Wednesday, January 21, 2009

Muza... neasteptata

Si iata cum sare iepurele de unde nu te astepti... si din indolenta mea creatoarea, care ma macina de-o vreme, ma bucur sa zic ca... Am mai scos ceva, care ca de obicei, sub impresia momentului ma umple de emotii ... ulterior... voi vedea eu...
Deocamdata

Scortisoara

In mreje delicate, plutind,

Prin nepasare...

Ne revedem mereu intaia oara

Si-n dansul tau placid

Eu te privesc zambind.

Zarind abia distincta-ti aratare

Cum se topeste-n zid...

Tu muza mea, cu iz de scortisoara.



Noapte buna ,

Revenim...

Tuesday, January 20, 2009

3 ani...

Imi dau seama ... din intamplare, ca... Am un blog si blogu-ul meu are deja 3 ani de zile...
La multi ani blogule !


E destul de tarziu(03:45) si mie-mi pica ochi-n gura, am colocviu la 10 si cam atat... Ar trebuii sa fie ok!

Cinste mie, lui Bubu, Elizei, Adinei si lui Prichi pentru niste discutii intr-un alt registru, relaxat, placut si ceea ce, cred ca defineam cu ceva timp in urma ca fiind.. destept.

Poezie si jazz... asta as recomanda unui om flamand dupa altceva si satul pana peste cap de cotidian.
Eventual si-un pahar de vin/vodka/orice isi doreste fiecare si-i pica pe suflet...

Hai noroc!
Noapte buna!

Saturday, January 17, 2009

oras ... cultura

[intradevar o absenta prelungita pe blog. nimic spectaculos fata de alte pauze prelungi numai ca, n-as zice ca nu am avut inspiratiune sau motiv sa mai scriu .. poate lipsa de timp si momente prielnice.]

[Ma gasesc la inceputul lui 2009, intr-o iarna ce pare, cu toate capriciile si iesirile din tipar, una frumoasa, cu ninsori si frig.
Sunt in Bucuresti si asta este la fel de bine pe cat este de rau. Nu lucrez dar ma plimb mult... Mai mult cu mintea dar fie... Ma plimb ]

Descopar cum posibilitatile culturale pe care le ofera marele oras, chiar si micul oras, dar pentru a ne servii mai bine scopului o sa ramanem la conceptul fix de oras, sunt valide doar in masura in care ne acordam singuri posibilitatea culturala. Orasul iti poate oferii resurse culturale nelimitate [ar fi ceva nu ?] totusi trebe sa fi si tu intr-o anume stare, sa fi receptiv, sa ai creierul primitor, sufletul macar si pe langa toata astea.. Sa nu fi cretin! Incep sa cred ca sunteti din ce in ce mai cretini... Refuzam, stergem, negam, batjocorim si scaldam in mizerie tot ce nu ne place pe moment, nu ne vine comod, nu ne ofera profit, nu si nu... Pe scrut tot ce NU... trecem pe lista neagra si ponegrim.. nevoie mare.

Totusi orasul, personaj curajos ne arunca, daca suntem pe faza... diverse oportunitati culturale.
Eu unu vorbesc sub impresia recenta a primei vizite la opera. Frumos.
Dar posibilitatile sunt vaste... N-o sa ma incumet sa zic ca nu este nevoie decat sa cauti. Nici macar... asta s-ar rezolva de la sine daca am fi macar putin mai receptiv la starile culturale.
Daca n-am merge cu privirea bovina fix atintita asupra realitatii mizerabile si banale oferite tot de .. ca sa vedeti.. oras, am vedea si afisele, si reclamele si institutile culturale ale orasului .

Nu vreau sa reduc experienta posibil culturala numai la oras si exterior. Prin structura sa.. orasul ne ofera spatiile intim retrase in care.. putem sa ne .. pierdem vremea. Pierdem timpul, si-o sa imprumut spre discutie putin o idee a domnului Mircea Eliade, in masura in care stim si mai putem sa-l pierdem. Nu cu ocupatii minore si simple... ci pur si simplu sa-l pierdem. Sa stim sa-l pierdem , sa ne creem propria experienta... ma incumet sa zic... culturala.

Orasul arunca in noi cultura si noi...
Eu incerc s-o si primesc... din cand in cand.

Revin

Sunday, December 14, 2008

Scurt si deloc interesant

"Se-ntoarce lumea cu curu-n sus si se scufunda pamantul... " cum bine zice din cand in cand... maestrul Tudor Gheorghe, citate din Sorescu.
Sa zicem ca ma intalnesc mai ades nostalgic ca alte dati dar nu intr-un mod ingrijorator ci pur si simplu... cum mai zice Eliza... o fi vremea de vina... toamna tarzie.. mediatie... vreme de stat in casa si... scris pe blog.
De analizat cum poate unii renunta prea lesne le ultimele farami de copilareala in care se lafaiau pana nu demult... Toti alearga sa-si lege capul cu job-uri, cu facultati, cu relatii si evenimente sociale... Nu avem voie sa mai ramanem fara griji intr-o oarecare masura ? Ca nu arde... cel putin nu arde mereu.
Cu toate astea eu ma angajez si ... vremea nu-i tot aia... se schimba...
Si eu.. evident.. ma schimb. Desi, tare as ramane la fel...

Friday, November 14, 2008

Asa...

Te-așteaptă dimineața fără suflu
Supusă unui zeu indiferent,
Banal devii în propriul tău periplu,
Și-ți pierzi în vis tot șarmul aferent.

Te-așteaptă amiaza simplă și banală
Pustie mijlocire a zilei seci
Iar vremea-n ipostaza ei duală
Te-ndeamnă singur s-o petreci

Te-așteaptă seara și te prinde
Distant de tot și sufletesc cu toate
Și totuși vremea-n fugă te aprinde
Surprins de timp și cum să fugă poate

Monday, November 10, 2008

Prea mult timp

Incercam pana la urma sa le facem pe toate nu ? Orice nevoie, idee nastrusnica, placere realizabila sau obiectiv aparent demn de luat in considerare este pus in practica... Si de aici, din dorinta de a face cat mai multe chestii ne complicam existenta si ne ocupam programul zilnic pana la refulare.
Suntem studenti. Facultate peste care adaugam un loc de munca, pentru ca n-are rost sa "pierzi vreea" numai cu scoala. Suntem stundenti angajati. Munci peste care adaugam evenimente sociale si culturale pentru ca binenteles... Doar n-o sa le lasam sa treaca pe langa noi, nu ? Suntem studenti cu job si viata sociala. Si cu toate acestea... cu tot cu job, cu scoala si cu petreceri, concerte si alte iesiri... Eu ma gasesc inca cu mult timp liber ... Asa ca ma ocup si de cercetasi. Ocupat baiat.
Cat de ocupati suntem totusi..? Daca in conditiile descrise mai sus, cu atatea griji pe cap si ocupatiuni... Gasim perioade in care nu este absolut nimic de facut... Si te-ai urca pe pereti de plictiseala.
Nici un bai... In scurt timp, mintile noastre dibace gasesc o preocupare si pentru cele scurte momente de plictis... si uite asa ajungi sa iti incarci factura telefonica, sa te uiti la un film sau sa dormi! Prea popularul sport studentesc.

Tuesday, October 21, 2008

Iluzie divina

"Privesc deasupra norilor,
Ce îmi blocau tot orizontul
Şi văd că raiul zeilor,
Acum e una cu pământul.

N-a fost vreun capriciu al sorţii,
Că-n fine... îmi place să mă-ncred:
Imaterialu-şi ia... în faţa morţii
Arme, doar de la cei ce-l cred."

Wednesday, September 17, 2008

punctul 0

Ehe, si iata cum, din starea mea precedenta de nemultumire generala cu mine insumi, departe de vremurile acelea cu o impresia buna, am picat si mai jos... acuma nici nu m-as recunoaste intr-o povestire ...
Am trecut anu III, cu o restanta, vom vedea daca raman la buget... si viata merge inainte!

I have hit rock bottom, so there`s no place to go except up, right ?

Friday, September 12, 2008

Perpetuum sesionem restantiorum

Sesiunea de restante! Ce amintiri... ce vremuri... Ce prezent dureros! :P
Ei bine se pare ca odata prins in mrejele restantelor tinzi sa ramai acolo... e ca un drog, de care stiai ca nu trebuie sa te apuci, s-a intamplat sa ajungi sa... si acuma... parca nu poti sa scapi. Cel putin asa iti place sa zici.. .ca tu incerci.. dar nu... nu merge dom`le. Baliverne! Nu vrem ! Ne place sa fim lepre si sa ne plangem pe tema asta. Dar totusi... daca tot am deschis subiectul pasionant si arzator al restantelor hai sa-l aprofundam putin...
Sistemul minunat de invatamant romanesc functioneaza in unele institutii, in modul urmator :
Faci facultate si ai examene in sesiunile de drept. Dai examene... pe care poti sa le iei sau sa le pici. Cazul fericit : PRomovezi din prima si-ti vezi fericit de treaba;
Cazul ne-fericit: Pici examenul si-ti vezi fericit de treaba;
SI insist pe , iti vezi fericit de treaba pentru ca asa e... Sistemul face posibil ca studentul cu restante sa mearga inainte fericit pentru ca...
Dupa sesiune, fie ea de iarna sau de vara, avem extra-sesiune! Super nu ? Extrasesiune in care tu ca student platesti o taxa modica (50-100 ron, ce mi-s astia zilele astea...) si ai sansa sa-ti re - sustii examenul... Pe care, ghiciti ce ? Il pici!!! Evident! Pentru ca numai ce ai terminat cu examenele... Esti mort! Cu toate ca nu ai invatat la nici unu sa-l iei.. dar ai pierdut fiecare noaptea inainte de examen pe carti.. fara sa fi in stare sa le acumulezi... dar somn nu, deci mort! De oboseala fireste! unde ramasesem ? Asa... pici examenul din extrasesiune... pierzi milionu... trist!
No bun... Vine urmatoarea sesiune (sa zicem ca vorbeam pana acum de aceea de iarna) deci vine vara... Ai examene de dat in sesiune, ai examene din sesiunea trecuta ramase... Aici intervine facultate in formarea unui om, pe nesimtite si atat de subtil, si totusi cu un rol asa de crucial... Aici inveti ce inseamna managementul dom`le... Ai o mana de probleme serioase in fata (numite examene si restante) pe care trebe sa le administrezi cat mai bine pentru a le promova... sau cel putin sa le reduci numarul cat mai mult! Si faci asa...
Incepi sa te gandesti (asta pre-sesiune da ?) cum si ce vei da.. ce-i usor si ce-i greu ? Cate zile ai pentru ala si pentru ala ? Incepi sa bati holurile tuturor disciplinelor din facultate si te tresalti ca gaina la porumb la fiecare noua data afisata pe la aviziere si iti notezi totul in micul tau carnetel. In care pui bazele... MARELUI PLAN! Si toata planificarea, graficele si ganditul...plus relaxarea cuvenita inainte de sesiune... (putin desfrau ca vin vremuri grele nu ?) te duc fix in pragul primului exam. Si anume seara de ajun ;) si iara pierzi nopti, pici... ciclu se reia.
[re-editam post-ul dupa vreo 8 ore pauza...]
ok, putin fast-forward pana dupa "vacanta" cand vine celebra Sesiune de Restante !
Si pana la asta... profiti de timpul alocat pentru a te duce la mare, a te mai vedea cu prietenii, a te rasfata in orice altceva decat studiu si a cheltuii pe cat iti aloca parintii [in cazul in care de acolo vin banii] asta timp de vreo 1-2 luni, dupa caz, cand... cu surle si trambite trebe sa te prezinti inapoi la ilustra institutie de care apartii ca mandru discipol pentru a servi la altarul restantelor cu smerenie si vointa.
Desigur... 2-3 zile planuiesti cum vei aborda tot valu de examene... pana in ajun de exam. Recurent nu ? :D
Dar sarind peste pas-cu-pas... Unele restante le iei, altele nu... E vreo problema ? Nu treci anu ? Nu ramai la buget ? Nu te primesc ai tai inapoi acasa ? Neah... Inca mai sunt sanse, Oh! Marite sistem!! Ca sa ma intelegeti... Facem cunostinta cu un termen nou : Re-examinare! Care in caz ca va intrebati nu este ce ce ai crede... Restanta... Nuuu... Re-examinarile sunt a 4-a sansa ca zicem asa (recapitulam... Sesiune, Extra, Restante...3 da ? Deci cu asta.. 4) de a promova un examen! Aici de obicei... fiindca esti stresat si vine incheierea mediilor... Faci orice, copiute, servite, spaga unde se poate, milogeala, orice fel de prostitutie intelectuala de genu... si toate astea pentru 5! In nici un caz nu viseaza unii la mai mult... Note de calibru > 7 sunt trecute deja in categoria : "Ba dar tu ai invatat!" sau "Ce noroc pe tine!", etc...
Ei bine.. si asa mai scazi din numarul de restante, cresti numarul de credite... Din nou.. Slava tie marite sistem!!!
Si ce fac cei care nu au reusit sa dea spaga, sa citeasca copiuta, sa strecoare servita sau nu a mers milogeala ? Ard in iad ? Neah...
Urmariti-ma... Iara mai exista o sansa!! De necrezut nu...? Nu! Cu surle si trambite va prezint! Re-Re-Examinarea ! Ceva ce trebe sa fie insotita (dau exemplu de la MV ca altu nu am...) de o chitanta de vreo 250 RON... Mirobolant nu ? Si iara dai examenul... Pe care probabil il promovezi cu conditia sa nu fi retard total... fie din mila, sila sau uneori.. execptional.. Merit! Nu sariti.. Au fost cazuri!
Deci nu trebe sa fi un Einstein ca sa termini o facultate dom`le... Nici macar un student model... Nu... Poti sa fi ultima lepra, sa dai un examen de 5 ori intr-un an universitar ... si apoi sa treci anu! Poate iei si bursa cine stie ?

Subliniez.. Sistemul e de vina ca ne permite asemenea manevre dubioase! Si studentul va profita de orice sansa, pana ii ajunge cutitul la os! Concluzia ar fi : "Daca nu este absolut ultima oara cand poti sa dai examenul ala... mari sanse sunt sa nu inveti pentru el!"

Si ca sa vedeti ce lepra am ajuns, ca sa nu ziceti ca minteam intr-un post precedent... Am ajuns sa dau vina pe sistem! :))

O zi frumoasa

Concluzia...

Of of of ... si-un cartof!

Sunday, September 07, 2008

Tu ai chef ?

Muzica din nou... Ceea ce e bine ca daca nu aveam nici muzica acuma ma suiam pe pereti de plicitseala. Ca sa extrapolam... Ce te faci cand n-ai ce face ? N-ai cu cine sa faci ceva ? Nu ai chef sa iesi sa te plimbi desii afara e frumos, si ai bicicleta sa zicem... Dar nu... n-am chef!
Si se pare ca ne complacem adesea in sintagma asta cu "N-am chef!" si sub pretextul asta pierdem o groaza de vreme, nu ne bagam in seama diverse atributiuni sau le ignoram cu nesimtire pentru ca... Nu aveam chef atunci! Dubios cum cochetam cu treaba asta din cand in cand ... Suntem oameni cu pretentii totusi... facem chestii interesante si ne place sa credem ca lucrurile pe care le facem au un motiv. Ne ofuscam daca ne ia lumea in ras activitatile si pretindem ca au un scop dom`le... Eu ma uit la un serial de 6 ore pentru ca... Pentru e tare, da? ! Nu... e penibil sa stai 6 ore la un serial... Mai ales cand ai fi putut sa faci atatea in rastimul asta... Dar cum de altceva, poate chiar util, NU aveam chef... am mai pierdut 6 ore cu o porcarie! Yay!
Si multe chestii tindem sa le dam draq cu tendinta asta de a nu avea chef... Frecam menta... Nu citim ceva util... nu mergem la un curs ... nu dom`le... n-am chef!
Poate ar trebuii sa invatam sa ne analizam mai bine situatiile in care ne permitem sa zicem... N-am chef!

Pana una alta... eu pun punct!
Pentru ca... Nu mai am chef!
Genul acela de dupa-amiaza cu nimic de facut, nimeni cu care sa discuti si nici foarte mult chef...
Sincr sa fiu m-as avanta intr-o plimbare sau o carte... Poate chiar o plimbare cu o fata si-o carte...
Desigur nu am fata, nu prea am carte ca-s toata in camera si eu nu... Dar hei...
Sesiunea de restante sfarsita si eu cu inca 3 chestii suspendate... pe care trebuie sa le rezolv in perioada imediat urmatoare. SO... Life is super! NOT!

Alt post foarte foarte slab.... Da de gandit nu ?

Friday, August 29, 2008

O lepra de om

[articol reeditat... fara relevanta pentru ca nu scrisesem nimic in el de fapt... dar oricum]

E vreo 02:16, si-mi sprijin laptopul in brate, trantin in pat, cascand de somn, ascultand vantul de afara, intr-un sfarsit de vara care abia s-a hotarat sa mai lase caldurile[sper...], intr-o a 2 sesiune de restante [pe care, daca ma intrebai anu trecut pe vremea asta probabil nici n-o concepeam ca posibila] cu un examen maine, adica azi, dimineata pe care ... mare minune daca-l iau. Si lista de stare poate continua cu cele... alte examene de dat in restantele astea... cu faptul ca am puterea de concentrare a unui pusti de 4 ani cand altu are o jucarie noua si un chef de viata de zile mari. Probabil exagerez desigur... chef de viata ii... da-mi un chef sau cine stie ce plecare la munte, mare, hoinareala, destrabal si probabil voi fi acolo cat ai clipi...
Scoala, invatatu... chestii care conteaza... mdap... de kkt!

Inevitabil tot eu o sa ma adun, tot eu o sa trebuiasca sa ma scot din kktul in care m-am bagat asa de constient aparent... si de nonsalant in acelasi timp.

Am incercat sa mai scriu... Inca nimic.
De iubit nu mai iubesc. Nici nu iubeam dar mi-ar fi placut sa cred ca asa era. Trist nu ? Nope...

Am nevoie de ceva... ceva nou, sau ceva vechi... ceva care sa ma miste, sa-mi schimbe lenea in emotie si sa ma determine sa-mi misc curu.

UN articol slab, plictisitor... cu care mi-eram dator probabil.
O descriere mot-a-mot a zilelor e prea josnica, nu-i un jurnal. O interventie spirituala din cand in cand... Poate! Sa ma plang despre cat de lene mi-e ? Penibil domnilor!

O lepra de om,
Aici!

Thursday, July 24, 2008

Tot in mediocritate...

Aceiasi situatie ca si in post-ul precedent...
doar ca acuma-s mai revoltat... cu o impresie neobisnuit de proasta respectiv la propria-mi persoana si cu o dorinta de a ma razbuna teribila... Sa vedem!!

Friday, July 18, 2008

Naclait de mediocritate...

Aparent sunt pus sa fac fata unui val mare de autodezamagiri in fata carora singura atitudine rezonabila pe care pot s-o adopt fara sa ma dau cu capu de pereti, sa pic in depresie sau sa fiu trist este o foarte controlata... aproape nesimtita indiferenta!
Ma vad comun, banal... ca niciodata... mediocru :|

Cat dramatism ... mi-e sila

Thursday, July 10, 2008

sesiune, sesiune...

O a 4 sesiune ... Fain fain! Totu-i frumos, calm... Parca ti-e dor intr-un fel de emotiile alea de anu I, de prima sesiune, de griji si stres... Nu ca nu ar mai fi stres... dar cred ca-i singurul lucru ramas ... Nu iti faci griji pentru restante pentru ca acestea se rezolva in extrasesiune, emotii nu prea mai ai decat la chestii gen materii noi, materii cu foarte multe credite sau etc.. dar oricum nu mai e starea aia de emotie din anu I primul examen.
In afara de banalitatea, ca sa-i zic asa, a sesiunii... cochetez cu niste gandiri artistice care inca astept sa se concretizeze in ceva.... dar sunt increzator ca o sa vina si momentul acela... pana atunci... ma vad desfatat in chestii simple si romantice... cum ar fi o iubire incipienta, reajustarea cu tot conceptul asta de "relatie" si in rest chill.. m-as apuca sa invat! la modul serios.. dar n-am chef.. cred... O sa vad!
SI nici nu mai scriu... :D Alta data...

Sunday, June 15, 2008

Putin timp, pierdut foarte eficient!

Îmi fac puţin timp acum să postez aceste versuri de mult amânate...

Acesta fiind scopul principal, in rest nu cred ca am ce cauta pe blog prea curand, eveniment speciale avem.. dar timp sa le istorisim mai putin. Pacat, o sa sfarsesc prin a face un rezumat searbad peste vreo doua luni al unor chestii cu mult potential de naste idei destepta.. .dar sunt riscuri pe care suntem cu totii dispusi sa ni le asumam... Nici nu pot fi un sclav al propriului jurnal :P
Voi revenii cu amanunte, pana una alta, sa vina sesiunea, testele, perioadele de kkt si mizerie... dar printre toate acestea... sper eu.. si momente frumoase :)

Va las cu o scriere frumoasa...
Multumiri criticului, muzei, situatiilor care m-au determinat sa mai scriu...

Nu mai sunt poeţi...

"Lumea este secată de frumos,
Şi-n van încearcă unii să o umple...
Nu-i... gând, oricât de simplu şi pios,
Să poată oprii ce are să se-ntâmple.

Nimeni nu vrea să mai asculte,
Era atâta linişte... azi e vacarm.
Unde-i ecoul acelor clipe mute ,
De ce sunt doar cuvinte, fără şarm?"

Căzut pe-aceste gânduri prinse-n ceară,
În timp ce tu aşteptându-mă, îngheţi,
Tresar, văzând că s-a-nserat afară
Şi-n lumea noastră nu mai sunt poeţi...

Sunday, May 18, 2008

... sau nimic !

ma gasesc gandindu-ma tot mai des la cum interactionam unii cu altii, si ma refer aici la cercul de oameni pe care teoretic ii agreezi si-ti sunt cunoscuti, la cum ne petrecem zile impreuna, iesim in oras, mergem la diverse evenimente si de multe ori... e vorba de eveniment, e vorba de oras... nu iesim cu oameni de dragul lor, iesim ca sa nu platim tot taxiul singuri, ca sa nu fie nevoie sa interactionam cu oameni noi si ca sa nu fim singuri, intradevar treaba aia cu animalul social nu se poate ignora, avem nevoie de oameni. Dar de ce ? De ce sa iti petreci timpul cu "prieteni" cu care daca ai sta intr-o camera mai mult de juma de ora ti-ar venii sa te sui pe pereti de plictiseala si pana la urma v-ati uita la televizor sau ar mai venii cineva care sa anime, pe cat poate, urmatoarea jumatate de ora si tot asa... Probabil sunt total ipocrit aici pentru ca si eu fac asta, ies la cafele, merg in vizite, ma plimb prin parc... dar sunt constient ca nu imi e total ok. As prefera o conversatie interminabila... cu o persoana desteapta (...si cred ca la un moment dat va trebuii sa definesc exact ce vreau sa zic prin destept) care inevitabil se va sfarsii si posibil pentru ca nu v-a mai fi timp, sau va veni altcineva sau va trebui unu sa plece sau chiar se va ajunge la plictiseala.. dar macar s-a spart bariera de juma de ora, si pentru acel interval.. nu ai fi vrut sa fi nicaieri in alta parte, nu ti-a fost foame si nici sete desii sorbeai oricum dintr-o cafea sau un suc sau vin... era ceea ce vroiai, sa ai cu cine vorbii. E interesant cum ne coboram standardele aceste pentru toata motivele stupide [zic stupid acuma in tonul acid al diminetii si-mi asum faptul ca pun pret pe aceste motive...] cum ar fi prietenia sau prezumtia de indragostire. Vreau standarde mai mari, vreau sa nu mai vorbesc cu atata lume atat de mult pe subiecte atat de banale... Voua nu vi se intampla ? Normal ca vi se intampla...
Cert e ca nu le mentinem, si suntem cu totii o masa de oameni... cum ziceam si in post-ul precedent.. mediocri.
dar pentru aceste momente de razvratire ma felicit si in seri extraordinar de placute cum a fost cea de ieri... nu as accepta nicidecum mai putin decat ceea ce... nu implica nici o bresa in sistemul meu fabulativ de standarde. Vreau acel ceva ... sau nimic!

si cred ca iubesc pe cineva...

Friday, May 16, 2008

fara motiv anume

Din nou de la tanarul Tutuneanu .... dar n-am mai nimic de zis.. o sa zic probabil, cand mi-o venii....

No bine, am revenit. Ca idee am putea sa scriu despre orice la momentul respectiv dar aparent mai nimic nu ar fi foarte important la momentul respectiv...
Dintre lucrurile banale... am mers la un concert John McLaughlin, destul de interesant, maine noapte aparent merg la noaptea alba a muzeelor ceea ce din nou ar putea fi semi-interesant si totusi raman cu o sene inimaginabila pentru orice cultural... sa citesc as zice, sa am discutii destepte, sa vad un film ? neah... nu film. sa citesc si apoi sa scriu, ar fi ceva! Prin urmare chiar nu am despre ce sa scriu...
Am inceput sa ma gandesc, la modul dubios, la cat de mediocrii suntem... mediocrii mediocrii mediocrii... si asta pentru ca nu facem nimic notabil, nu iesim in evidenta la scoala, in societate, nu facem frate... si asta probabil pentru ca nu vrem sa fim extraordinari... sau ne e frica nu suntem si nu vrem sa realizam asta si ca sa nu ne confruntam cu situatia in care nu am putea face chestii extraordinare asa ca... stam frate. ne vedem de viata noastra mediocra si nu cartim in nici un fel spre a vericifa daca putem sa facem ceva iesit din comun.
Si totusi, cum realitatea cotidiana tinde sa ne arate mereu, exista oameni care sunt perfect ignoranti la aspectul asta si nici in ruptul capului nu si-ar pune problema asta, pentru ca nu vor.. e prea comod sa stea asa... sa n-aiba aspiratii destepte ci sa se lafaie in mediocritate!
Urasc mediocritatea! Si totusi ma lafai in ea... Aiurea nu ? Chiar deloc! Este... cum obisnuiesc prea des sa zice unii... "Fucking life!"
Poate ar trebuii sa inchei aici... hai!

Tuesday, May 13, 2008

Atunci cand nu trebuie...

Se pare ca in momentele in care chiar nu ar trebuii sa am timp de treaba asta ma apuca.. spre exemplu saptamana asta ar trebuii sa fiu prins pana peste cap in invatat, sa nu mi se mai vada nici varful urechilor de atatea probleme pe care ar trebuii sa le rezolv, in principal legate de scoala si de cercetasi dar nu numai... si totusi uite-ma... la Tutuneanu, la o cafea, ascultand muzica la casti si scriind pe blog... e bine! :D

Ca sa revin totusi in acest post cu ceva semi-inteligent... Cum vedeti voi problema iubirii platonice ? De existat nici nu vreau sa intru in polemica aceea stupida despre cum nu se poate dom`le... orice prezumtie de iubire platonica va esua cras in vreun act sexual accidental sau si mai banal.. intr-un sarut si nush ce... baliverne! Platonicitatea asta a relatiei nu depinde decat de o stare interioara, acea stare care te face sa realizezi din cand in cand ca asa e bine... e frumos dar mai mult n-ar putea fi pentru ca... pentru ca asa e. Desigur exista si ipostaza in care relatiune este schioapa, la modul un om care constient, iubeste platonic si celelalt.. vreun trist romantic care iubeste, stiti voi.. cu tot avantul unui camion fara frane. Ipostaza in care cineva trebe sa fie omul mai mare si mai intelept care sa explice cum se joaca jocul asta cu dragostea platonica ... si ghiciti cine ? Doar nu tristul nu ? :P Desii nu neg ca... se poate intampla.
S-a dus atmosfera... mai vorbim