta referitor la stare emotionala, sentimentala si alte chestiuni de gen...? Ei bine... se pare ca am aceasta tendinta, de ce nu fac ceva in privinta aceasta...? si nu in privinta tendintei ci spre a-mi ameliora situatia... raspunsul ar fi... mi-e frica! sunt genul de nenorocit care gaseste atat de multe lucruri frumoase intr-o situatie stupida, deloc serioasa sau chiar fictiva, incat mi-e frica sa n-o pierd facand ceva pentru a fi mai mult... si uite asa.. ajung din nou sa ma lamentez, sa-mi iau suturi in fund si palme peste ceafa de la prieteni... un lucru-i cert... Doar eu mai stiu, din cand in cand ce-i drept, ce-mi trece prin cap... dar, pentru ca mereu exista un dar, ceva bun se gaseste sa treaca.... intamplarea face ca acel ceva bun sa nu fie pentru mine... eu gandesc bine pentru altii dom`le... sa le fie bine... sa fie iubiti, sa se bucure de nush ce eveniment, sa aiba, sa le placa... si mie... mie sa-mi multumeasca, eventual...
Cafeaua de la 03:32.... e tot aceiasi... putin mai rece...

Wednesday, January 17, 2007

...acel mic impuls

... si se pare ca am gasit o modalitate, o metoda buna in care sa le impac pe toate... poti sa inveti intr-un ritm sustinut, sa-ti vezi de ce-ai de facut prin casa, sa cercetasesti, sa pierzi vremea pe net, sa te uiti la un film si sa iesi la o cafea toate in aceasi zi, intr-un mod chiar eficient si fara sa nu lasi ceva nedefinitivat sau sa obosesti... trebuie doar sa nu ai pretentia de a le face pe toate in acelasi timp, nici macar doua chestii la un loc (cu conditia evidenta ca una dintre cele 2 actiuni sa fie solicitanta), si sa-ti constientizezi puterea de munca pe un interval de timp... adaugi la astea si un optimism de copil, acel optimism cu care te arunci din copac cu un cearceaf pe post de parasuta si crezi ca o sa ajungi intact... si totu merge brici, iti rezolvi treaba, te distrezi, totu fain frumos...
nu ai nevoie pentru toata acestea decat de acel mic impuls, un impuls care de obicei vine dupa o stare de relaxare, dupa ce esti obisnuit cu stare ta de lene... cand esti asa de familiar cu ea incat iti vine lesne s-o lasi deoparte, te agati de acel impuls si cu el inainte... te descurci... nu e nevoie de mult... un impuls e suficient.. asta si cu tot ce-am zis mai sus.. si poate poate .. trecem cu bine si de sesiune...
In rest se pare ca un program de noapte, nu-i tocmai pentru mine... si totusi... undeva intre 10 si 1-2 sunt neobisnuit de productiv, gandesc si anume... in rest ma tarasc ca oricare intr-un ritm mecanic si fad...
A se nota... cafeaua instant e de tot kktu...
Se pare ca "rodnicia condeiului", ca sa ma iau singur peste picior, vrea sa-mi adoarma din nou pentru cateva luni, sau cel putin pana la primii fiori de primavara, de primavara normala si nu de februarie... explicatie exista, si nu-i cine stie ce savanterie.... imi dau seama ca m-am mintit singur din nou...si cheful.. ia campii... nu-i nimic... suntem asa de obisnuiti cu dezamagiri ca deja... o treaba care iese dupa placul inimii tale, si dupa planurile pe care ti le-ai facut, sentimental vorbind, e ca un dus rece la 1 min dupa ce te-ai sculat din pat... te trezeste la realitate, si te baga in sperieti in acelasi timp...
Eu vreau o ploaie...
oare la cluj cum e vremea...?

Tuesday, January 16, 2007

Si totusi... pana unde...?

Se pare ca zi de zi faci alt compromis... in fiecare zi, sistematic, iti mai iei cate un principiu si ti-l calci in picioare, uiti de el, si te dedai intr-un totul unei groaznice stari de apatie spirituala... si cu fiecare principiu omorat, iti creezi un precedent, asa ca a doua zi de ce sa nu mai scapi de unul...?
Orice obiectiv pe care ti-l propui trebuie sa fie atins printr-o alta revolutie personala, trebuie de fiecare data sa te revolti impotriva propriei persoane, sa te scoti din stare de lancezeala cotidiana pe care singur ti-ai impuso si sa te apuci de ceva...
Si totusi pana cand o sa avem puterea sa ne revoltam impotriva noastra ca sa facem ceva...? Nu e de ajuns ca trebuie sa iti opui parerea altora, cand o ai, nu e de ajuns ca trebuie sa fi atat de sigur ca zici ceva cand o faci incat ti-e frica sa te faci auzit, de ce mai trebuie sa te lupti si cu tine..? Poate ca nu trebuie... Putem sa ramanem asa cum suntem... cu mainile fixe in niste buzunare atat de adanci incat nici semnul de la iesire nu se vede... la ce buna revolta asta...? mai bine stam...
Si totusi ... Nu merge asa... Din cand in cand, ne ridicam singuri in picioare, ne privim... si ne umplem de greata, intoarcem spatele propiei noastre mizerii si ne ridicam din ea... ne adunam o duzina de principii noi sau mai vechi, le scuturam de praf si plecam din nou spre un nou obiectiv...
Cu renuntari se pare ca toti am atins cota, am depasit de mult un minim necesar... cu o revolta si-un succes suntem datori cu totii... !

Monday, January 15, 2007

Si se apropie cu pasi repezi ...

Cata pierdere de timp organizata suntem dispusi sa induram pana cand sa ne intra mintile in cap... si sa facem ceva util... ei .. continuam sa plutim aiurea prin viata... nimic interesant...
Stare generala deplorabila... in parti paticulare... nu stiu daca ma pot lauda cu asta... dar cel mai bine o duc din punct de vedere cercetasesc.. in rest.. totu-i ca pula ca sa citez din recentul vizionat stand-up... ei... ce sa-i faci... se intampla... bag picioarele..

Saturday, January 13, 2007

Acelasi oras, aceiasi stare de spirit...

Orasul tau, orasul in care te-ai nascut si ai crescut, capata conotatii de basm, totu-i bun acolo... mai ales dupa o absenta, te intorci si din cauza dorului de casa, iti omori orice repulsie fata de orice.. si ajungi sa-ti iubesti orasul, sa-l simti si sa-l lasi sa-ti invadeze plamanii cu aerul sau mai mult sau mai putin poluat, numai ca sa stii ca n-ai pierdut nici o bucatica din el... orasul tau este frumos, indiferent de anotimp sau cate ghene-s rasturnate in strada, indiferent de oamenii nenorociti cu care n-ai petrece nici o clipa, indiferent de localurile de cacat in care esti nevoit sa intri dintr-un motiv sau altul... pare sa-ti depaseasca vointa si sa te convinga ca acolo-i bine.. acolo-i locul tau, acolo trebuie sa fi... binenteles ca intre prietenii vechi, intre oamenii pe care-i cunosti si cu care iti permiti sa fi exact cum vrei sa fi in clipa aceea, pierzi din nou in fata uratului, te pierzi in extazul revederii si bucuria companiei unor oameni si te lasi tarat in orice loc sau locsor dubio, care pentru moment, nu ar putea fi decat, cel mai bun loc de pe pamant.
Dar... iata ca mi-am gasit din nou melodia... si te uimesti cum o chestie care suna atat de bine, o alta definitie pentru frumos.. poate fi asa trist, si totusi este.. depinde si de starea de spirit probabil... dar cum starea de spirit e undeva plutind in nepasare spre trist!, nu tristete... doar Trist! ca om.. nu ca stare.
Am nevoie de o seara pentru mine, am nevoie sa scriu, mai scriu...? O-m vedea...
Despre lumea din jur... ma las impresionat prea usor, si totusi, impresionat cum sunt... arunc mai totul intr-o veritabila "lada de nepasare", lasa grijile si impresiile acolo.. la ce-s bune...?

Nu mai scriu nimic...mi-e somn

Portret de seara...

Şi-ţi cade peste chipul înserarea,
Rămâne apusul amortit,

Tu stând… străină de-asfintit,
Sărut pe ochii-ţi, dulce, nepăsarea.

Wednesday, January 10, 2007

Lista

... si daca ne-am face o lista cu toate momentele in care ne gandim la o anume persoana, o lista cu date si ocazii, un index pentru amintiri... eu unu, m-as incumeta... la o lista speciala pentru fiecare om care merita, in care sa notezi, de cate ori ai vorbit cu, de cate ori ti-ai amintit de, de cate ori ti-ai fi dorit sa fi alaturi de, de cate ori v-ati vazut, etc... Intrebarea ar fi, cand ne oprim cu lista.? tragem linie din cand in cand... si o luam de la capat...? sau poate facem ceva ca sa comemoram aceste amintiri si sa le marcam ca punct de plecare... este posibil de asemenea.. ca la un moment dat sa uitam de lista,...? o poti completa apoi..? din amintiri...? mai greu, parerea mea... acuma depinde si pentru cine-i lista... daca-i persoana iubita sau asa ceva, este normal ca din cand in cand sa faci o "descarcare de gestiune" printr-un gest frumos, o ocazie speciala... oricum, n-ai decat sa declari ocazia una sopeciala.. si s-o serbezi... si a doua zi sa o iei de la capat cu lista...
Un singur lucru nu mi-l lamuresc inca... Persoana pentru care tii lista, poate primi atentie sau ganduri bune retroactiv...? cu alte cuvinte... Se poate iubii in retrospectiva...?
Ce intrebator par a fi... uhm... sa zicem ca oboseala-si face simtita prezenta... munca si iar munca, daca ma vedeti vreodata lucrand in domeniul calculatoare ca meserie de-o viata... impuscati-ma! Va rog !

si ca o incununare a tuturor celor zise pana acum... mi-am luat ghete albastre, albastru de pici... foarte albastre frate...! :P

Saturday, January 06, 2007

copilarii...

... this just in... oare mai suntem copii...? si aici ma refer la majoritatea lumii, la prieteni indeosebi,la mine chiar... noi mai stim ce-nseamna a fi copil...? cine mai e copil in adevaratul sens al cuvantului, nu cred ca mai e vreunu. si nu cred ca exista legaturi intre varsta si a fi copil, copil poti sa fi pana esti dispus sa renunti la asta... pe degeaba dam unii vina pe lume, societate, etc... scuze patetice, pretexte pentru a ne purta din ce in ce mai "rational", rational pe dracu, ce-i rational pana la urma...? tot copiilariile cred ca ne scapa din cele mai aiurea situatii... puterea de a le trata ca atare, doar de a le gasii o solutie, fara sa te chinui sa-i gasesti vreun motiv... Ehe.. poate nu fac cea mai de succes apologie copilariei aici, cert e un lucru... incep sa ma simt strain de copilarie, si imi pare rau de asta...
Intr-o alta ordine de idei, una mai palpabila, m-am intors in Bucuresti, si-am avut parte de un sentiment foarte placut... acela de a ma simtii strain de locul asta, strain complet... cu luxul permis de a nu-mi aduce aminte strazi.. sau cum se ajunge de colo colo... nici nu vreau sa stiu... sunt aici pentru cateva zile, si pana cand nu o sa fiu nevoit sa stau mai mult... nici nu o sa incerc sa ma reintegrez... la naiba, vreau acasa... acum mai mult ca niciodata... sau nu...? nu vreau acolo inca.. dar nici acii... vreau... vreau in alta parte..
Cert e ca-mi rapsund singur la intrebarea pe care mi-am tot puso de ceva vreme...? Vreau sa merg la Cluj...? Dap, vreau! E o chestie de care am nevoie... se pare ca-mi prinde bine... sau o sa ma aleg din nou cu o mare indoiala... who knows...?? mais... de dus mi-ar placea sa ma duc...
Dupa cum ziceam.. mi-e dor de copilarie... mi-e dor sa nu ma intreb! ...

Friday, January 05, 2007

...

... si de la o vreme, totul e serios.

Thursday, January 04, 2007

menta...

... parca niciodata ispita frecarii de menta nu-i mai mare si nu te imbie cu atat succes ca atunci cand ai avea efectiv ce face cu acel timp, din categoria momentelor in care menta isi manifesta nevoia de frecare face parte si vacanta de iarna, cui ii mai pasa ca vine sesiunea sau ca are de predat proiecte, neah... lumea sta si-o fraca eficient sau nu, cu prietenii, in gasca, cu amici, cu cunostinte, in familie, cu fostii colegi, cu actuali colegi.. asta sa fie problema... sa n-ai cu cine freca menta, imposibil. Menta se poate freca oricand, freci menta dimineata ca altceva mai bun nu e de facut, la pranz ca si-asa n-ai inceput nimic de dimineata, dupa amiaza oricum era timp rezervat pentru asta, seara oricum te intalneai cu prietenii si frecati menta... Poate e din cauza vremii totusi... frecam menta prin casa ca-i frig afara, la fel putem face asta si pe afara ca doar e asa frumos... . Spatiul desemnat frecarii de menta este de asemenea total lipsit de importanta, se poate freca menta oriunde... nici o problema.
Schimband macazul totusi de la ferventul subiect, bag de seama ca blogul asta o ia total aiurea... nu mai gandesc nimic ci doar scriu... uhm.. pana la urma cand iti aloci o zi intreaga sa nu gandesti cine zice ca pentru juma de ora o sa poti sa gandesti si sa si scrii ceva pertintent...
Ce dimineata aiurea daca o compari cu ziua de ieri... nu pica deloc bine.. trebuia sa fie frig nu asa..

Wednesday, January 03, 2007

Anul 2007

Si iata ca am ajuns bine sanatosi in 2007, a trecut si revelionul, si sf. vasile... :P
Ce-am putea sa povestim despre revelion... fu fain, dragut chiar... n-am baut nimic... now that`s new! ... si totusi asa este... toata noapte n-am gustat decat o gura de sampanie... in rest, am facut pe soferul pentru lume de colo colo... Cert e ca lumea chiar sustine ca s-a distrat la aceste revelion in 35 de insi unde s-a dansat pana la 8 dimineata, s-a baut si s-a mancat pe saturate, toate cele... Deci nu pot sa zic eu ca nu a fost fruomos... scurte vizite la revelionul gastii vesele, unde in stilul specific apartamentul era marcat de diverse.. :P se fuma tutun cu ceai in balcon.. ce oameni.. :P
In rest, after party aseara... la tovarasul Gavrila, care se pare ca a iesit la fel de tare... numa ca eu eram prea obosit ca sa ma mai destrabalez...
Azi... sau la ora asta ieri... a fost groaznic de amuzant... Am avut in sfarsit o intrunire cu liderii semi-eficienta... macar am pus ceva pe hartie de data asta... ulterior... benzina si in poligon, sa se dea baietii... :P
si s-au dat baietii.. dragos si vlad care este... toata calatoria fiind sub sloganul "Haos !! " si... "Sa curga sange!!" ce sa ne ceri.. suntem obosit... :P
Si eu care pornisem cu ideea de a scrie ceva destept acilea... se pare ca nu merge... o dimineata frumoasa!!

Thursday, December 28, 2006

and i`m back in bussines...

.... inca ne bucuram de vacanta... dar o si fructificam... ce dumnezeu... macar atat...
si iata primul fruct al acestei vacante...

Har

Ecoul clipelor l-ascult în treacăt şi …păşind mărunt,

se risipesc pribege aripi de-amintire.

Nu ne-am văzut de mult îngerul meu cărunt,

n-am mai cântat…şi dansul mut e doar o amăgire.


În linişte… în linişte-am dansat mereu,

în liniştea deplină,

eu auzeam în visul meu,

fiorii oricărei dimineţi… eterna mea străină.


Nimic, n-aş mai lăsa nimic în pradă amiezii,

Atâta rouă-mi lăcrimeaza noapte, că… plângand,

Iubita-mi noapte, până-n zori de zi,

Prefac din rouă… lumea toată-n dans şi-n cânt!

Sunday, December 24, 2006

un ajun... trist !!

... si totusi... eu nici nu sunt crestin... si tot eu sunt ala care vreau sa merg cu colindu si n-am cu cine... nu-mi vine sa cred ! si ca sa explicitez... fac parte din acea categorie de oameni pentru care micile detalii conteaza... ei.. si cum mie din toata tarasenia cu craciunul nu-mi placea decat ideea de brad si colinde... acuma nu le am pe niciunele. Hai partea cu bradul poate-i si vina mea... puteam sa-mi strang bani si sa-mi aranjez de un bradutz acolo pentru sufletul meu... in nici un caz o creanga... e penibil pe putin spus... si totusi.. .sa vrei sa colinzi si sa n-ai cu cine..? trist!! pe mine sincer ma incanta ideea... ideea de a ne strange prieteni, repetam acolo putin... si vezi ca in momentul in care efectiv cantam chiar suna bine.. si toti isi zambeau unii celorlalti... ce fain! ei... cine stie ce traditie de craciun dispare la anu...

Thursday, December 21, 2006

Berica de joi...

Dupa cum dicteaza traditia... in zilele de joi, pe la amiaz, iti vei lua Evreul cu tine... vei cumpara covrigi calzi, dar numai dintre cei cu mac si sare... si vei merge in Istru la bere... zis si facut... dupa 3 luni, si doar cateva scurte conversatii pe mess, am iesit la reinvierea unei traditii de neuitat, o tura pe la scoala, niste vorbe pe colo colo cu "elevii", 10 covrigi si direct in Istru... 2 berici aramii si o sesiune de vorba buna si lunga... ca pe vremuri... :) rezultatele... in cele ce urmeaza...
O fata este ca o sticla de bere, poti sa iti petreci oricat de mult timp cu ea si nu-si va pierde din calitati atat timp cat nu-i faci nimic... ei, in momentul in care s-a deschis capacul (si sa nu va ganditi acilea la prostii ci doar la acel prim pas spre a vrea mai mult de la o fata decat cate un hello cand va intalniti...) ei bine, din momentul acela, ori te misti relativ repede, as i nsa mai iei un gat de bere din cand in cand .. berea aia sigur se va rasufla... si nimanui nu-i place berea rasuflata... asa ca, nu asteptati baieti, in momentul in care ai luat acea prima inghititura de bere, trebuie sa sorbi si tu acolo intr-un ritm constant, atat timp cat berea e buna, pana ajungi inevitabil... la fund:P (aici deja puteti sa va ganditi la prostii...). In rest oraselul nostru mic continua sa ma bucure la fiecare pas prin frigul care se pare sa fi pus stapanire pe tot. Am un chef terbilil de duca... maine poimaine , polarul si geaca pe mine.. fes si manusi.. si peste dunare cu mine... sa bat si eu putin coclaurile... :)
Pentru traditii de neuitat,
Va salut!

in the groove...

si iata-ma in fata acestei pagini din nou, dupa cateva ceasuri, dupa 2 discutii interesante si o doza buna de muzica... Asta-mi lipsea mie, muzica buna(buna in acceptiunea mea de buna) , muzica buna dar ascultata in timpul meu, in timpul pe care eu mi-l acord mie ascultand muzica, timp de relaxare si meditatie, timp in care pot sa-mi las gandurile libere... nu fug nicaieri.. si lor le place muzica. Si-ntr-un final mi-am dat seama(multumiri Elizei pentru asta...) ca nu eram eu de vina ca n-am mai scris... era toamna... toamna ma macina de obicei, o gust cu toata placerea, ii iubesc frunzele reci si ceata, ploile in ultima vreme ma incanta, in schimb imi macina gandul, eu gandesc primavaratic domnule... am nevoie de iarba, de iarba cruda si verde... de-ar balii la ea orice vaca! :P (si analogiile pot continua...) Totusi... cum imi place sa ma lamentez in ultima vreme... Bucurestiul imi produce mult mai multe pagube in spiritul creator decat orice toamna... orasul asta mare si trist imi mananca timpul intr-o asemenea maniera, incat tot timpul acela pe care eu il iubesc si mi-l acord cu atata necesitate, tot timpul acela chit ca am timp sa il parcurg, devine ceva schimbat... o perioada in care nici pe departe nu ma relaxez sau ma regasesc in ganduri... nu! ... fie ascult muzica care doar ma duce de mana pana la gard, un gard pe care ma sprijin cu jind si de unde vad in ce mizerie ma aflu si ma intristez.. sau doar zambesc sec si trec mai departe... mai departe spre alta melodie... pana si muzica isi pierde rostul daca n-ai timp de ea... devine searbada... o tristete de muzica :P. Si totusi daca pe mine, si nu sunt sigur, sau cel putin sper ca nu-s singur, Bucurestiul ma distruge incet incet ca poet ca s-o pun putin exagerat ce-i drept, ca om mai bine zis... Cum suporta unii...? Cum sustin unii ca le place...? Ca le place agitatia si graba si ritmul haotic in care totul se desfasoara... vacarmul de prostie si gloata seaca care te inconjoara de peste tot... Oamenii astia nu au nevie de timp pentru ei...? N-au nevoie de timpul acela de nedescris necesar pentru sufletul lor...? Sau pur si simplu n-au ce face cu un astfel de timp alocat, timp pe care daca-l parcurg descopera cat de seaca si lipsita de continut le e inima (si prin inima aici inteleg existenta catusi de putin a unei laturi orientata spre cultura) . Dar nu ma sperie asta... stim cu totii ca exista oameni de genu... fantome ca sa le zic asa...
Ma sperie gandul ca orasul asta mare o sa ne faca sa ne trezim si noi intr-o zi.... la fel de transparenti in fata unei pretentii de cultura precum luciul unei balti de dimineata.
Si totusi... zambesc... zambesc pentru ca sunt acasa.. zambesc pentru ca sunt in orasul meu in care timpul mi-l fac eu... timpul curge odata cu mine... nu ma grabeste si nu-l grabesc... Aici timpul este exact la fel de lenes ca si mine... adica deloc spre infinit de mult... Nu conteaza , atat timp ca am timp.. imi permit sa-m fie lene... doar e timpul meu si nu-l grabeste nimeni nicaieri. Aici gandesc ... poate o sa si scriu ceva pana trece iarna... si daca nu... nu-i bai.. vine primavara...
Cert e ca... mai am de scris multe.. dar timp mai e...
Neata, ce frumoasa este viata !!

Wednesday, December 20, 2006

home sweet tulcea....

Si iata-ma in fata calculatorului meu... in camera mea, pe care nu trebuie s-o impart cu inca 5 oameni... :D Chiar frumos sa fi acasa dupa atata timp... un lucru observ totusi... si ma bucura... parintii nu schimba ce ai tu in camera, intentionat... sa te tina minte asa cum esti... chit ca esti disponibil oricand la telefon... e mai frumos sa intre in camera sa-si aduca aminte cum te gasea dormind, sau citind... e ceva psihic acilea. Destul de avantajos drumul asta cu trenul spre casa... mergi juma de drum in confort, Intercity... si la Medgidia.. te dai jos in frig.. si urci in personalul de tulcea.. te intorci la vinilinul cu miros specific de CFR... la lipsa de caldura din compartimente si trenul care huruie mai rau ca o mitraliera ruseasca...oricum... am ajuns intreg si nevatamat in orasul de bastina, unde m-am dat jos din tren si-am luat faleza la pasi marunti, sa mai vad si eu ce-i prin zona...intradevar, ce zicea lumea e adevarat, cam santier bietul nostru orasel, dar frumos non the less. Si pe faleza.. ca sa vezi... m-am intalnit cu Evreul... am si pus la cale prima berica de joi, si anume maine... :D si ramane sa mai adaugam la "mica" noastra vizita la tulcea

Tuesday, December 19, 2006

Ploaie ...

Intr-un mod ciudat... se pare ca Bucurestiul este la fel de fericit de revedere ca si mine... de cand am venit de la Cluj numai de ploaie si vreme mohorata am parte... ma rog... nu mai conteaza, maine imi pun rucsacu in spate si ... TULCEA :D . Cred ca-mi va prinde bine vacanta asta, am de gand sa ma odihnesc, sa invat, sa-mi petrec ceva timp cu oamenii pe care nu i-am vazut de mult.. chit ca uni-s la fel de Bucuresteni ca si mine... dar.. ce sa-i faci... nimeni n-are timp, ei lasa ca la tulcea toti au timp si-i un singur bar :D goodie... :P
Dintre planurile imediate... o intrunire de lucru productiva cu baietii de la programe.. se cam freaca duda pe acolo si asta trebe remediat, dar aste sigur se rezolva, nu-mi fac griji...
Intr-un fel... as putea zice ca-n ultimele zile-s relativ fericit... ei fie, poate-i un termen prea pompos... oricum nu-s amarat... si totul se trage de la vizita la Cluj... acolo pot sa zic ca am fost si eu fericit... n-aveam griji gen facut curat dupa unu dupa altu, mancarea nu era o problema... distractia a fost chiar si in absenta banilor... si am avut si eu dupa mult timp, o serie de discutii frumoase si pertinente, chit ca nu aveau o finalitate reala, pe teme care parasesc cotidianul meu, cotidian care in ultimul timp n-a inclus altceva in afara de scoala, cercetasi, betii si renovat apartamente. Ei uite ca am avut si eu ocazia sa discut o melodie cu substrat poetic, sa cant, sa vorbesc despre carti si autori, despre muzica ca fenomen general... familie si prieteni... foarte placut... poate si datorita partenerei de discutie, dar... oricum niste seri frumoase...
Ceea ce mi-a placut la Cluj... majoritatea... cred ca in prezent, orice oras care mi-ar oferii mai multa liniste decat bucurestiul mi s-ar parea mai tentant... dupa cum am zis si mi-a facut placere sa recunosc, chit ca as da de la mine oricat timp ca sa-i ajut si pe altii, tot tin foarte mult ca din cand in cand... sa am si eu putin timp pentru mine... timpul ala in care faci ce-ti place mai mult!
Nu de mult... saptamana trecuta mai bine zis... din doua directii diferite am primit aceeasi intrebare... "Ai mai scris ceva...?" lucru care m-a facut si pe mine sa ma intreb si sa-mi dau seama... ca eu nu am mai scris nimic , in versuri ma refer, de o groaza de timp... si totusi... iata ca, la Cluj am scris... si-a pornit de la o chestie simpla... un desen pe care mi l-a facut Irina intr-un bar, pe care l-am primit ca amintire si m-a rugat sa-i scriu si eu ceva... fireste ca n-a iesit nimic concret atunci... un singur vers mai rasarit... "De-ar fi sa framantam secunda..." ei... am reusit in urmatoarea seara sa mai adaug la acel vers cateva... si a iesit.. un fel de revers al motto-ului din susul paginii... sau cel putin o mica incercare a acestuia... :

"De-ar fi ca frămând secunda dată,
Năvala clipelor să ştim a ţine-o în frâu,
Oare-am vedea în gând toţi îngerii deodată,
Şi-am ieşi zâmbind din lanul trist de grâu? "
si cum situatia ma preseaza o sa fiu nevoit sa inchei aici... numa bine!

Monday, December 18, 2006

Din nou la Bucuresti... :(

Ehe.. si dupa o saptamana frumoasa la Cluj, dupa 8 ore de mers cu acceleratul pana in capitala... in urma unei scurte calatorii cu RATB-ul am ajuns din nou in curtea, foarte asemanatoare cu un santier deocamdata, a facultatii noastre, Medicina Veterinara Bucuresti... Lucru care m-a bucurat intr-o oarecare masura.... dar de indata ce am pus picior in camera noastra de la etajul 1 al caminului A8, mi-am dorit cu tot sufletul sa fi ramas la Cluj... chit ca facultatea mi-ar si chiar imi convine s-o fac aici... Clujul mi-a ramas ca un oras foarte fain.. in care as vrea musai sa-mi petrec 1-2 ani... . Si de ce zic asta, explicitez imediat... de felul meu prefer o "carciuma" in locul unui club oricand... si in Cluj am gasit niste carciumi foarte faine... :) Din nou o sa invoc elementul oboseala si o sa ma retrag la un somn mult amanat.. dar ramane cu siguranta sa mai scriu de la Tulcea... cert e un lucru... am alfat la fel de multe despre facultatea de MV din Cluj precum si despre facultatea de Arhitectura din Cluj... :) Am cunoscuti oameni foarte interesanti pe acolo.. in fruntea oamenilor "speciali" l-as aseza pe "Oooo... Ovidel" dar si oameni cu adevarat interesanti...
2 seri foarte frumoase in compania domnisoarei Voda Ioana Irina, la cateva pahare de vorba foarte agrabile... Clar trebuie sa mai merg la Cluj... imi place acolo... :) pe curand..!

Saturday, December 16, 2006

No bine...

Ei.. multe multe de povestit... dar pentru asta cred ca o sa astept sa ajung acasa.. acasa la Tulcea nu in mica mea celula de la Bucuresti... oricum... o saptamana foarte faina petrecuta la Cluj... vazut chestii foarte faine... distrat... vazut ca se poate face bani si din MV... etc... dar mai ales...
M-am vazut cu Irina... :) !!
Ramane sa povestim! ;)

Thursday, November 30, 2006

3 ore pana plecam la alba

he he.. si iata ca s-a facut si 30 nov... mergem la alba din nou.. acuma intr-o formatie de vis.. :P ma rog... patrula de seniori... auzi tu.. :D si merge si Andra... will see how this turn`s out... i fear i might end up having another good friend.. :-l ... c`est the viata !!!
Numa bine.. si va povestesc cand ma intorc

Monday, November 27, 2006

Vai... deal.. si altele

Scurta precizare despre istoria conceptului de "Vai deal..." , vorba nascuta in drum spre casa dupa majoratul lu tutu... ce sa mai.. singurul lucru pe care l-am putut articula in momentul in care am dat de o mica panta... mahmur in ultimul hal si anume... dupa aferenta noapte de betie . deci asta desemneaza "Vai... Deal !!!"
si aseara am fost in Expirat... cu bubu, rockeru, Ceas cu Luciana, Keni, noul nostru cuplu Ruxi si Falci.. interesant ? :P si eu... nenorocitu mic.. cert e ca banii s-au dus... toti ! pe bere si cuba libre... :D oricum.. foarte tare aseara... pacat ca n-a fost gratis.. mai vreau un bal al bobocilor... sau mai vreau o dimineata in genul ala..? ma prostesc singur..? :P
Petrecut o dimineata interesanta... durere de cap... curatenie serioasa... in timp ce Vlad dormea ca ultimul erou... surpriza nu stiu cat de placuta pentru respectivul individ.. a venit Dani sa-l vada.. Yes.. the devil in me... >:) totusi banuiesc ca a apreciat...
iesit in oras cu Andra si inca doua colege... daca nu ma inseala memoria.. Magda si Cristina... ma rog... gagici ok.. si-atat. Memmo to my self.. data viitoare cand cineva iti prezinte pe cineva.. intinde mana.. !!! Got it !!! Neah... n-as fi eu... Gagica asta incepe sa-mi placa pe masura ce o vad... acuma sa vedem ce parere o avea ea de asta..? /:) desii vrea sa vina la alba cu noi.. sa vedem daca se poate...
pana una alta... mor de somn.. mai am de citit un kil de carte pentru anatomie... CLAR trebuie sa ma pun mai serios pe scoala... o frec.. si asta nu-i bine.. timp pentru mine.. cucu!! macar mai iesi la un suc ceva.. te relax.. cred.. dar cheltui... damn it.. cale de mijloc nu-i..?
Tudor Gheorghe- Randuieli.. genu de chestie memorabila.. pe care o asculti..si-ti ramane in cap... numai sa nu fi feminista... :P feminist.. ceva pe-acolo...
Nu se mai poate.. ma culc.. !! crap de somn pe-acilea...si maine am munci.. :(( that`s sad...
si de invatat... o god.. e mult !! dar ii dam de cap... bine.. probabil daca mintea mea nu ar fugii la fete asa des as invata mai eficient... :P dar cine-i perfect...?
Noapte buna Orhan... culca-te-n lenea mea...!!!

Saturday, November 25, 2006

in a morning groove

Neata popor,
Si uite ca-i sambata dimineta, poate prima sambata in care ma simt si eu odihnit, ca sa explicitam si de ce, aseara n-am mai ieist pe nicaieri, nici n-avea rost, eram rupt de oboseala dupa o zi intreaga de dat la spaclu si pus glet, cu un bonus mic de carat saci de moloz 8 etaje...in orice caz, ajuns a fratimiu, am facut o omleta geniala cu bubu... buna rau! 2 berici si-am tulito sper camin si o bine meritata baie.. parul meu avea nevoie de asta... si dpa cum era planul trebuia sa mergem si noi in B52, sa ne intalnim cu baietii sa tragem un chef... ei, dupa ce am cautat B52-ul in total alta directie decat e el... m-am lasat pagubas si m-am intors in camera.. capu-n perna si somn frate... si iata-ma aci... in fata monitorului.

dar de cand n-am mai scris a trecut ceva... inclusiv balul bobocilor de la veterinara... care pe cat de trista ar fi fost locatia si formatia aferenta(i mean, simplu ? come on...) totusi a avut si parti faine... cum ar fi faptul ca noi (eu cu tutu) aveam acces la fondul de protocol... beutura pe gratis frate... :D :D
si s-a vazut spre dimineata... eram rupt :) hai semi rupt... cvasi-rupt? :P oricum... am fost cu Andra la bal... spre dimineata ne-am uitat impreuna la "The Aristocats", am dormit.. pe cat s-a putut ca deja era 6:30 :P, had coffee and walked the lady, rose and all, to nearest bus stop. :P si... cam asa merg trebile... nu mai am mancare totusi... e grava situatia.

Friday, November 17, 2006

o seara... petrecere la camin

ehe.... si iata a pentru prima data s-a adunat lumea la mine la camera... lume buna.. ne-am distrat. ... beut cate ceva... si totusi... da dom`le.. e trist... ma culc trist.... povestea.. poate pe maine...

Tuesday, November 14, 2006

una bucata retrospectiva....

a fi consemnate cele 4 cani de spritz...
In orice caz, daca e sa luam la puricat lunga lista, pe care m-am chinuit din greu s-o tin cat mai mica, de prieteni... nu stiu cati ii poti numii prieteni chiar dupa ani de zile de intrerrelationare... ca sa zic asa... si totusi sa purcedem la primii din lista.. tutu si bubu..
hai.. tutu mai intai ... ca-i deasupra.. si pot sa trec prin el... scurt, si concis... din declaratia clara... "Andrei si Buricu sunt, si vor ramane... cei mai buni prieteni ai mei... " sa fie clar inteles.. fara intrebari si explicatii suplimentare, iubesc baietii astia si na... pe astia-i ai.. cu astia defilezi...sa nu intram in detalii despre de ce anume si cum tin Andrei.. mai ales pentru ce..? :P Stim eu...
Bubu in schimb... Buricu al meu... pe bubu l-am cunoscut mai tarziu sa zic.. pe bubu l-am prins abia drept coleg acolo clasele 2-4.. si cam atata... In schimb... de la inceputul liceului... de cand umblam impreuna.. hai poate mai mult dupa ce ma mutai si eu la Shpiru... am format o legatura interesanta.. .incununata in niste momente de o calitate "ciudata", betii crunte pe la Dan Boerencu si anume... in care am ajuns la niste concluzii ciudate cu Bubu... am plans.. l-am sunat pe bulanel.. ehe.. ce vremuri..oricum.. deep shit moment..
plus multe alte momente destepte... ce sa zic.. Bubu este un baiat pe care sunt prea mandru ca-l cunosc... un om prea bun pentru lumea asta.. de fapt asta a fost si concluzia noastra la un moment dat... "SUNTEM PREA BUNI PENTRU LUMEA ASTA" dar... sa continuam...
din vechea garda ca sa-i zicem asa... ar mai fi...

Ruxi : - om cu care la un moment dat m-am inteles atat de bine... si inca ne....totusi nu inteleg unde s-a dus relatia aia.. habar na-m.. oricum au fost anumite faze care ne-au indepartat relativ.. dar nimic foarte foarte vizibil..

hmmm.. sa vedem...
Sorina:- hehe.. sorina o sa ramana vesnica mea colega... dintre cei mai tari oameni... distractia, distractie... invatatu invatat... totu-i tot!! :)
Carmen... a aparut pe langa sorina ce-i drept.. dar.. destul de ok...
ehe.. si uite de cine imi aduc aminte...
Eliza: - si cred ca primul om care m-a fascinat din prima... bine.. initial a fost aspectul.. i chestie mica si slaba acolo.. abia vizibila. si totusi.. de o pertinenta rar intalnita in replici.. ajungi asa sa respecti si sa indragesti un om... in schimb... pe langa deastulele discuti destepte cu Eliza,.. pe teme culturale.. romantice, sexuale... si multe altele... chiar momente faine... intotdeauna o sa-mi aduc aminte cu drag de eliza...:)
Hei... Angelica... ce vremuri.... poate prima mea dragoste din liceu.... normal ca neimpartasita si in stilul meu clasic.. total complicata... suferinte and shit.. darr... un om fain... un sulfet frumos... discutii , atunci cand s-au imtamplat... faine! :)
si... sa vedem.. Chiri ... uite un gagiu fain, baiat destept.. de-o lene extraordinara... dar baiat bun! de neuitat.. primul niculitel cu Chiri... ce vremuri :) cele 20 de sticle de bere in 2 zile.. in principal eu cu chiri.. aia da bauta constanta....
Soare- un om fain .. funny to... nimic mai mult de zis.. mult respect totusi...
... Gavrila... ce om... intradevar... greu de abordat... un om care dupa spusele lui s-a atasat de mine asa de repede ca m-a facut sa trec peste multe dintre inhibitiile mele fata de oamenii noi... am primit un soi de frate fortat... :) dar pana la urma... stiu ca el arte nevoie de un om ca mine.. si mie imi place... este de incredere... singurul om in care as da... in care as da cu toata mania, fara sa-mi fie frica ca-i fac rau... singurul in care as da ca sa-l potolesc... si stiind ca nu ar da niciodata inapoi
.... poate atat pentru azi..
dar totusi.. nu as putea sa uit de Andrada.... cred ca prima speranta de iubire in liceu.. dupa angelica si anume.. dar a fost ceva special acolo.. sau o fi fost numa pentru mine.. cine stie... cert e ca, pentru o seara... ziua mea, faceam 14 ani..? ush exact.. in clasa a 9-a... am avut parte de cel mai frumos sarut.. unul mic.. simplu. si totusi .. the one kiss.. cu feeling.. ehe. si apoi a urmat o bucata foarte ciudata. primul niculitel si acel anume moment in care... ada s-a suparat pe mine.. si n-am mai vorbit vreo... nush.. ca ulterior sa ne impacam... si sa ramanem prieteni pana in prezent.
si probabil o sa continuam cu povestile despre pprieteni mai noi sau mai vechi..o alta data..
normal ca nu poate ramane asa.. mai sunt copii.... copii de la tulcea.. :p mai avem colegi coplaterali.. mai avem. plus oamenii din GATA ORICANO... dar ptr moment.. mi s-a luat cu scrisu.. ehe.. the night is still young... pa!

the plot, thickens

aha... deci aveam un mic spion la blog.. se poate intampla oricui... macar nu-i grav..situatie actuala.. spirtz... si muzici tare... petrec singur.... ce draq... :D

Seara la camin...

Si acuma ca nu ne putem deplasa de atata mancare... trebuie sa recunosc un lucru.. mamele noastre stie sa gateasca... ciorbita de vacuta si pui cu smantata... genial Si iata-ne deja in a 7-a samptamana de facultate, cu pletele despletite rezemat de perete in patul meu de la etajul 1 din camera 110 din caminul A8.. nu cea mai roz situatie. dar.. e homy deja... (doare sa zici asta, rupi din tine)... ma intreba mama daca m-am acomodat.. cu ce? cu facultatea da ,e faina, inveti chestii misto.. de ce sa nu te acomodezi... dar cu bucurestiul... nu stiu.. inca mi se pare obositor.. si e asa de bine de cate ori auzi sau vorbesti cu cineva de la "pupa broasca tulcea " ! Hey.. sunt singur in camera..not any more.. asta e.. se intampla... si iata ca ... mai scriu pe paghina asta din gsndurile ce-mi vin aiurea... un lucru-i clar.. bugetul o sa fie al draq de mic luna asta.. mai ales ca plec la stagiu la valcea... hei... da chiar.. plec la stagiu de animatie, la valcea, cu pi :D mai revad lumea.. mai una alta.. desigur asta inseamna ca pierd niste timp de anatomie... dar e timp... nu-i multa materie... well... asta-i neinteresat...
dap.. iar m-am plicitsit sa scriu... din obiective pe termen scurt.. sa fac rost de un numar de telefon.. al andrei si anume... si cu iuliana... i dunno... o exista o solutie... probabil...

Numa bine pana acuma..

Monday, November 13, 2006

Weekend la Tulcea...

hehe... mi-e somn... si spre deosebire de alte dati... nici nu-i galagie.. maine dimineata pot sa dorm cat vreau... am patul meu.. din copilarie.. deci.. E bine!! Ce sa mai...

Doua zile destul de obositoare, dar cu satisfactii pe masura. Stagiu de ne-am chinuit, si am chinuito pe Adriana, atat de mult sa-l obtinem... s-a dovedit destul de util. Lumea-i motivata, cu sperante noi si ganduri de viitor, bagat si una bucata promisiune... care in ciuda lacunelor organizatorice... cred ca a mers destul de bine... pana la urma si-au primit esarfele... e ceva !! Plus ca reactia la astia mici cand au vazut ca primesc esarfele a fost mai mult decat faina... zambetul ala tamp de nu prea ti-l poti sterge de pe fata.. cred ca prima data cand am simtit si eu fiorul ala intr-un fel patern, ca lider, a fost cand ne intorceam de la Alba si dormeau pruncii pe jos in gara .. si eu ramasesem sa-i pazesc pe acolo...
Ehe... amintiri.. vedem cum o fi si anu asta... :) oboseala.. ma culc !

Tuesday, November 07, 2006

Colocviul la Osteologie...

Bismillahirahmanirahim !!! Am luat colocviu ! cu 7 la fiecare segment... nu tocmai onorabil, desi-i cea mai mare nota din grupa... oricum eu sper sa-l pot da din nou sa-l iau mai bine... si daca nu.. macar raman cu ce-am invatat!
Si asta dupa o noapte "alba, de invatat pe la fratimiu prin bucatarie, injectat cu ceai negru, prea mult :P wich eventually paid off... macar am stiut trunchiul bine bine... dar sa lasam asta... colocvii o sa mai fie.. o sa le luam si pe alea daca invatam...
Ieri am avut o dimineata dintre cele mai frumoase... m-am revazut cu Andrada, am stat la povesti, am vorbit si ne-am repus la curent cu cele multe inamplate decand nu ne-am vazut.. la o cafeluta prea scumpa in cafeneaua actorilor... :D dar a meritat... o plimbare prin Cismigiu ulterior, la fel de placuta, povesti cu mandrie despre cercetasii mei :D !

Nota : ochii care nu se vad se uita cica... not true.. n-as uita-o pe ursoaica prea usor... care a se consemna este mai frumoasa... a slabit putin.. se vad sanii mai frumosi.. :)

Si cam atat.. pentru azi... da dom`le.. iar am cazut in mrejele feminine... fir-ar...

Sunday, November 05, 2006

O duminica...

Si iat ca a trecut si duminica de intainte de colocviu... duminica a carei dimineata a fost sacrificata bestiei anatomice, sacrificare care a mers destul de bine... de undeva de la 11 pana pe la 3... ceea ce nu-i rau... macar am avut ocazia sa trecem odata prin trunchi... lectia la care la ora nu stiu exact unde ma aflam... dar sa trecem peste asta... Idee foarte faina pentru promisiunea "pruncilor" ... sa asiste tot plutonu de cercetasi noi... si la sfarsit liderii sa le dea esarfe exploratorilor.
in rest asteptam cu spor si drag colocviu....
maine la 12:30 am vad cu andrada... :) e frumos asa...

Anatomie... nocturna!

Dupa 5 ore de chinuiala cu anatomia, sustinute de un lipton dublu :D ma retrag... relativ multumit as zice.. am parcurse destul de mult.. sper doar sa ma pot scula maine dimineata pentru a ajunge in laborator intaintea altora.. sau ma rog.. inainte de a se umple de tot... sa am ipui mana pe un os.. altceva, imaginile di ncarte pur si simplu nu ajung. Chiar mi-e dor de "copii" de acasa, de noptile de mess-uiala cu Laura :), de mesajele de noapte buna trimise lu Pi, de multe chestii.. azi, adica ieri... mi-am adus aminte de andrada, pe ea chiar n-am mai vazuto de-un car de ani.. desi m-a tot sunat sa ne intlnim... poate in seara asta... desi cred ca tot cu anatomia o sa ma delectez.. asta e.. colocviu-i important, e timp s ide altele apoi.
Surprinzator cum poti sa pierzi timpul constinet ca faci asta si ottusi.. sa-ti placa... si apoisa-ti pierzi nopti, energie, buna dispozitie, ca sa recuperezi ce ai fi putut realiza calm frumos si toate la timpul lor... :) dar asa suntem noi... ce conformist suna asta..e clar, sunt inapt la orele astea...
Macar piciorul meu, cel care s-a luptat intr-un mod intim pana la impreunare cu un cui, s-a facut bine... proababil tona de antibeotice pe care o luam odata la 6 ore si-a facut efectul..
Super faina discutie avuta cu Keni acum 1-2 seri.. despre scouti, despre multe chestii... Oricum... multi s-ar baga inapoi la scouti, multi inca simt asta, trebuie doar sa-i convingi ca exista si altii ca ei, care inca simt treaba aia.
Sa mai ies cu Iuliana...? buna intrebare... de ce nu pana la urma... she nice gril.. desii nu-i acel spark la mijloc.. ceva nu se leaga.. well let me just ride this bus and see where it takes me...
As vrea sa scriu... dar pentru scris imi trebuie timp, pentru scris trebuie sa citesc, liniste... ceai bun... momente de genialitate topita in lene.. :)

Jazz pe fundal, foarte fain... mai toata ziua am arso pe Jazz... partea faina e ca nici nu se simte pe fundal... auzi doar contrabasul ala ciupit abia abia... sau violoncel.. ce-o fi... oricum suna bine :)

Dormi !! Dorm....

Saturday, November 04, 2006

Dupa o luna de Facultate...

Si iata ca a trecut prima luna de facultate,, cer scuze fanilor mei care au asteptat zi de zi un post si nimic... (who the fuck am i kidding..? /:) ) . Oricum... a trecut luna, am vazut ce inseamna veterinara... inseamna cursuri, laboratoare, putin timp liber si multa oboseala...

Deja as putea sa zic ca m-am acomodat si cu viata de camin, camera noastra din capatul coridorului, cu cei 4 colegi "noi", pe care am ajuns sa-i cunosc si sa-mi fie simpatici as putea zice....
e bine oricum. oameni cu bun simt, care tin camera curata, n-am avut scnadal, nu probleme, glume si bancuri din plin... chiar azi mi s-a intamplat sa vb cu un prieten care-i la Silvicultura in Brasov si se plangea ca bobocii o duc foarte rau in camin, vizite de la cei mai mari pe la 3-4 noapte ca sa-i trimita dupa bautura sau tigari ca de nu o incurca... ce tara de kkt !! asta e... pana la urma depinde doar de oameni... la noi n-am vazut sa fie asemenea probleme... thank god! Un lucru destul de convenabil ar fi ca 2 dintre colegii de camera, si anume Danut si Razvan in fiecare joi seara pleaca acasa, plus mai este Vlad, un "rocker" de anu 2 care mai mult e plecat decat sta in camera... asa ca suntem doar noi, bobocii, eu tutu si nicu, zis si Pustiu deja... care o ardem prin camera constant... o camera de 6 in care stau doar 3 e chiar ospitaliera...

ce sa mai zic... anatomia ne mananca ficatii, foarte multa materia, colocviu marti, inca in urma cu multe... se intampla...o noapte alba si rezolvam... :P

in rest nu regret cu nimic ca am dat la MV... o mica strangere de inima din cand in cand ca nu prea m-am dus la filosofie desii fratimiu o plateste... dar nu-i tarziu si daca scap de colocviu o sa am mai mult timp liber...

in rest fain frumos... m-am umblat rin oras destul de mult.. am ajuns pe jos pana-n berceni... am fost in herastrau... a fost placut... toate acestea in compania Iulianei... o tipa de anu 3 la limbi straine, de la scouti... dimancesu... companie foarte placuta de altfel.. :)

SI cam atat pentur acum dragii mei... nimic mai mult...
A da... mi-am luat o carte, ... de mult vroiam Heidegger... dar dupa cum scrie si pe carte.. nu poti intra in Fenomenologia gagiului fara sa citesti "Prolegomene la istoria conceptului de timp", un studiu interesant, pe care abia astept sa-l citesc.... plus ca era la 50% off... :D
seara buna...

Sunday, October 01, 2006

Cismigiul Parc de Boemi ...

Ehe... si uitene ajunsi pe 30 ale lunii septembrie.. maine e deschiderea la facultate.. can`t wait! :D
Oricum... ieri seara am dormit prima data in camin... a fost destul de ok.. au dormit si Bubu si Rockeru la noi ca nu aveau unde... si.. de... trebea facut ceva... dar mai multe cu alta ocazie.. acuma nu prea am chef... titlul vine de ieri... mi-am petrecut 3 ore in cismigiu citindd o carte... BOEM.. cum ar zice Vlad :P

Friday, September 29, 2006

Caminul A8, 210

Si iata ca au venit si mult asteptatele vesti, si anume.. se dau camerele la camin... si intr-un final.. cu micul efort financiar impins unde trebe am reusit, noi doi, boboceii lu mama, sa prindem loc in curtea facultatii in A8 ... si aici ma tem ca inceteaza vestile bune.
Caminul A8, frumos si cu 3 etaje pe dinafara, geamuri termopan si calorifere noi arata destul de dragut, cand intri inauntru constati asemanarea cu batranul liceu SH din Tulcea si nu m-as mira daca si caminul dateaza de atunci. Camera 210 initial, acolo ne-au trimis... si-am urcat noi bravi voinici, am dat de camera si inauntru doi baieti care mutau un dulap de colo colo... am dat mana cu indivizii, i-am ajutat cu dulapu, am mutat si noi un dulap "putin" mai vechi de colo colo (n-au miscat un deget indivizii) si apoi am coborit afara sa ne asteptam bagajele... in fata caminului ne acosteaza aceasi baieti, ne explica cum ei sunt anu 4 si-s 4 baietii care stau impreuna din anu 1 si se inteleg bine si au totul la comun, etc. oricum mesajul desi-l pricepusem de la inceputul istorisirii tot au tinut sa-l specifice... "Ar fi bine sa incercati sa va mutati cu altii mai de anu I sa va intelegeti " and so on.. and so on... Una peste altele am lasat situatia in mana domnului Valentin Tutu si-am plecat agale prin Bucuresti, am ajuns pe la sediu ONCR, ne-am lasat actele de infintare :D si am mai vorbit putin cu Vali si intr-un final am primit un telefon... in fine... de la 210 am ajuns la 110... camera pare sa arate mai bine... saltelele relaxa cu siguranta sunt un plus.. acuma sa vedem cum o transformam in micul nostru colt de rai.. din pacate in total va trebuii sa serveasca drept colt de rai pentru 6 insi.. macar il am pe asta micu si nu-s complet singur intre 5 straini; speram doar sa fie oameni cu bun simt si sa ne intelegem.. e destul de lucrat la camera oricum... dar cu putin creier si niste scule o rezolvam. si totusi se cuvine sa povestesc cum si anume se prezinta camera 210 -- o camaruta ,cu usa veche si vopsea galbuie data strat peste strat de cand e caminu, de vreo 4/3m in care-s 3 paturi fiecare a cate 2 locuri suprapuse, un dulap cu doua usi destul de nou, decent, frumos si un dulap de pe vremea bunicii foarte in ton cu usa camerei. putin ciobita varuiala pe alocuri, o bucata de oglinda fixata pe dulapul vechis; intrerupatorul de lumina absent (rezideaza pe hol, afara din, trebuie sa ne imprietenim cu vecinii ca-i mai aproape de usa lor decat de noi si sa ne stinga lumina cand batem in perete :P ); nici o priza.. trebuie remediata treaba;

Ehe maine sculat devreme si mers in recunoastere sa cunoastem colegii de camera si sa vedem ce se poate rezolva...
Sa zicem ca da.... mi-e dor de Tulcea si de prieteni dar de asta nu cred c-o sa scap vreodata.. poate doar sa ma obisnuiesc.. e timp :(

Sunday, September 24, 2006

Ultima petrecere...

Se apropie 1 oct... care va sa zica ca incepe facultatea si noi, toata gasca veche o sa fim in bucuresti.. asa ca am zis sa punem de-o petrecere de adio, una lata la bunica la casa. Si-am dat vestea-n targ, am facut cheta, am luat beuturica si snack-uri... si-am dat drumu la chef... Cred ca tout le monde s-a simtit bine, s-a dansat destul, beut hehe... Tutuneanu vedeta serii, spar carafa din vama si rupt o usa.. nemernicu! Dimineata geniala cu pastrama de oaie la gratar si un sprit usor de vara... :) Somn de voie deja... v-am lasat...

Saturday, September 23, 2006

Ceai, ceai, ceai...

Si s-a terminat cu porumbul, mi-am adus contributia la muncile campului de anu asta. Si-am ajuns din nou la Tulcea cu un gand nou... o luam mai usor cu beutele undeva spre deloc. Sunt acele mici cuvinte care te bantuie si nu-ti dau pace... de data asta au fost "nu-mi place sa vorbesc cu tine cand esti beat..." si uite asa dupa o dimineata de mahmureala si o zi trista ca de obicei... am ajuns in istru la un suc, in jazz la un mar copt si 4 ceaiuri... a fost frumos, calm. Si iarasi acasa, iarasi net...
Doamne ce trist suna toata asta... dar mi-e somn.. mi-e lene... n-are rost... vorbim alta data

Tuesday, September 19, 2006

smooth scouting...

He he... inca un ciclu de 2 saptamani dedicate pe putin 75% cercetasilor dar cu satisfactiile unei munci cu un rost ! Rotitele se misca... independenta de decizie se simte si parca impulsioneaza lumea... Foarte mandru de cercetasi si de liderasii mei... Si speram sa iasa totu fain frumos sambata la intrunire, sa mearge bine si de acolo intainte! Daca ii acorda chestiei asteia macar o ora pe zi... n-are cum sa nu mearga !

Cat despre mine... Same emotional wreck ! Ce sa-mi mai bat capu...

Sunday, September 17, 2006

alcohol bites the big one...

ok... din ciclul nostru de prieteni eu le fac grav... sa nu intram in detalii am comis-o... masina a avut de suferit putin... singurul lucru care m-a marcat si-mi da de gandit a fost ca am speriat-o asa de tare.. mi se pare groaznic si ma simt asa stingher acuma.. as intra sub pamant de-as fi gasit atata...
ramane sa mai vorbim... si mi-e groaza si de asta... o well...

Monday, August 28, 2006

petreceri, happy... NOT !

ieri mare zi mare... Petrecere la Dan Boerencu... intradevar casa-i faina, lumea s-a distrat, ce poti cere mai mult...? Cate un zambet din cand in cand ar fi frumos... asta e.. nu le poti avea pe toate... :( cert e ca ne-am betivanit bine.. am aberat cu bubu de ne-am rupt... am intreprins cateva vorbe de bonding cu Dumi si am adormit intr-un final la orele 5... pe canapea la subsol... f liniste... f odihnitor...

azi repetir... petrecere.. tristete mai mare... lumea plictisita.. bautura care nu se bea... and so on...

Are rost sa-mi mai bat capu...? Maybe she`s never going to get it... or me...

Nici nu mai am chef sa scriu...

Friday, August 25, 2006

cafelele cu mama...

Obisnuiesc sa-mi rasfat prietenii, din cand in cand se gasesc invitati la mine pentru un film, o vorba, o ora de net, niste jocuri, un cd de facut, ceva de imprumutat, plaja pe bloc, tot tacamu... andrada sa zicem ca are tratament special... ea este invitata mereu la evenimentul cheie... tigarile si cafeaua cu mama... cu garnitura de film sau clatite... :) oricum frumoasa atmosfera... si mama mereu deschisa la vorba... azi subiecte serioase... facultate, alex, ardelenii si calmul lor ... :P si-a vazut si ursoaica noastra cars... l-a auzit pe schumy in film... fiecare cu ale lui...

in rest micro iesire in oras... concert de pian al lui andrei in jazz... foarte frumos... baiatu asta daca s-ar tine mai bine de repetat si studiu cred c-ar canta super bine si-ar face ceva cu asta.
E frumos sa faci gesturi dragute pentru cei la care tii... chiar daca te alegi doar cu constiinta impacata... Noapte buna voua, si in vacanta de iarna.. la mama la cafele...

acasa... la 5 am

aseara, dupa ce cu greu am izbutit sa ajung in tulcea si sa ies ulterior in oras... (dupa 2 zile de tocat rosi si ardei pentru zarzavat, suc, etc. ... ) oricum in oras cu Bubulica, una bucata Tutu pe alocuri, Andrada si Alex, Anca ... toti pe terasa la istru , una halba... Vesti bune, s-au strans ceva bani pentru Alex luchici... we still pray for you my brother... Scurta tura prin Jazz la o sueta si-un nectar si apoi fiecare pe la casele lor... mi-am luat cu bubu sticla de Discovery si cutia de nectar si-am fugit la capatul falezei pentru discutiunea programata odata la ceva luni in care ne descarcam reciproc si tragem concluzii... l-ar racolat si pe andrei (sapera that is) plus un dan boerencu on the side si-am trecut prin vodka plus un pet de bere optional... dar a mers si ala... scenariu obisnuit... unu se imbata, doi sunt veseli(tristi) si Dan... e Dan... sau mai bine zis e Gabi... ;) oricum l-am dus pe andrei pana acasa... si apoi pe scari la posta de la Big... milenara discutie cu bubu... cu care ne-a apucat vreo 4:45... he he... dar a fost bine... ne-am descarcat sulfetul ca sa zicem asa... lucru cert e ca Bubu merge in campul de Lideri... cat de tare !!!
Dimineata lenesa cu jaluzelele trase, lumina care se chinuie sa intre in camera.. n-are decat sa stea afara... si mama speriata la usa intredeschisa care intreaba... : "la cat ai venit acasa...?" ... "la 5, am umblat cu Bubu" .

Ieri mi-am incalcat o promisiune... o sa recunosc ... sper sa nu se supere pe mine... aveam nevoie de asta...

... somn...

Tuesday, August 22, 2006

Seminte pe bordura

Zile caniculare de sfarsit de vara la noi la etaju 4 si intr-un final... ploaie... intradevar nu mai e atmosfera asa de inabusita afara da-n casa... la fel...simti cum pielea ti se desprinde de carne si incepe sa se topeasca la vale... precum untul aluneca din lingurita fierbinte.
Exceptand caldura ... vesti bune, merg in campul de lideri acuma nu sper decat sa poata veni si Pi si Bubu... poate si Dorin . Pe de alta parte s-ar putea in sfarsit sa avem un sef de centru care vrea si poate face... o-m vedea acuma... maine in Istru se va pune problema mai negru pe alb.
In afara de astea... obisnuita iesira la bere in oras, aceiasi terasa simpla de la Istru, aceiasi oameni... vreu sa ies din oras macar pentru o perioada. Bubu al meu din ce in ce mai frustrat in domeniu femei... de mine nici nu mai zic... fata asta oare chiar nu-si da seama cat de mult poate sa-mi placa sau doar ii place sa se stie placuta... treaba ei.. si rabdarea mea are limite...din nefericire de cate ori o vad rabdarea isi mai destinde putin limitele... Din ciclu... "i`m a sad panda..." stare de somnolenta continua... si tot nu reusesc sa citesc... nu performant cel putin... imi trebuie niste poezie... sa scriu si anume.... poate dupa cateva seri de lectura... si odhina buna binenteles... eu-s mort de somn deja...
O seara de spart seminte si barfit pe o bordura pe faleza... romantic just won`t cut it this time... boem suna mai bine... :P

Monday, August 21, 2006

pre-cafea... why...?

ei da... deja-i 21 septembrie... am 9 zile sa incerc sa fac rost de 100-150 lei pentru campu de lideri in care chiar as vrea sa ajung... acuma o-m traii si o-m vedea...
ultima seara in care am avut ocazia sa-i conduc masina lu fratimiu si ghici ce.. am dato-n bordura... ma rog, nu-i asa mare tragedia dar n-o s-o mai primesc.. .ceea ce-i mai naspa.. That`s the way the cookie crumbels!
oricum cam trista pentru ultima seara cu fratelo la tulcea... n-am facut nimic special... si-un desgust general fata de lume fara vreun motiv special... insa pare ca mi-a revenit cheful de citit, sa speram ca la contact cu ... cartea sa nu-mi pice acest chef.
timp de ani de zile aduni idei si sentimente pentru un om... mi se pare ciudat sa renunti la toate doar fiindca descoperi ca omului chiar nu-i pasa... te agati de orice mic fir si incerci sa-i vezi partea pozitiva... poate asta facem toti... poate asta fac doar eu... oricum nu ma vad vesel d.p.d.v emotional prea curand ... so why bother? i can go on being le same mizarable sauer-puss...
Cand lumea e prea vesela in jurul tau... indiferent de cat de bine te-ai simtii si tu ca persoana parca tot ai gasii placere sadica in a le strica fericirea... asa tu-le mama lor...
Incheiem acii si ma indrept se o cafea... oare o sa ajute cu ceva...?

Sunday, August 20, 2006

Home sweet tulcea...

Si iata-ne intorsi in minunata si caniculara Tulcea... dupa 6 zile de Festival la Sf. Gheorghe. 6 zile intre prieteni, 6 zile la cort... zile frumoase ! Revenind la cifra 6 , 6 zile de stat in cort cu fratimiu, nu cea mai placuta experienta (concluzia, sa-si ia cort :P). In rest festivalul de film destul de fain, am vazut si eu niscaiva chestii dragute pentru marele ecran dar si chestii prea prea abstracte...
Si-uite asa am ajuns si eu sa vizitez Sf Gheorghe dupa 19 ani de vietuit in Tulcea ... asta e... la mine bratul Sfantu se termina la Murighiol, nu conteaza a fost frumos si acolo... dar si la sfantu...
o umbra de tristete peste evenimente cu accidentul lui Luchici dar sper din toata inima sa se faca bine si ma tot rog pentru el. (Bismillahirahmanirahim) . Din nou la tulcea, din nou caldura infernala a apartamentului de la etaju 4... vai !!
Am baut azi cea mai buna bere... prima bere la tulcea pe terasa batranului Istru... un tuborg la tap cum numai acolo puteam sa-l beau, rece si satisfacator ! :D Imi trebesc bani ... si repede.. dar o sa vad eu pana la urma... pana una alta... o zi buna !

Monday, August 07, 2006

Paharul de vodka...

Din cand in cand obisnuiam sa savurez un paharel de vodka in "Jazz"... "una mica!" mereu admiram gustul onest, dur... era o chestie de respect reciproc pana la urma... si totusi e uimitor cum din 2,3 cuvinte traditia, legatura, totul se transforma in ceva amar.. asa cum si vodka mea de azi (de dragul vremilor trecute...) si-a schimbat gustul deodata la numai 2-3 cuvinte... si-a ramas inca pe masa cu 2 cubulete de gheata... pana s=o topii.

interesanta ziua de vizite la rude... oricum ce poti zice.. oricat de rar ne vedem.. pana la urma tot rude ramanem... oameni simpatici in general.. dar cum nici camp fara sarpaturi nu-s pomi... ce mai vrei....? ??

Sa fi-ti iubiti dom`lor... o i-au spre mai multe chestii.. vedem noi...

Sunday, August 06, 2006

race car driver...

Intr-un final iata ca s-a indurat si fratelo sa-mi lase masina pe mana... (nu-l acuz ca n-a facuto mai devreme abia m-am prins si eu ce si cum e...) si fu fain !!! :D in rest mini-chef la bubu... ca de obicei cu bautura ramasa... asta e.... asteptam sa vedem ce iese din treaba cu sulina... poate poate... :)

Thursday, August 03, 2006

oboseala...

si asta pentru ca ma asteapta numai 3 ore de somn.. maine dimineata udam... :(( .. trist trist.. si nu din cauza munci... ei... traiasca Buricu !!

Monday, July 31, 2006

happy happy day

Recunosc... ziua happy happy a fost ieri cand m-am vazut !! STUDENT !! ... oricum.. Veterinara here we come... E uimitor cum se ridica tot stresu acumulat in asteptare.. lumea afla rezultate din toate partile si noi eram in pom.. asta e... Dom Doctor de acuma.. :P Sa vedem si cum o scoatem la capat cu Filosofie si ce facem acolo sa speram ca merg bine impreuna... vedea-mas filosofand in timp ce privez un caine de mostenitori pentru restul zilelor...
Dr. Rasid Orhan cum suna asta..? Eu zic ca bine... :P
sa speram ca ma tin de treaba asta cu scrisu pe acii.. vaz ca-i interesant sa recitesti asa din cand in cand...