Sunday, June 15, 2008

Putin timp, pierdut foarte eficient!

Îmi fac puţin timp acum să postez aceste versuri de mult amânate...

Acesta fiind scopul principal, in rest nu cred ca am ce cauta pe blog prea curand, eveniment speciale avem.. dar timp sa le istorisim mai putin. Pacat, o sa sfarsesc prin a face un rezumat searbad peste vreo doua luni al unor chestii cu mult potential de naste idei destepta.. .dar sunt riscuri pe care suntem cu totii dispusi sa ni le asumam... Nici nu pot fi un sclav al propriului jurnal :P
Voi revenii cu amanunte, pana una alta, sa vina sesiunea, testele, perioadele de kkt si mizerie... dar printre toate acestea... sper eu.. si momente frumoase :)

Va las cu o scriere frumoasa...
Multumiri criticului, muzei, situatiilor care m-au determinat sa mai scriu...

Nu mai sunt poeţi...

"Lumea este secată de frumos,
Şi-n van încearcă unii să o umple...
Nu-i... gând, oricât de simplu şi pios,
Să poată oprii ce are să se-ntâmple.

Nimeni nu vrea să mai asculte,
Era atâta linişte... azi e vacarm.
Unde-i ecoul acelor clipe mute ,
De ce sunt doar cuvinte, fără şarm?"

Căzut pe-aceste gânduri prinse-n ceară,
În timp ce tu aşteptându-mă, îngheţi,
Tresar, văzând că s-a-nserat afară
Şi-n lumea noastră nu mai sunt poeţi...

Sunday, May 18, 2008

... sau nimic !

ma gasesc gandindu-ma tot mai des la cum interactionam unii cu altii, si ma refer aici la cercul de oameni pe care teoretic ii agreezi si-ti sunt cunoscuti, la cum ne petrecem zile impreuna, iesim in oras, mergem la diverse evenimente si de multe ori... e vorba de eveniment, e vorba de oras... nu iesim cu oameni de dragul lor, iesim ca sa nu platim tot taxiul singuri, ca sa nu fie nevoie sa interactionam cu oameni noi si ca sa nu fim singuri, intradevar treaba aia cu animalul social nu se poate ignora, avem nevoie de oameni. Dar de ce ? De ce sa iti petreci timpul cu "prieteni" cu care daca ai sta intr-o camera mai mult de juma de ora ti-ar venii sa te sui pe pereti de plictiseala si pana la urma v-ati uita la televizor sau ar mai venii cineva care sa anime, pe cat poate, urmatoarea jumatate de ora si tot asa... Probabil sunt total ipocrit aici pentru ca si eu fac asta, ies la cafele, merg in vizite, ma plimb prin parc... dar sunt constient ca nu imi e total ok. As prefera o conversatie interminabila... cu o persoana desteapta (...si cred ca la un moment dat va trebuii sa definesc exact ce vreau sa zic prin destept) care inevitabil se va sfarsii si posibil pentru ca nu v-a mai fi timp, sau va veni altcineva sau va trebui unu sa plece sau chiar se va ajunge la plictiseala.. dar macar s-a spart bariera de juma de ora, si pentru acel interval.. nu ai fi vrut sa fi nicaieri in alta parte, nu ti-a fost foame si nici sete desii sorbeai oricum dintr-o cafea sau un suc sau vin... era ceea ce vroiai, sa ai cu cine vorbii. E interesant cum ne coboram standardele aceste pentru toata motivele stupide [zic stupid acuma in tonul acid al diminetii si-mi asum faptul ca pun pret pe aceste motive...] cum ar fi prietenia sau prezumtia de indragostire. Vreau standarde mai mari, vreau sa nu mai vorbesc cu atata lume atat de mult pe subiecte atat de banale... Voua nu vi se intampla ? Normal ca vi se intampla...
Cert e ca nu le mentinem, si suntem cu totii o masa de oameni... cum ziceam si in post-ul precedent.. mediocri.
dar pentru aceste momente de razvratire ma felicit si in seri extraordinar de placute cum a fost cea de ieri... nu as accepta nicidecum mai putin decat ceea ce... nu implica nici o bresa in sistemul meu fabulativ de standarde. Vreau acel ceva ... sau nimic!

si cred ca iubesc pe cineva...

Friday, May 16, 2008

fara motiv anume

Din nou de la tanarul Tutuneanu .... dar n-am mai nimic de zis.. o sa zic probabil, cand mi-o venii....

No bine, am revenit. Ca idee am putea sa scriu despre orice la momentul respectiv dar aparent mai nimic nu ar fi foarte important la momentul respectiv...
Dintre lucrurile banale... am mers la un concert John McLaughlin, destul de interesant, maine noapte aparent merg la noaptea alba a muzeelor ceea ce din nou ar putea fi semi-interesant si totusi raman cu o sene inimaginabila pentru orice cultural... sa citesc as zice, sa am discutii destepte, sa vad un film ? neah... nu film. sa citesc si apoi sa scriu, ar fi ceva! Prin urmare chiar nu am despre ce sa scriu...
Am inceput sa ma gandesc, la modul dubios, la cat de mediocrii suntem... mediocrii mediocrii mediocrii... si asta pentru ca nu facem nimic notabil, nu iesim in evidenta la scoala, in societate, nu facem frate... si asta probabil pentru ca nu vrem sa fim extraordinari... sau ne e frica nu suntem si nu vrem sa realizam asta si ca sa nu ne confruntam cu situatia in care nu am putea face chestii extraordinare asa ca... stam frate. ne vedem de viata noastra mediocra si nu cartim in nici un fel spre a vericifa daca putem sa facem ceva iesit din comun.
Si totusi, cum realitatea cotidiana tinde sa ne arate mereu, exista oameni care sunt perfect ignoranti la aspectul asta si nici in ruptul capului nu si-ar pune problema asta, pentru ca nu vor.. e prea comod sa stea asa... sa n-aiba aspiratii destepte ci sa se lafaie in mediocritate!
Urasc mediocritatea! Si totusi ma lafai in ea... Aiurea nu ? Chiar deloc! Este... cum obisnuiesc prea des sa zice unii... "Fucking life!"
Poate ar trebuii sa inchei aici... hai!

Tuesday, May 13, 2008

Atunci cand nu trebuie...

Se pare ca in momentele in care chiar nu ar trebuii sa am timp de treaba asta ma apuca.. spre exemplu saptamana asta ar trebuii sa fiu prins pana peste cap in invatat, sa nu mi se mai vada nici varful urechilor de atatea probleme pe care ar trebuii sa le rezolv, in principal legate de scoala si de cercetasi dar nu numai... si totusi uite-ma... la Tutuneanu, la o cafea, ascultand muzica la casti si scriind pe blog... e bine! :D

Ca sa revin totusi in acest post cu ceva semi-inteligent... Cum vedeti voi problema iubirii platonice ? De existat nici nu vreau sa intru in polemica aceea stupida despre cum nu se poate dom`le... orice prezumtie de iubire platonica va esua cras in vreun act sexual accidental sau si mai banal.. intr-un sarut si nush ce... baliverne! Platonicitatea asta a relatiei nu depinde decat de o stare interioara, acea stare care te face sa realizezi din cand in cand ca asa e bine... e frumos dar mai mult n-ar putea fi pentru ca... pentru ca asa e. Desigur exista si ipostaza in care relatiune este schioapa, la modul un om care constient, iubeste platonic si celelalt.. vreun trist romantic care iubeste, stiti voi.. cu tot avantul unui camion fara frane. Ipostaza in care cineva trebe sa fie omul mai mare si mai intelept care sa explice cum se joaca jocul asta cu dragostea platonica ... si ghiciti cine ? Doar nu tristul nu ? :P Desii nu neg ca... se poate intampla.
S-a dus atmosfera... mai vorbim

Sunday, April 20, 2008

Si-a mers ?

No... apucandu-ma sa scriu acilea fara vreun motiv serios(titlul sper sa-l pun pana termin) ... tineti-va dupa mine pana ajungem undeva, daca se va intampla. Aparent am putea vorbii despre o groaza de chestii dar hai sa exploram, la modul ironic, ideea asta dubioasa, varianta moderna si totusi asa clasica, a conceptului de persoana iubita. Deci cu totii inca avem dorinte, tuturor ni se intampla sa nu ne putem desprinde gandul de la o persoana si ce facem atunci ...? Ei bine eu-s ultimul individ care-ar putea zice ce facem... dar foarte posibil sa zic ca... dupa mine, deocamdata, daca suntem in situatia in care nu ne putem lua gandul de la o persoana afr trebuii mai intai sa ne gandim bine daca persoana respectiva merita si apoi sa ne hotaram daca trebe sau nu sa ne permitem sa fim asa ganditori spre persoana respectiva.
Desigur putem suna mereu un prieten bun si totul sa fie bine pentru seara aceea...

O seara frumoasa :)

Monday, February 18, 2008

Imi revin, oare ?

Intr-un mod dubios, si probabil mai mult din ambitie, am pus mana si-am scris... Ei bine uite ce-a iesit...

Enigma in silueta miniona

Firavă pentru ochi ce încă

Din şoapte nu ştiu să priceapă

Frivolă-i şi deloc adâncă

Prima iluzie ce-i scapă.


Atât de simplă pentru actorii

Cuprinşi în ritmul cotidian

Imuni la patimi şi fiorii

Acestui zâmbet diafan


Zâmbetul atins de un suspin

Şi de o complexa inocenţa

Cum rozelor firavul spin

Le schimbă-ntreaga lor esenţă.


Pierdută-n gânduri, o zăludă

Într-un avânt primăvăratic

Poeţilor ce vor s-audă,

Şoptind idei în chip empatic.


Închei această paradigmă

Curmându-mi rima-mi deşuetă

Despre cum ea este o enigmă

Într-o minionă siluetă.

Tuesday, November 13, 2007

Strain pe propiul blog...

Pare o eternitate de cand n-am mai gasit 3 minute sa mai insir baliverne cu scop pe aici si poate ca mi-ar prinde bine sa ma apuc din nou... Vom vedea ce iese... Acuma totusi nu...
Ma gandeam acum cateva zile sa pun un post... numit : Cercetasia ca un drog; dar vom vedea...

Monday, September 03, 2007

Gratis si inutil...

Dubios, uitandu-ma in urma prin blog vad ca, involuntar [ceea ce o face mai interesant], ma tot chinui cu ideea de pierdut timpul, fofilat, lene si alte chestii din aria asta... No... O explicatie o fi si pentru treaba asta dar la ora si momentul respectiv putin imi pasa...
Astept cu tot dinadinsul sa treaca perioada asta tâmpă numită sesiune de restanţe şi sa pot sa ma intorc si eu la ocupatii mai frivole, mai simple, mai usor de procesat si ce nu implica atata stress... Ar trebuii sa ma intorc la Tulcea sa-mi termin practica, sa incep[incerc] incet incet sa readun lumea pe la scouti, sa vedem ce-i de facut si cum, sa vad cum fac sa ajung sa particip si eu la TOT-ul ala mult asteptat [TOT = Training of Trainers], si sa pun de un camp... asta mi-ar place acum mai mult decat orice, sa planific un camp destept, de preferat pentru "liderii" nostrii de la TL, ceva relaxat si totusi cu elementul strict necesa... OUTDOORS ! Ma vad inca in continua dilema daca sa dau sau nu la Biochimie anu asta... desi inclin inspre NU!
Printe planurile si realitatile acestui an ar fi... Faptul ca desii imi pastrez camera din camin sper sa nu stau prea mult acolo, acordul cu tovarasul frate e stabilit deja... De facultate mi-ar place sa ma tin mai serios si-n rest... m-as apuca de citit mai mult... Vedem!

Sunday, September 02, 2007

Cat de eficient evadezi din lene...

E drept ca suntem cu totii niste lepre... da-i unui om timp si posibilitate de a-l pierde si cu siguranta asta va face, te lafai in tampenii inutile, faci numai chestii de minima solicitare si nimic util printre ele numai de dragul de a trece timpul de care dispui... E drept de asemenea, ca in conditii de stress si anume cand timpul acela tinde sa expire si se apropie vreun termen limita iminent si deranjant tinzi sa devii un model de eficienta intr-ale muncii cu cap si rost...
Intrebarea-i mereu aceiasi...? Te hotarasti suficient de repede sa fi eficient si esti atat de eficient incat sa recuperezi timpul pierdut..?
Sa speram ca da...

Thursday, August 30, 2007

Arta complicarii...

Este un fapt dovedit, ca cel putin pentru unii dintre noi, micile sau marile decizii se iau dupa principiul : indica-mi incotro este mai complicat si intracolo o apuc de-ndata... mai ales cand e vorba de propia persoana, propria persoana la modul, nu cum o vada parintii si prietenii tai asta mai incolo, nu la modul din ce o sa-mi intretin familia, nu legat de chestii financiare, de cariera, de cunostinte sau mod de a reusii in viata... cand este vorba de tine, de cum te fac chestiile sa te simti si cum ai putea sa te lafai intr-o stare simpatica si comoda tinzi [repet ca este valabil doar pentru unii] sa te complici... sa incerci de atatea ori ce nu-i bine pana sa te doara asa tare numai cand te gandesti incat sa nu mai indraznesti sa te gandesti si cu toata acestea... ajungi sa te gandesti din nou la chestii complexe... dar uneori, rareori ce-i drept, se intampla sa-ti iasa bine o chestie... acea chestie pentru care ai ales cel mai complicat drum, acea chestie pentru care ai lasat la o parte multe chestie posibil asemanatoare, care te-ar fi scutit de multe batai de cap care le-ai indurat pana atunci si totusi e bine dom`le... e bine pentru ca tu ai reusit sa ajungi la ceea ce ti-ai dorit, ai infruntat cele mai grele situatii la alegerea ta ca sa faci asta si poate chiar din acest motiv ti-e bine fiindca orice efort in minus ar fi diminuat din satisfactia momentului respectiv... Sau poate, pur si simplu, chiar aia te face sa te simti implinit, nu drumul anevoios pana acolo, nu faptul ca ai muncit pe branci si te-ai calcat in picioare ca sa o obtii, poate te-ar fi facut sa te simti la fel de bine daca era le fel de usor de obtinut precum cele mai banale chestii... Cert e ca unele chestii merita, ca ele merita fiindca te-ai chinuit sa le obtii sau pur si simplu merita ramane la latitudinea noastra sa aflam, dar asta se poate face doar dupa ce ai avut acel lucru... e cam greu sa stai sa te gandesti, bai oare chiar o sa merite treaba aia de o vreau asa de mult..? Pai cum vrei sa stii daca nu afli... mergi, lupta pentru ceea ce vrei, incearca si cand ajungi acolo da-ti seama daca-i cu adevarat asa de bine... daca nu.. schimba-ti sistemul de valori de kkt pe care-l ai si te-a facut sa muncesti atata pentru o chestie aiurea... si mergi mai departe...
In privinta a multor chestii tind sa renunt si sa incerc sa pastrez doar ce se merita... cam greu de facut asta... Ai putea pierde multe chestii pe drum... Dar pana una alta... vantul bate tu de ce n-ai merge mai departe...

Wednesday, August 29, 2007

Strofa...

intr-un moment de scotoceala prin mini, mini [am uitat cumva sa mentionez mini?] avutul meu de carti, am dat peste un volum de poezie, primit de la o draga prietena, un volum de Minulescu, pe care de cand l-am primit l-am mai rasfoit de 5-6 ori si de cate ori o prin in mana o redeschid cu placere si mai citesc cate-un rand doua, o romanta colo, un vers dincolo... cu toate acestea un titlu interesant mi-a tot ramas in gand [scriind asta acuma un zambet usor ironic ma incearca cu toate acestea... si veti vedea in curand de ce...] titlul la care ma refer, nimic complex, nimic extraordinar, si totusi cu ceva care incita mintea tanarului [romantic de felul meu...] "Celei care minte" .. interesting n`est pas... ? ei bine poate nici chiar... dar totusi prima strofa rezuma, intr-un mod concis si dragut [si din nou zambetul acela perfid care revine...] atata seninatate intr-o renuntare, si intr-atat acord cu disponibilitatea noastra de a renunta la principii, moral sau mai bine zis efectiv sentiment ... pentru ce ? pentru dorinta chiar mai bine zis.. pentru realizare, de moment, dar totusi... mai bine decat dorinta...

Da... draguta strofa si poezie... V-o recomand... ;)

Tuesday, August 28, 2007

Experimental... dar cursiv

no bun... in ciudata perioada a restantelor, in momentele in care chiar ar trebuii sa-ti aloci timpul necesar pentru a nu fi stresat, sa poti sa inlaturi toate gandurile aiurite din cap si sa-ti dedici energia, cel putin timpul, spre concentrarea pe aceasta a doua sansa de a nu o da in balarii complet cu viitorul tau [poate putin exagerat zis acilea dar in final la asta se rezuma nu..? ] atunci incepi s-o iei pe aratura. Incepi cu tot dinadinsul sa gandesti de ce e asa si nu asa? Cum ai putea sa fi ca sa fie cum vrei tu? Daca are rost sau nu...daca la stanga e mai racoare sub acelais copac... [logic ca aberez dar incerc sa ating un tip anume de gand, aiurit, total ilogic si totusi oribil de atragator spre a-l gandii] Si solutii pentru a nu ne pierde cu gandul si in consecinta a pierde timpul avem? Nu as putea sa zic... in mod sigur mintea functioneaza mereu, din pacate de multe ori si fara noi! Tot vorbitul asta de unu singur se pare ca da roade... ajungi la concluzii, le analizezi, le uiti si apoi cand ajungi sa-ti faci curaj sa le impartasesti cu lumea... scoti total altceva, de dragul de a nu exprima exact ceea ce vrei de fapt, ca doar de... ce-o sa zica lumea daca chiar afla ceea ce gandesti. ar fi atroce ! Sau nu ... dar ramane de vazut...
Scriem acilea intr-o incercare, normala as zice, de a-mi golii mintea de tampenii ca sa pot sa ma intorc la invatat... si aparent, pe masura ce degetele-mi apasa pe fiecare tasta, si cum privesc ca se astern rand dupa rand de baliverne pe mica fereastra de pe monitor, ma simt mai usurat ? Mai liber de ganduri..? uhm... sa zicem ca intr-o oarecare masura da... cu toate acestea sistemul acela ingenios, in care o supapa asigura un curs unilateral al gandurilor tale din cap spre afara [prin afara intelegand orice mediu in care sa te descarci] nu prea este perfectionat ca sa nu zic inexistent si prin urmare.. pe masura ce tu iti versi acolo gandurile ca sa nu-ti explodeze capul... mintea-ti produce alte tone de ganduri cu care sa te umple si sa-ti ocupe vremea... e bine totusi, gandim!
Si-acum ca sa revenim pe un ton al normalitatii intainte sa ajunga mai tot poporul la concluzia ca o iau pe aratura... Posibil! de ce nu..? E bine totusi la un moment dat sa iti lasi gandul total necontrolat sa curga si sa te opresti ulterior, sa vezi unde te-a dus... Cateodata pe sperii singur, cateodata te simti usurat.. Eu doar incerc! Merge ?

O reteta pentru un gand usor... Muzica ta! Timp liber si companie... Singuraratea... Nu prinde bine :) chit ca nu vorbesti cu lumea.. stai cu ei... te ajuta!

Am incheiat escapada dubioasa...
Revenim....

Thursday, August 23, 2007

timp... n-am timp...

Ma vad in ultima vreme cu o dorinta serioasa de a tot scrie pe blog, am idei, as avea ce scrie, as face polemici interioare si le-as pune pe blog... Si totusi, cu tot avantul creatoricesc [nici nu mai vorbesc ce bine mi-ar prinde sa mai si scriu in zilele astea... la modul sa compun] NIMIC... n-am timp de nimic... si nu musai pentru ca as fi mega ocupat [desii in situatia de fata, cu restante care bat inspaimantator la ushe... as fi] dar te gasesti uneori asa de prins in viata de zi cu zi, in rutina, in mici nimicuri, in kkt-uri cotidiene dar inevitabile ca nu ai timp sa mai faci nimic cu adevarat pentru tine... momentat, unicul moment de relaxare si gand liber e un gat de bere rece dupa o zi de caldura... ala-i un moment! Ei bine... cum ziceam.. nu-i timp si nici acuma nu mai scriu... dar vine ea faculta... vin zile mai buna zic eu ... si timp... VREAU TIMP LIBER sau cel putin structurat!

Monday, August 13, 2007

Dimpotriva...

Si asta ca o reactia la ceea ce-am scris in post-ul trecut... dupa putina cugetare, bine.. poate nu chiar atat de putina... poate chiar multa... [greu de spus din moment ce in timpul in care te gandesti la total alte chestii iti vine solutia unei chestii pe care aparent ai puso deoparte] am concluzionat [concluzie cu probabilitate de schimbare] ca... Vorbesc! Vorbesc prea mult... vorbesc in continu!! Dar nu cu lumea... cu mine! De aceea-s distant uneori, de-aia-s aiurit, din pricina asta n-am chef uneori sa vorbesc cu lumea... pentru ca-s ocupat cu mine... eu Vorbesc! Binenteles am putea sa divagam oribil de mult si sa ne pierdem in tone de extrapolari pe tema respectiva dar nu-i nevoie si mai ales... Nu-i timp! Si de ce nu-i timp? Pentru ca nu ne permitem noi... nu ne alocam acel timp, nu-l gestionam cum trebe nu vrem sa-l folosim facand lucruri utile, lucruri catusi de putin solicitante, interesante nici nu ma aventurez in a vorbii despre creative... No... mergem si ne intindem frumos la film, la desene, etc... si timpul fuge fuge fuge...
O alta idee de discutat ar fi necesitatea de a te simti bine si a te distra... dar din nou.. Nu-i timp!

Monday, August 06, 2007

De ce tac ?

Aparent de la o vreme... eu nu mai sunt acelasi om, cel putin asa insista sa-mi sublinieze familia si prietenii, care mi se tot adreseaza de ceva vreme incoace, cu intrebarea.. : "Tu ce ai? De ce taci?"
Si intratat de deasa a devenit treaba cu intrebarea incat incep si eu sa ma intreb... Eu de ce tac ? Ei bine, raspunsul probabil nu-l am de nu l-am dat nimanui, dar cum nu pot sa ma amagesc si pe mine cu eternul "Nimic! N-am nimic!" se pare ca-mi sunt dator totusi cu o explicatie... N-as putea sa zic ca tac... pur si simplu nu ma complic in conversatii, ceea ce observ ca la nivel familial cauzeaza o adevarata criza... mai ales ca in trecutul vesel si jovial al copilariei mele se pare ca am fost un copil d-asta oribil de comunicativ, caruia nu-i tacea gura... evident treaba asta se intoarce sa te bantuie. In orice caz, mi-am gasit mult mai mult timp de gandit in ultima vreme si asta pentru ca nu mai vorbesc atata, cum ii explicam si lu Bubu aseara, dintr-o serie larga de motive tind sa fiu asa de scarbit de lume incat as vrea sa tac pentru vreo 2 ani... dar cu siguranta situatia nu se va ameliora intre timp asa ca nu exista alta sansa decat sa continuam prin lumea de kkt si sa ne facem ca o suportam.
Voi reveni cu explicitari

Sunday, July 08, 2007

din nou in mana....

din miile de chestii la care te-ai putea gandii cand chiar ai chestii la care sa te gandesti, adica la care chiar ar trebuii sa te gandesti, de obicei tinzi sa gasesti o chestie total aiurea sau fara legatura cu momentul respectiv dar care e relativ mai usor de "digerat" decat ceea ce-ai avea de procesat... intradevar ne gasim cel mai adesea maestrii in arta fofilajului viteza... cel putin eu... incep sa realizez ca n-am nici o dorinta interna de a ma contrazice cu lumea... nu frate decat sa ma iau in gura cu ala sau ala de simplu drag de a purta o polemica aiurea dar foarte infocata mai bine schimb subiectul, gasesc ceva amuzant de zis, mai scot vreo perla din tolba cu porcarii cu care sa fac lumea sa rada sa una alta... asa mi-o fi firea... sau chiar sunt prea putine chestii care conteaza cu adevarat pentru mine si de aceea nu-mi bat capu cu celelalte...

ultimele 2 zile am avut placerea de a re-vorbii cu o prietena, foarte simpatica si acolo undeva aproape de sufletul meu in felul ei special de a fi, un soi de combinatie subtila intre inocenta si voluptate interioara, replici prompte si desptete cand e cazul si linistea unui zambet complice din cand in cand... si vorbesc in mod sigur de dom`soara Stefan Eliza... :) mda mda...micul meu critic de arta, singura persoana cu care am ajuns sa imi despic poeziile in bucati si sa le gasesc si eu intelesul bun sau ma rog... ce-i bun, ce-i rau...
Am avut sansa de a reintroduce ultimele cretiuni si sub ochii Elizei... si raspunsul m-a uns la suflet... ehe... ce vremuri...

somn si oboseala fara rost... va parasesc...
as scrie... acum mai mult ca niciodata as scrie... dar nu e tocmai momentul oportun... si nici n-am vreun gand destept
si-am terminat oficial si cu primul an de faculta, cu 2 restante ce-i drept... dar sa zicem ca am depasit deja momentul... e timp si la toamna si pentru mine...

Saturday, June 30, 2007

Un lant de ... dezamagiri...

se pare ca am tot amanat sa scriu post-ul asta... din variile motive... chit ca nu era timp... sau ca de cate ori aveam de gand nu mai puteam de somn... ei bine azi, in ciudat faptului ca iar dorm pe mine... mai scriu.. macar putin... de ochii lumii.. :P
dupa cum ziceam... un lant de dezamagiri... si poate nu cele mai dezamagitoare chestii... o restanta, o aplicatie pentru un stagiu de formatori respinsa ... daar... restanta-i la genetica si stagiu chiar era interesant... si m-a gandeam deja ce am sa fac dupa stagiu si iata cum...ajungi sa te uiti in sus, ca bou la cer zicand: " multumesc de bolovanul de peste vis.... daca era verde brotacel... era perfect! "
dar ce conteaza mici detalii de genu... viata merge inainte si are tendinta nasoala de a nu te informa la ce ore are plecarile.. trebe tu sa fi atent... sa suni la fiecare gara in prealabil... o noapte de desene la anatomie... o noapte la un sfarsit de prim an de faculta... la o luna si ceva de cand n-am mai fost pe-acasa... si perfect constient de tot ceea ce ar putea sa insemne afirmatia... "Mi-e dor!" si liste de chestii de care imi este dor e lunga si foarte simpla de explicat drept pentru care nici n-o s-o mentionez...
In rest fain frumos... lume da bacu, noi examene... practici vara... campuri vara... totu-i frumos.. vreau sa cred !!
Voi revenii.... mai coerent!

Sunday, June 17, 2007

o problema de perspectiva...

Constat pe zi ce trece ca totul se rezuma la perspectiva, la unghiul din care stai si te holbezi la viata... din curiozitate m-am uitat pe un blog a unei cunostinte... si intradevar... am gasit si chestii cu care eram de acord... totusi eu nu le-as fi pus asa... de ce s-a n-avem oabordare mai calma asupra chestiilor..? de ce sa ne revoltam...?

Saturday, June 16, 2007

sesiunim din nou...

he he... si iata cum s-a dus primu an de faculta si suntem iara in sesiune... a doua sesiune din stundentie.. care se dovesdeste a fi mai greu de urnit decat prima... nimic super spectaculos inca... cu toate ca... incursiunile prin chimie de azi mi-au trezit niste amintiri placuta, cum ar fi ca printre chestiile care le faceam cu drag la scoala se numara invatatu/lucratu/cautatul de solutii la chimie... activitate total motivanta inca.. si uite inca un motiv bun de a da la Biochimie... zic eu.. dar v-om vedea... mai intai sa-mi asigur acel ravnit "D" (din cei 6 ani de facultate in care ai sansa sa ajungi... D.O.C.T.O.R. de vaci binenteles... ) .
Sesiunea de mega-chillau la Bubulescu 2 zile la rand.. 2 zile de jucat carti, rummy, baut berici si barfit... totul ok. Am apucat si eu sa mai vorbesc cu Bubu.. lipsea asta de ceva vreme...
Referitor la postul anterior... tare mi-ar placea sa dezvolt subiectul.. dar la o vreme in care n-o sa-mi mai pice ochii in gura....
Putin ingrijorat cu privire la cum se mai cercetaseste pe la Tulcea.. dar trecea ea sesiunea si ne punem din nou pe treaba.. ce mama masii...
O dimineata frumoasa!

Thursday, June 14, 2007

arta de a te rade...

buna dimineata... si pentru unii chiar absurd de dimineata daca iau in calcul faptul ca-i 8:26 dar sarind peste atitudinea deloc matinala a poporului studentesc si nu musai, sa revenim la oile noastre si anume... habar n-am! dar ne vine noua ceva...
V-ati gandit vreodata la cum un lucru care este inevitabil sa se intample la un moment dat, si-l chiar anticipezi, parca vrei sa se intample... si totusi... evenimentul respectiv are loc... si deodata...nu sti ce sa faci ... te vezi deodata intr-o situatie evident normala....si totusi... daca tot ai glumit pe seama ei atata in trecut... observi ca de fapt te irita ca asa s-a intamplat... si incepi sa..evident, glumesti in continuare si chiar sa intensifici gluma ca sa nu fie enervant...Campania : "Bascalie pentru un suflet calm si vesel!!!" si o sustin... faceti misto fratilor... ca prinde bine! ce sa-ti bati capu cu tot soiu de probleme... fa bascalie pe seama lor... e simplu!!!

Noroc tuturor celor care stiu sa faca bascalie....
subiectul va fi dezvoltat...;)
sa fiti iubiti