Thursday, February 08, 2007

sa vina sesiunea...

... si iata-ma trecut cu bine de ceea ce a fost, una din cele mai haotice curse prin materie, proces didactic si examinare, toata la un loc, din viata mea... perioada cunoscuta si ca.. prima pre-sesiune... care a respectat se pare tiparul clasic si pentru mine cum se intampla cu toata lumea, nu-i dai importanta, vine respectiva perioada, te trezesti cu 5 colocvii in 2 zile, pierzi 3 nopti de somn si esti total inutil in momentul examinarii... in fine... pentru 2 nopti de invatat, o cutie de lipton yellow label (beutura la al carui efect am fost nevoit sa renunt a doua seara dupa ce intrasem intr-o stare de semi-sevraj dupa 6 cani... ) si intr-un mod uimitor ese regulate... m-am ales cu 3 colcvii promovate din 5, dintre care la anatomie unul l-am luat pentru ca profa a avut incredere ca am invatat, fapt adevarat, si unul, la muschi si anume, chiar nu invatasem asa ca n-aveam cum sa-l iau, biologie animala si biologie vegetala luate pe bune, pe invatatul ala de noapte... aceasi.. :P , si biofizica.. subiect primit -3min-subiect returnat... n-avea rost! Oricum... 3 colocvii luate cu nota 7, numai 7 am luat la toate colocviile de pana acum.. la anato pentru ca mai mult nu mi-a dat profa.. la restu.. de atat stiam... si se pare ca voi fi nevoit sa revin cu un comment destept la treaba asta... de fapt alta treaba.. mai tarziu.. ;)
pana una alta... o seara buna!

Monday, February 05, 2007

cu mintea obosita

se pare ca nimic concludent nu se poate realiza, atat timp cat creierul tau pur si simplu nu te urmareste.. si se pune problema daca intradevar creierul este cel care nu vrea sau tu, ca individ, sufletul tau chiar, are probleme care il macina si nu-i dau voie nici creierului sa gandeasca pentru ca pana la urme, unde ne dam seama si ne percepem sufletul, daca se poate vorbii de asa ceva, daca nu la nivelul gandurilor. nu stai pe ganduri, ai un moment spiritul... pe draq... tot aceaisi balarie emotiva este, dar este o balarie care nu te lasa sa-ti vezi de ale tale? este ! printre altele, se pare ca, si-ntro realizare tarzie observam, atat timp cat nu esti dispus sa-ti iesi din tiparul propiu si personal pentru a face ceva care sa-ti schimbe situatie jalnica in care eventual te aflii, daca nu esti in stare ca te mobilizezi intr-un fel catusi de putin, sau chiar foarte, evident ... nimic nu se va intampla ca sa te scoata din starea respectiva... ba chiar mai mult, ocaziile trec... ocazii de care se profita, putem sta linistiti, numai ca nu noi... nu tu.. nu eu... eah... am ajuns sa-mi plang de mila pe net..? jalnic! de fapt nu.. nu-i plans de mila .. e un fel de poveste pe cat de incalcita se poate despre cat de scarba a ajuns sa-mi fie fata de tot, de orice, de oricine... iti vine sa-ti pui tricou cu FUCK YOU GUYS si sa nu fi nevoit decat sa indici insemnul in cazul in care cineva doreste sa ti se adreseze...
Pe de alta parte... ce vina are lumea ai putea zice...? de ce sa te porti nasol cu niste oameni care n-au catusi de putin de a face cu situatia ta mizera...? ei bine... de ce nu ? mai ales daca nu sunt niste insi de care esti catusi de putin atasat...
Un lucru e bun la stare de scarba, nu e nevoie sa te agiti, nu trebuie sa fi nervos pur si simplu poti sa stai scarbit, de tot... si in acelasi timp.. sa gandesti.. chiar productiv.
Am reusit sa-mi cumpar cele 2 volume de Genomica, pe care le tot visam de vreun an si ... chestii foarte misto... un tratat serios, consistent, scris de oameni destepti... si cu subtitlu, care in contextul enunatat anterior, al unei sobrietati academice totale.. este pe cat de simplist, pe atat de eficient si amuzant... pe pagina 2 scrie... GENOMICA - Un tratat despre genom, / De la virusuri la om . Din pacate n-am avut timp sa ma ocup prea mult de respectivele doua volume, nici macar sa ma bucur cum trebuie de ele.. in lumia recentelor stari sufletesti.. dar e bine cand le vezi pe masa si-ti zici... bai ce carti misto, abia astept sa le citesc. ... ehe... cata tendinta aberativa poti sa mai transformi..? pana unde..?

Saturday, February 03, 2007

(ne)relevant

... letargie totala,
ca individ, se pare ca esti perfect capabil sa te arunci "head first" intr-o chestie care : - stii ca nu are sa-ti faca bine, ca o pierzi timp, ca n-o sa te simti bine a doua zi, ca n-o sa ajungi la rezultatul dorit sau chiar vei inrautatii situatia, doar de dragul de a scapa de o alta stare, una deranjanta, o stare de apatie, de durere si sfartecare interioara, tristete ai putea spune, acel tip de sentiment cu care numai realitatea te poate pune in contact. Si totusi daca se zice, in cele mai multe cazuri, ca realitatea doare, de ce ne mai place realitatea...? de ce toata lumea vrea adevarul si tine cu necesitate sa-l afle..? daca tot ne doare adevarul de ce nu traim in minciuni, e mult zis minciuni, intre aparente, inselatoare cum sunt, aparente si impresii, pareri, fara fundament veridic, doar cum am vrea sa stim lumea si toti ar fi fericiti nu...? greu de crezut, dar o utopie frumoasa non the less... dar sa revenim la ceea ce luasem in discutie initial si anume tendinta de a ne eschiva de o anumita stare pe care noi o consideram deplorabila printr-un salt cu tot elanul posibil intr-o alta stare, foarte posibil mai penibila decat cea de care incercam sa scapam, dar mai tolerabila la nivelul propiei persoane. Fie ca-i o stare mai acceptabila din punct de vedere emotional, senzitiv, mental sau orice alt mod in care putem percepe ceva... Evidenta ramane doar tendinta de a face chestii tampite pentru a depasii o situatie... intrebarea e o depasim..? sau doar ne inactivam temporar si speram ca maine sa fie mai bine..? eu as opta pentru a doua varianta... si totusi, nu strica o betie din cand in cand, te ajuta sa-ti dai seama de ce nu faci asta mereu ...
pe de alta parte, este uimitor cum starile de kkt sau evenimentele cu potential pertubatoar vin si ne fagociteaza exact in momentele in care chiar nu ai nevoie, si ar trebuii sa-ti vezi de ale tale... got to love it.
... am stat 3 ore si am urmarit 100 de melodii ale anilor 80, de VH1, chestie geniala... ar trebuii sa se faca asa ceva mai des...

Monday, January 29, 2007

din nou...

... si-s din nou pus in situatia renuntarii la o parte din mine, parte pe care o las mereu la Tulcea, mereu acasa, parte mereu la fel, romantica si fara margini...
si daca intr-un mod normal, o chestie care te astepti sa te afecteze cand se intampla pentru prima oara, se pare ca in continuare nu ma separ deloc usor de casa, poate-s oamenii, poate-s eu altfel acasa...
cert e ca simplu fapt de a ma afla in bucuresti ma roade si ma intristeaza... deocamdata...
si am o nevoie interioara de a scrie din nou.. desii orele inaintate se pare ca nu ma ajuta cu nimic...
somn

Friday, January 19, 2007

cafeaua de la 02:56

... intrebarea ar fi, de ce ai avea nevoie de o cafea la 02:56 ? nu cred ca-i vreun motiv concret, personal, nu am o nevoie de cafea... nu am resimtit efectul unei cafele, la modul descris de altii, cu neputinta de a adormii sau sa ma trezeasca din somnolenta, pur si simplu imi place cafeaua... gustul... mirosul... actul in sine de a bea o cafea... la fel cum unii adora fumatul, nu ca viciu, ca mod de-ati petrece timpul, de-ati ocupa gesturile... de ce sa-ti misti mainile de colo colo explicand ceva, cand poti sa agiti o tigara de colo colo.. mult mai interesant... tigara mai lasa si o urma de fum, face toata motilitatea scenica sa capete o noua perspectiva... una artistica am putea spune... in acest mod platonic iubesc si eu cafeaua... mi-aduc aminte acuma, cum de la magazin pana acasa imi infigeam mai mereu punga de cafea proaspat rasnita in nas, sa simt acel miros de cafea zdrobita si incalzita de la atata invartit, cat sa emane un miros puternic... De cafea! cineva ar trebuii sa ma plateasca pentru atata reclama.. dar in fond n-am pomenit nici un nume... asa ca nu ajut pe nimeni in mod deosebit, daca mai luam in calcul si debitul traficului pe bucata asta de internet... chiar n-am facut mare branza.
A-ti remarcat tendinta unora, ce a unora... a mea, de a dramatiza si a ma lamenta referitor la stare emotionala, sentimentala si alte chestiuni de gen...? Ei bine... se pare ca am aceasta tendinta, de ce nu fac ceva in privinta aceasta...? si nu in privinta tendintei ci spre a-mi ameliora situatia... raspunsul ar fi... mi-e frica! sunt genul de nenorocit care gaseste atat de multe lucruri frumoase intr-o situatie stupida, deloc serioasa sau chiar fictiva, incat mi-e frica sa n-o pierd facand ceva pentru a fi mai mult... si uite asa.. ajung din nou sa ma lamentez, sa-mi iau suturi in fund si palme peste ceafa de la prieteni... un lucru-i cert... Doar eu mai stiu, din cand in cand ce-i drept, ce-mi trece prin cap... dar, pentru ca mereu exista un dar, ceva bun se gaseste sa treaca.... intamplarea face ca acel ceva bun sa nu fie pentru mine... eu gandesc bine pentru altii dom`le... sa le fie bine... sa fie iubiti, sa se bucure de nush ce eveniment, sa aiba, sa le placa... si mie... mie sa-mi multumeasca, eventual...
Cafeaua de la 03:32.... e tot aceiasi... putin mai rece...

Wednesday, January 17, 2007

...acel mic impuls

... si se pare ca am gasit o modalitate, o metoda buna in care sa le impac pe toate... poti sa inveti intr-un ritm sustinut, sa-ti vezi de ce-ai de facut prin casa, sa cercetasesti, sa pierzi vremea pe net, sa te uiti la un film si sa iesi la o cafea toate in aceasi zi, intr-un mod chiar eficient si fara sa nu lasi ceva nedefinitivat sau sa obosesti... trebuie doar sa nu ai pretentia de a le face pe toate in acelasi timp, nici macar doua chestii la un loc (cu conditia evidenta ca una dintre cele 2 actiuni sa fie solicitanta), si sa-ti constientizezi puterea de munca pe un interval de timp... adaugi la astea si un optimism de copil, acel optimism cu care te arunci din copac cu un cearceaf pe post de parasuta si crezi ca o sa ajungi intact... si totu merge brici, iti rezolvi treaba, te distrezi, totu fain frumos...
nu ai nevoie pentru toata acestea decat de acel mic impuls, un impuls care de obicei vine dupa o stare de relaxare, dupa ce esti obisnuit cu stare ta de lene... cand esti asa de familiar cu ea incat iti vine lesne s-o lasi deoparte, te agati de acel impuls si cu el inainte... te descurci... nu e nevoie de mult... un impuls e suficient.. asta si cu tot ce-am zis mai sus.. si poate poate .. trecem cu bine si de sesiune...
In rest se pare ca un program de noapte, nu-i tocmai pentru mine... si totusi... undeva intre 10 si 1-2 sunt neobisnuit de productiv, gandesc si anume... in rest ma tarasc ca oricare intr-un ritm mecanic si fad...
A se nota... cafeaua instant e de tot kktu...
Se pare ca "rodnicia condeiului", ca sa ma iau singur peste picior, vrea sa-mi adoarma din nou pentru cateva luni, sau cel putin pana la primii fiori de primavara, de primavara normala si nu de februarie... explicatie exista, si nu-i cine stie ce savanterie.... imi dau seama ca m-am mintit singur din nou...si cheful.. ia campii... nu-i nimic... suntem asa de obisnuiti cu dezamagiri ca deja... o treaba care iese dupa placul inimii tale, si dupa planurile pe care ti le-ai facut, sentimental vorbind, e ca un dus rece la 1 min dupa ce te-ai sculat din pat... te trezeste la realitate, si te baga in sperieti in acelasi timp...
Eu vreau o ploaie...
oare la cluj cum e vremea...?

Tuesday, January 16, 2007

Si totusi... pana unde...?

Se pare ca zi de zi faci alt compromis... in fiecare zi, sistematic, iti mai iei cate un principiu si ti-l calci in picioare, uiti de el, si te dedai intr-un totul unei groaznice stari de apatie spirituala... si cu fiecare principiu omorat, iti creezi un precedent, asa ca a doua zi de ce sa nu mai scapi de unul...?
Orice obiectiv pe care ti-l propui trebuie sa fie atins printr-o alta revolutie personala, trebuie de fiecare data sa te revolti impotriva propriei persoane, sa te scoti din stare de lancezeala cotidiana pe care singur ti-ai impuso si sa te apuci de ceva...
Si totusi pana cand o sa avem puterea sa ne revoltam impotriva noastra ca sa facem ceva...? Nu e de ajuns ca trebuie sa iti opui parerea altora, cand o ai, nu e de ajuns ca trebuie sa fi atat de sigur ca zici ceva cand o faci incat ti-e frica sa te faci auzit, de ce mai trebuie sa te lupti si cu tine..? Poate ca nu trebuie... Putem sa ramanem asa cum suntem... cu mainile fixe in niste buzunare atat de adanci incat nici semnul de la iesire nu se vede... la ce buna revolta asta...? mai bine stam...
Si totusi ... Nu merge asa... Din cand in cand, ne ridicam singuri in picioare, ne privim... si ne umplem de greata, intoarcem spatele propiei noastre mizerii si ne ridicam din ea... ne adunam o duzina de principii noi sau mai vechi, le scuturam de praf si plecam din nou spre un nou obiectiv...
Cu renuntari se pare ca toti am atins cota, am depasit de mult un minim necesar... cu o revolta si-un succes suntem datori cu totii... !

Monday, January 15, 2007

Si se apropie cu pasi repezi ...

Cata pierdere de timp organizata suntem dispusi sa induram pana cand sa ne intra mintile in cap... si sa facem ceva util... ei .. continuam sa plutim aiurea prin viata... nimic interesant...
Stare generala deplorabila... in parti paticulare... nu stiu daca ma pot lauda cu asta... dar cel mai bine o duc din punct de vedere cercetasesc.. in rest.. totu-i ca pula ca sa citez din recentul vizionat stand-up... ei... ce sa-i faci... se intampla... bag picioarele..

Saturday, January 13, 2007

Acelasi oras, aceiasi stare de spirit...

Orasul tau, orasul in care te-ai nascut si ai crescut, capata conotatii de basm, totu-i bun acolo... mai ales dupa o absenta, te intorci si din cauza dorului de casa, iti omori orice repulsie fata de orice.. si ajungi sa-ti iubesti orasul, sa-l simti si sa-l lasi sa-ti invadeze plamanii cu aerul sau mai mult sau mai putin poluat, numai ca sa stii ca n-ai pierdut nici o bucatica din el... orasul tau este frumos, indiferent de anotimp sau cate ghene-s rasturnate in strada, indiferent de oamenii nenorociti cu care n-ai petrece nici o clipa, indiferent de localurile de cacat in care esti nevoit sa intri dintr-un motiv sau altul... pare sa-ti depaseasca vointa si sa te convinga ca acolo-i bine.. acolo-i locul tau, acolo trebuie sa fi... binenteles ca intre prietenii vechi, intre oamenii pe care-i cunosti si cu care iti permiti sa fi exact cum vrei sa fi in clipa aceea, pierzi din nou in fata uratului, te pierzi in extazul revederii si bucuria companiei unor oameni si te lasi tarat in orice loc sau locsor dubio, care pentru moment, nu ar putea fi decat, cel mai bun loc de pe pamant.
Dar... iata ca mi-am gasit din nou melodia... si te uimesti cum o chestie care suna atat de bine, o alta definitie pentru frumos.. poate fi asa trist, si totusi este.. depinde si de starea de spirit probabil... dar cum starea de spirit e undeva plutind in nepasare spre trist!, nu tristete... doar Trist! ca om.. nu ca stare.
Am nevoie de o seara pentru mine, am nevoie sa scriu, mai scriu...? O-m vedea...
Despre lumea din jur... ma las impresionat prea usor, si totusi, impresionat cum sunt... arunc mai totul intr-o veritabila "lada de nepasare", lasa grijile si impresiile acolo.. la ce-s bune...?

Nu mai scriu nimic...mi-e somn

Portret de seara...

Şi-ţi cade peste chipul înserarea,
Rămâne apusul amortit,

Tu stând… străină de-asfintit,
Sărut pe ochii-ţi, dulce, nepăsarea.

Wednesday, January 10, 2007

Lista

... si daca ne-am face o lista cu toate momentele in care ne gandim la o anume persoana, o lista cu date si ocazii, un index pentru amintiri... eu unu, m-as incumeta... la o lista speciala pentru fiecare om care merita, in care sa notezi, de cate ori ai vorbit cu, de cate ori ti-ai amintit de, de cate ori ti-ai fi dorit sa fi alaturi de, de cate ori v-ati vazut, etc... Intrebarea ar fi, cand ne oprim cu lista.? tragem linie din cand in cand... si o luam de la capat...? sau poate facem ceva ca sa comemoram aceste amintiri si sa le marcam ca punct de plecare... este posibil de asemenea.. ca la un moment dat sa uitam de lista,...? o poti completa apoi..? din amintiri...? mai greu, parerea mea... acuma depinde si pentru cine-i lista... daca-i persoana iubita sau asa ceva, este normal ca din cand in cand sa faci o "descarcare de gestiune" printr-un gest frumos, o ocazie speciala... oricum, n-ai decat sa declari ocazia una sopeciala.. si s-o serbezi... si a doua zi sa o iei de la capat cu lista...
Un singur lucru nu mi-l lamuresc inca... Persoana pentru care tii lista, poate primi atentie sau ganduri bune retroactiv...? cu alte cuvinte... Se poate iubii in retrospectiva...?
Ce intrebator par a fi... uhm... sa zicem ca oboseala-si face simtita prezenta... munca si iar munca, daca ma vedeti vreodata lucrand in domeniul calculatoare ca meserie de-o viata... impuscati-ma! Va rog !

si ca o incununare a tuturor celor zise pana acum... mi-am luat ghete albastre, albastru de pici... foarte albastre frate...! :P

Saturday, January 06, 2007

copilarii...

... this just in... oare mai suntem copii...? si aici ma refer la majoritatea lumii, la prieteni indeosebi,la mine chiar... noi mai stim ce-nseamna a fi copil...? cine mai e copil in adevaratul sens al cuvantului, nu cred ca mai e vreunu. si nu cred ca exista legaturi intre varsta si a fi copil, copil poti sa fi pana esti dispus sa renunti la asta... pe degeaba dam unii vina pe lume, societate, etc... scuze patetice, pretexte pentru a ne purta din ce in ce mai "rational", rational pe dracu, ce-i rational pana la urma...? tot copiilariile cred ca ne scapa din cele mai aiurea situatii... puterea de a le trata ca atare, doar de a le gasii o solutie, fara sa te chinui sa-i gasesti vreun motiv... Ehe.. poate nu fac cea mai de succes apologie copilariei aici, cert e un lucru... incep sa ma simt strain de copilarie, si imi pare rau de asta...
Intr-o alta ordine de idei, una mai palpabila, m-am intors in Bucuresti, si-am avut parte de un sentiment foarte placut... acela de a ma simtii strain de locul asta, strain complet... cu luxul permis de a nu-mi aduce aminte strazi.. sau cum se ajunge de colo colo... nici nu vreau sa stiu... sunt aici pentru cateva zile, si pana cand nu o sa fiu nevoit sa stau mai mult... nici nu o sa incerc sa ma reintegrez... la naiba, vreau acasa... acum mai mult ca niciodata... sau nu...? nu vreau acolo inca.. dar nici acii... vreau... vreau in alta parte..
Cert e ca-mi rapsund singur la intrebarea pe care mi-am tot puso de ceva vreme...? Vreau sa merg la Cluj...? Dap, vreau! E o chestie de care am nevoie... se pare ca-mi prinde bine... sau o sa ma aleg din nou cu o mare indoiala... who knows...?? mais... de dus mi-ar placea sa ma duc...
Dupa cum ziceam.. mi-e dor de copilarie... mi-e dor sa nu ma intreb! ...

Friday, January 05, 2007

...

... si de la o vreme, totul e serios.

Thursday, January 04, 2007

menta...

... parca niciodata ispita frecarii de menta nu-i mai mare si nu te imbie cu atat succes ca atunci cand ai avea efectiv ce face cu acel timp, din categoria momentelor in care menta isi manifesta nevoia de frecare face parte si vacanta de iarna, cui ii mai pasa ca vine sesiunea sau ca are de predat proiecte, neah... lumea sta si-o fraca eficient sau nu, cu prietenii, in gasca, cu amici, cu cunostinte, in familie, cu fostii colegi, cu actuali colegi.. asta sa fie problema... sa n-ai cu cine freca menta, imposibil. Menta se poate freca oricand, freci menta dimineata ca altceva mai bun nu e de facut, la pranz ca si-asa n-ai inceput nimic de dimineata, dupa amiaza oricum era timp rezervat pentru asta, seara oricum te intalneai cu prietenii si frecati menta... Poate e din cauza vremii totusi... frecam menta prin casa ca-i frig afara, la fel putem face asta si pe afara ca doar e asa frumos... . Spatiul desemnat frecarii de menta este de asemenea total lipsit de importanta, se poate freca menta oriunde... nici o problema.
Schimband macazul totusi de la ferventul subiect, bag de seama ca blogul asta o ia total aiurea... nu mai gandesc nimic ci doar scriu... uhm.. pana la urma cand iti aloci o zi intreaga sa nu gandesti cine zice ca pentru juma de ora o sa poti sa gandesti si sa si scrii ceva pertintent...
Ce dimineata aiurea daca o compari cu ziua de ieri... nu pica deloc bine.. trebuia sa fie frig nu asa..

Wednesday, January 03, 2007

Anul 2007

Si iata ca am ajuns bine sanatosi in 2007, a trecut si revelionul, si sf. vasile... :P
Ce-am putea sa povestim despre revelion... fu fain, dragut chiar... n-am baut nimic... now that`s new! ... si totusi asa este... toata noapte n-am gustat decat o gura de sampanie... in rest, am facut pe soferul pentru lume de colo colo... Cert e ca lumea chiar sustine ca s-a distrat la aceste revelion in 35 de insi unde s-a dansat pana la 8 dimineata, s-a baut si s-a mancat pe saturate, toate cele... Deci nu pot sa zic eu ca nu a fost fruomos... scurte vizite la revelionul gastii vesele, unde in stilul specific apartamentul era marcat de diverse.. :P se fuma tutun cu ceai in balcon.. ce oameni.. :P
In rest, after party aseara... la tovarasul Gavrila, care se pare ca a iesit la fel de tare... numa ca eu eram prea obosit ca sa ma mai destrabalez...
Azi... sau la ora asta ieri... a fost groaznic de amuzant... Am avut in sfarsit o intrunire cu liderii semi-eficienta... macar am pus ceva pe hartie de data asta... ulterior... benzina si in poligon, sa se dea baietii... :P
si s-au dat baietii.. dragos si vlad care este... toata calatoria fiind sub sloganul "Haos !! " si... "Sa curga sange!!" ce sa ne ceri.. suntem obosit... :P
Si eu care pornisem cu ideea de a scrie ceva destept acilea... se pare ca nu merge... o dimineata frumoasa!!

Thursday, December 28, 2006

and i`m back in bussines...

.... inca ne bucuram de vacanta... dar o si fructificam... ce dumnezeu... macar atat...
si iata primul fruct al acestei vacante...

Har

Ecoul clipelor l-ascult în treacăt şi …păşind mărunt,

se risipesc pribege aripi de-amintire.

Nu ne-am văzut de mult îngerul meu cărunt,

n-am mai cântat…şi dansul mut e doar o amăgire.


În linişte… în linişte-am dansat mereu,

în liniştea deplină,

eu auzeam în visul meu,

fiorii oricărei dimineţi… eterna mea străină.


Nimic, n-aş mai lăsa nimic în pradă amiezii,

Atâta rouă-mi lăcrimeaza noapte, că… plângand,

Iubita-mi noapte, până-n zori de zi,

Prefac din rouă… lumea toată-n dans şi-n cânt!

Sunday, December 24, 2006

un ajun... trist !!

... si totusi... eu nici nu sunt crestin... si tot eu sunt ala care vreau sa merg cu colindu si n-am cu cine... nu-mi vine sa cred ! si ca sa explicitez... fac parte din acea categorie de oameni pentru care micile detalii conteaza... ei.. si cum mie din toata tarasenia cu craciunul nu-mi placea decat ideea de brad si colinde... acuma nu le am pe niciunele. Hai partea cu bradul poate-i si vina mea... puteam sa-mi strang bani si sa-mi aranjez de un bradutz acolo pentru sufletul meu... in nici un caz o creanga... e penibil pe putin spus... si totusi.. .sa vrei sa colinzi si sa n-ai cu cine..? trist!! pe mine sincer ma incanta ideea... ideea de a ne strange prieteni, repetam acolo putin... si vezi ca in momentul in care efectiv cantam chiar suna bine.. si toti isi zambeau unii celorlalti... ce fain! ei... cine stie ce traditie de craciun dispare la anu...

Thursday, December 21, 2006

Berica de joi...

Dupa cum dicteaza traditia... in zilele de joi, pe la amiaz, iti vei lua Evreul cu tine... vei cumpara covrigi calzi, dar numai dintre cei cu mac si sare... si vei merge in Istru la bere... zis si facut... dupa 3 luni, si doar cateva scurte conversatii pe mess, am iesit la reinvierea unei traditii de neuitat, o tura pe la scoala, niste vorbe pe colo colo cu "elevii", 10 covrigi si direct in Istru... 2 berici aramii si o sesiune de vorba buna si lunga... ca pe vremuri... :) rezultatele... in cele ce urmeaza...
O fata este ca o sticla de bere, poti sa iti petreci oricat de mult timp cu ea si nu-si va pierde din calitati atat timp cat nu-i faci nimic... ei, in momentul in care s-a deschis capacul (si sa nu va ganditi acilea la prostii ci doar la acel prim pas spre a vrea mai mult de la o fata decat cate un hello cand va intalniti...) ei bine, din momentul acela, ori te misti relativ repede, as i nsa mai iei un gat de bere din cand in cand .. berea aia sigur se va rasufla... si nimanui nu-i place berea rasuflata... asa ca, nu asteptati baieti, in momentul in care ai luat acea prima inghititura de bere, trebuie sa sorbi si tu acolo intr-un ritm constant, atat timp cat berea e buna, pana ajungi inevitabil... la fund:P (aici deja puteti sa va ganditi la prostii...). In rest oraselul nostru mic continua sa ma bucure la fiecare pas prin frigul care se pare sa fi pus stapanire pe tot. Am un chef terbilil de duca... maine poimaine , polarul si geaca pe mine.. fes si manusi.. si peste dunare cu mine... sa bat si eu putin coclaurile... :)
Pentru traditii de neuitat,
Va salut!

in the groove...

si iata-ma in fata acestei pagini din nou, dupa cateva ceasuri, dupa 2 discutii interesante si o doza buna de muzica... Asta-mi lipsea mie, muzica buna(buna in acceptiunea mea de buna) , muzica buna dar ascultata in timpul meu, in timpul pe care eu mi-l acord mie ascultand muzica, timp de relaxare si meditatie, timp in care pot sa-mi las gandurile libere... nu fug nicaieri.. si lor le place muzica. Si-ntr-un final mi-am dat seama(multumiri Elizei pentru asta...) ca nu eram eu de vina ca n-am mai scris... era toamna... toamna ma macina de obicei, o gust cu toata placerea, ii iubesc frunzele reci si ceata, ploile in ultima vreme ma incanta, in schimb imi macina gandul, eu gandesc primavaratic domnule... am nevoie de iarba, de iarba cruda si verde... de-ar balii la ea orice vaca! :P (si analogiile pot continua...) Totusi... cum imi place sa ma lamentez in ultima vreme... Bucurestiul imi produce mult mai multe pagube in spiritul creator decat orice toamna... orasul asta mare si trist imi mananca timpul intr-o asemenea maniera, incat tot timpul acela pe care eu il iubesc si mi-l acord cu atata necesitate, tot timpul acela chit ca am timp sa il parcurg, devine ceva schimbat... o perioada in care nici pe departe nu ma relaxez sau ma regasesc in ganduri... nu! ... fie ascult muzica care doar ma duce de mana pana la gard, un gard pe care ma sprijin cu jind si de unde vad in ce mizerie ma aflu si ma intristez.. sau doar zambesc sec si trec mai departe... mai departe spre alta melodie... pana si muzica isi pierde rostul daca n-ai timp de ea... devine searbada... o tristete de muzica :P. Si totusi daca pe mine, si nu sunt sigur, sau cel putin sper ca nu-s singur, Bucurestiul ma distruge incet incet ca poet ca s-o pun putin exagerat ce-i drept, ca om mai bine zis... Cum suporta unii...? Cum sustin unii ca le place...? Ca le place agitatia si graba si ritmul haotic in care totul se desfasoara... vacarmul de prostie si gloata seaca care te inconjoara de peste tot... Oamenii astia nu au nevie de timp pentru ei...? N-au nevoie de timpul acela de nedescris necesar pentru sufletul lor...? Sau pur si simplu n-au ce face cu un astfel de timp alocat, timp pe care daca-l parcurg descopera cat de seaca si lipsita de continut le e inima (si prin inima aici inteleg existenta catusi de putin a unei laturi orientata spre cultura) . Dar nu ma sperie asta... stim cu totii ca exista oameni de genu... fantome ca sa le zic asa...
Ma sperie gandul ca orasul asta mare o sa ne faca sa ne trezim si noi intr-o zi.... la fel de transparenti in fata unei pretentii de cultura precum luciul unei balti de dimineata.
Si totusi... zambesc... zambesc pentru ca sunt acasa.. zambesc pentru ca sunt in orasul meu in care timpul mi-l fac eu... timpul curge odata cu mine... nu ma grabeste si nu-l grabesc... Aici timpul este exact la fel de lenes ca si mine... adica deloc spre infinit de mult... Nu conteaza , atat timp ca am timp.. imi permit sa-m fie lene... doar e timpul meu si nu-l grabeste nimeni nicaieri. Aici gandesc ... poate o sa si scriu ceva pana trece iarna... si daca nu... nu-i bai.. vine primavara...
Cert e ca... mai am de scris multe.. dar timp mai e...
Neata, ce frumoasa este viata !!

Wednesday, December 20, 2006

home sweet tulcea....

Si iata-ma in fata calculatorului meu... in camera mea, pe care nu trebuie s-o impart cu inca 5 oameni... :D Chiar frumos sa fi acasa dupa atata timp... un lucru observ totusi... si ma bucura... parintii nu schimba ce ai tu in camera, intentionat... sa te tina minte asa cum esti... chit ca esti disponibil oricand la telefon... e mai frumos sa intre in camera sa-si aduca aminte cum te gasea dormind, sau citind... e ceva psihic acilea. Destul de avantajos drumul asta cu trenul spre casa... mergi juma de drum in confort, Intercity... si la Medgidia.. te dai jos in frig.. si urci in personalul de tulcea.. te intorci la vinilinul cu miros specific de CFR... la lipsa de caldura din compartimente si trenul care huruie mai rau ca o mitraliera ruseasca...oricum... am ajuns intreg si nevatamat in orasul de bastina, unde m-am dat jos din tren si-am luat faleza la pasi marunti, sa mai vad si eu ce-i prin zona...intradevar, ce zicea lumea e adevarat, cam santier bietul nostru orasel, dar frumos non the less. Si pe faleza.. ca sa vezi... m-am intalnit cu Evreul... am si pus la cale prima berica de joi, si anume maine... :D si ramane sa mai adaugam la "mica" noastra vizita la tulcea

Tuesday, December 19, 2006

Ploaie ...

Intr-un mod ciudat... se pare ca Bucurestiul este la fel de fericit de revedere ca si mine... de cand am venit de la Cluj numai de ploaie si vreme mohorata am parte... ma rog... nu mai conteaza, maine imi pun rucsacu in spate si ... TULCEA :D . Cred ca-mi va prinde bine vacanta asta, am de gand sa ma odihnesc, sa invat, sa-mi petrec ceva timp cu oamenii pe care nu i-am vazut de mult.. chit ca uni-s la fel de Bucuresteni ca si mine... dar.. ce sa-i faci... nimeni n-are timp, ei lasa ca la tulcea toti au timp si-i un singur bar :D goodie... :P
Dintre planurile imediate... o intrunire de lucru productiva cu baietii de la programe.. se cam freaca duda pe acolo si asta trebe remediat, dar aste sigur se rezolva, nu-mi fac griji...
Intr-un fel... as putea zice ca-n ultimele zile-s relativ fericit... ei fie, poate-i un termen prea pompos... oricum nu-s amarat... si totul se trage de la vizita la Cluj... acolo pot sa zic ca am fost si eu fericit... n-aveam griji gen facut curat dupa unu dupa altu, mancarea nu era o problema... distractia a fost chiar si in absenta banilor... si am avut si eu dupa mult timp, o serie de discutii frumoase si pertinente, chit ca nu aveau o finalitate reala, pe teme care parasesc cotidianul meu, cotidian care in ultimul timp n-a inclus altceva in afara de scoala, cercetasi, betii si renovat apartamente. Ei uite ca am avut si eu ocazia sa discut o melodie cu substrat poetic, sa cant, sa vorbesc despre carti si autori, despre muzica ca fenomen general... familie si prieteni... foarte placut... poate si datorita partenerei de discutie, dar... oricum niste seri frumoase...
Ceea ce mi-a placut la Cluj... majoritatea... cred ca in prezent, orice oras care mi-ar oferii mai multa liniste decat bucurestiul mi s-ar parea mai tentant... dupa cum am zis si mi-a facut placere sa recunosc, chit ca as da de la mine oricat timp ca sa-i ajut si pe altii, tot tin foarte mult ca din cand in cand... sa am si eu putin timp pentru mine... timpul ala in care faci ce-ti place mai mult!
Nu de mult... saptamana trecuta mai bine zis... din doua directii diferite am primit aceeasi intrebare... "Ai mai scris ceva...?" lucru care m-a facut si pe mine sa ma intreb si sa-mi dau seama... ca eu nu am mai scris nimic , in versuri ma refer, de o groaza de timp... si totusi... iata ca, la Cluj am scris... si-a pornit de la o chestie simpla... un desen pe care mi l-a facut Irina intr-un bar, pe care l-am primit ca amintire si m-a rugat sa-i scriu si eu ceva... fireste ca n-a iesit nimic concret atunci... un singur vers mai rasarit... "De-ar fi sa framantam secunda..." ei... am reusit in urmatoarea seara sa mai adaug la acel vers cateva... si a iesit.. un fel de revers al motto-ului din susul paginii... sau cel putin o mica incercare a acestuia... :

"De-ar fi ca frămând secunda dată,
Năvala clipelor să ştim a ţine-o în frâu,
Oare-am vedea în gând toţi îngerii deodată,
Şi-am ieşi zâmbind din lanul trist de grâu? "
si cum situatia ma preseaza o sa fiu nevoit sa inchei aici... numa bine!