Friday, September 12, 2008

Perpetuum sesionem restantiorum

Sesiunea de restante! Ce amintiri... ce vremuri... Ce prezent dureros! :P
Ei bine se pare ca odata prins in mrejele restantelor tinzi sa ramai acolo... e ca un drog, de care stiai ca nu trebuie sa te apuci, s-a intamplat sa ajungi sa... si acuma... parca nu poti sa scapi. Cel putin asa iti place sa zici.. .ca tu incerci.. dar nu... nu merge dom`le. Baliverne! Nu vrem ! Ne place sa fim lepre si sa ne plangem pe tema asta. Dar totusi... daca tot am deschis subiectul pasionant si arzator al restantelor hai sa-l aprofundam putin...
Sistemul minunat de invatamant romanesc functioneaza in unele institutii, in modul urmator :
Faci facultate si ai examene in sesiunile de drept. Dai examene... pe care poti sa le iei sau sa le pici. Cazul fericit : PRomovezi din prima si-ti vezi fericit de treaba;
Cazul ne-fericit: Pici examenul si-ti vezi fericit de treaba;
SI insist pe , iti vezi fericit de treaba pentru ca asa e... Sistemul face posibil ca studentul cu restante sa mearga inainte fericit pentru ca...
Dupa sesiune, fie ea de iarna sau de vara, avem extra-sesiune! Super nu ? Extrasesiune in care tu ca student platesti o taxa modica (50-100 ron, ce mi-s astia zilele astea...) si ai sansa sa-ti re - sustii examenul... Pe care, ghiciti ce ? Il pici!!! Evident! Pentru ca numai ce ai terminat cu examenele... Esti mort! Cu toate ca nu ai invatat la nici unu sa-l iei.. dar ai pierdut fiecare noaptea inainte de examen pe carti.. fara sa fi in stare sa le acumulezi... dar somn nu, deci mort! De oboseala fireste! unde ramasesem ? Asa... pici examenul din extrasesiune... pierzi milionu... trist!
No bun... Vine urmatoarea sesiune (sa zicem ca vorbeam pana acum de aceea de iarna) deci vine vara... Ai examene de dat in sesiune, ai examene din sesiunea trecuta ramase... Aici intervine facultate in formarea unui om, pe nesimtite si atat de subtil, si totusi cu un rol asa de crucial... Aici inveti ce inseamna managementul dom`le... Ai o mana de probleme serioase in fata (numite examene si restante) pe care trebe sa le administrezi cat mai bine pentru a le promova... sau cel putin sa le reduci numarul cat mai mult! Si faci asa...
Incepi sa te gandesti (asta pre-sesiune da ?) cum si ce vei da.. ce-i usor si ce-i greu ? Cate zile ai pentru ala si pentru ala ? Incepi sa bati holurile tuturor disciplinelor din facultate si te tresalti ca gaina la porumb la fiecare noua data afisata pe la aviziere si iti notezi totul in micul tau carnetel. In care pui bazele... MARELUI PLAN! Si toata planificarea, graficele si ganditul...plus relaxarea cuvenita inainte de sesiune... (putin desfrau ca vin vremuri grele nu ?) te duc fix in pragul primului exam. Si anume seara de ajun ;) si iara pierzi nopti, pici... ciclu se reia.
[re-editam post-ul dupa vreo 8 ore pauza...]
ok, putin fast-forward pana dupa "vacanta" cand vine celebra Sesiune de Restante !
Si pana la asta... profiti de timpul alocat pentru a te duce la mare, a te mai vedea cu prietenii, a te rasfata in orice altceva decat studiu si a cheltuii pe cat iti aloca parintii [in cazul in care de acolo vin banii] asta timp de vreo 1-2 luni, dupa caz, cand... cu surle si trambite trebe sa te prezinti inapoi la ilustra institutie de care apartii ca mandru discipol pentru a servi la altarul restantelor cu smerenie si vointa.
Desigur... 2-3 zile planuiesti cum vei aborda tot valu de examene... pana in ajun de exam. Recurent nu ? :D
Dar sarind peste pas-cu-pas... Unele restante le iei, altele nu... E vreo problema ? Nu treci anu ? Nu ramai la buget ? Nu te primesc ai tai inapoi acasa ? Neah... Inca mai sunt sanse, Oh! Marite sistem!! Ca sa ma intelegeti... Facem cunostinta cu un termen nou : Re-examinare! Care in caz ca va intrebati nu este ce ce ai crede... Restanta... Nuuu... Re-examinarile sunt a 4-a sansa ca zicem asa (recapitulam... Sesiune, Extra, Restante...3 da ? Deci cu asta.. 4) de a promova un examen! Aici de obicei... fiindca esti stresat si vine incheierea mediilor... Faci orice, copiute, servite, spaga unde se poate, milogeala, orice fel de prostitutie intelectuala de genu... si toate astea pentru 5! In nici un caz nu viseaza unii la mai mult... Note de calibru > 7 sunt trecute deja in categoria : "Ba dar tu ai invatat!" sau "Ce noroc pe tine!", etc...
Ei bine.. si asa mai scazi din numarul de restante, cresti numarul de credite... Din nou.. Slava tie marite sistem!!!
Si ce fac cei care nu au reusit sa dea spaga, sa citeasca copiuta, sa strecoare servita sau nu a mers milogeala ? Ard in iad ? Neah...
Urmariti-ma... Iara mai exista o sansa!! De necrezut nu...? Nu! Cu surle si trambite va prezint! Re-Re-Examinarea ! Ceva ce trebe sa fie insotita (dau exemplu de la MV ca altu nu am...) de o chitanta de vreo 250 RON... Mirobolant nu ? Si iara dai examenul... Pe care probabil il promovezi cu conditia sa nu fi retard total... fie din mila, sila sau uneori.. execptional.. Merit! Nu sariti.. Au fost cazuri!
Deci nu trebe sa fi un Einstein ca sa termini o facultate dom`le... Nici macar un student model... Nu... Poti sa fi ultima lepra, sa dai un examen de 5 ori intr-un an universitar ... si apoi sa treci anu! Poate iei si bursa cine stie ?

Subliniez.. Sistemul e de vina ca ne permite asemenea manevre dubioase! Si studentul va profita de orice sansa, pana ii ajunge cutitul la os! Concluzia ar fi : "Daca nu este absolut ultima oara cand poti sa dai examenul ala... mari sanse sunt sa nu inveti pentru el!"

Si ca sa vedeti ce lepra am ajuns, ca sa nu ziceti ca minteam intr-un post precedent... Am ajuns sa dau vina pe sistem! :))

O zi frumoasa

Concluzia...

Of of of ... si-un cartof!

Sunday, September 07, 2008

Tu ai chef ?

Muzica din nou... Ceea ce e bine ca daca nu aveam nici muzica acuma ma suiam pe pereti de plicitseala. Ca sa extrapolam... Ce te faci cand n-ai ce face ? N-ai cu cine sa faci ceva ? Nu ai chef sa iesi sa te plimbi desii afara e frumos, si ai bicicleta sa zicem... Dar nu... n-am chef!
Si se pare ca ne complacem adesea in sintagma asta cu "N-am chef!" si sub pretextul asta pierdem o groaza de vreme, nu ne bagam in seama diverse atributiuni sau le ignoram cu nesimtire pentru ca... Nu aveam chef atunci! Dubios cum cochetam cu treaba asta din cand in cand ... Suntem oameni cu pretentii totusi... facem chestii interesante si ne place sa credem ca lucrurile pe care le facem au un motiv. Ne ofuscam daca ne ia lumea in ras activitatile si pretindem ca au un scop dom`le... Eu ma uit la un serial de 6 ore pentru ca... Pentru e tare, da? ! Nu... e penibil sa stai 6 ore la un serial... Mai ales cand ai fi putut sa faci atatea in rastimul asta... Dar cum de altceva, poate chiar util, NU aveam chef... am mai pierdut 6 ore cu o porcarie! Yay!
Si multe chestii tindem sa le dam draq cu tendinta asta de a nu avea chef... Frecam menta... Nu citim ceva util... nu mergem la un curs ... nu dom`le... n-am chef!
Poate ar trebuii sa invatam sa ne analizam mai bine situatiile in care ne permitem sa zicem... N-am chef!

Pana una alta... eu pun punct!
Pentru ca... Nu mai am chef!
Genul acela de dupa-amiaza cu nimic de facut, nimeni cu care sa discuti si nici foarte mult chef...
Sincr sa fiu m-as avanta intr-o plimbare sau o carte... Poate chiar o plimbare cu o fata si-o carte...
Desigur nu am fata, nu prea am carte ca-s toata in camera si eu nu... Dar hei...
Sesiunea de restante sfarsita si eu cu inca 3 chestii suspendate... pe care trebuie sa le rezolv in perioada imediat urmatoare. SO... Life is super! NOT!

Alt post foarte foarte slab.... Da de gandit nu ?

Friday, August 29, 2008

O lepra de om

[articol reeditat... fara relevanta pentru ca nu scrisesem nimic in el de fapt... dar oricum]

E vreo 02:16, si-mi sprijin laptopul in brate, trantin in pat, cascand de somn, ascultand vantul de afara, intr-un sfarsit de vara care abia s-a hotarat sa mai lase caldurile[sper...], intr-o a 2 sesiune de restante [pe care, daca ma intrebai anu trecut pe vremea asta probabil nici n-o concepeam ca posibila] cu un examen maine, adica azi, dimineata pe care ... mare minune daca-l iau. Si lista de stare poate continua cu cele... alte examene de dat in restantele astea... cu faptul ca am puterea de concentrare a unui pusti de 4 ani cand altu are o jucarie noua si un chef de viata de zile mari. Probabil exagerez desigur... chef de viata ii... da-mi un chef sau cine stie ce plecare la munte, mare, hoinareala, destrabal si probabil voi fi acolo cat ai clipi...
Scoala, invatatu... chestii care conteaza... mdap... de kkt!

Inevitabil tot eu o sa ma adun, tot eu o sa trebuiasca sa ma scot din kktul in care m-am bagat asa de constient aparent... si de nonsalant in acelasi timp.

Am incercat sa mai scriu... Inca nimic.
De iubit nu mai iubesc. Nici nu iubeam dar mi-ar fi placut sa cred ca asa era. Trist nu ? Nope...

Am nevoie de ceva... ceva nou, sau ceva vechi... ceva care sa ma miste, sa-mi schimbe lenea in emotie si sa ma determine sa-mi misc curu.

UN articol slab, plictisitor... cu care mi-eram dator probabil.
O descriere mot-a-mot a zilelor e prea josnica, nu-i un jurnal. O interventie spirituala din cand in cand... Poate! Sa ma plang despre cat de lene mi-e ? Penibil domnilor!

O lepra de om,
Aici!

Thursday, July 24, 2008

Tot in mediocritate...

Aceiasi situatie ca si in post-ul precedent...
doar ca acuma-s mai revoltat... cu o impresie neobisnuit de proasta respectiv la propria-mi persoana si cu o dorinta de a ma razbuna teribila... Sa vedem!!

Friday, July 18, 2008

Naclait de mediocritate...

Aparent sunt pus sa fac fata unui val mare de autodezamagiri in fata carora singura atitudine rezonabila pe care pot s-o adopt fara sa ma dau cu capu de pereti, sa pic in depresie sau sa fiu trist este o foarte controlata... aproape nesimtita indiferenta!
Ma vad comun, banal... ca niciodata... mediocru :|

Cat dramatism ... mi-e sila

Thursday, July 10, 2008

sesiune, sesiune...

O a 4 sesiune ... Fain fain! Totu-i frumos, calm... Parca ti-e dor intr-un fel de emotiile alea de anu I, de prima sesiune, de griji si stres... Nu ca nu ar mai fi stres... dar cred ca-i singurul lucru ramas ... Nu iti faci griji pentru restante pentru ca acestea se rezolva in extrasesiune, emotii nu prea mai ai decat la chestii gen materii noi, materii cu foarte multe credite sau etc.. dar oricum nu mai e starea aia de emotie din anu I primul examen.
In afara de banalitatea, ca sa-i zic asa, a sesiunii... cochetez cu niste gandiri artistice care inca astept sa se concretizeze in ceva.... dar sunt increzator ca o sa vina si momentul acela... pana atunci... ma vad desfatat in chestii simple si romantice... cum ar fi o iubire incipienta, reajustarea cu tot conceptul asta de "relatie" si in rest chill.. m-as apuca sa invat! la modul serios.. dar n-am chef.. cred... O sa vad!
SI nici nu mai scriu... :D Alta data...

Sunday, June 15, 2008

Putin timp, pierdut foarte eficient!

Îmi fac puţin timp acum să postez aceste versuri de mult amânate...

Acesta fiind scopul principal, in rest nu cred ca am ce cauta pe blog prea curand, eveniment speciale avem.. dar timp sa le istorisim mai putin. Pacat, o sa sfarsesc prin a face un rezumat searbad peste vreo doua luni al unor chestii cu mult potential de naste idei destepta.. .dar sunt riscuri pe care suntem cu totii dispusi sa ni le asumam... Nici nu pot fi un sclav al propriului jurnal :P
Voi revenii cu amanunte, pana una alta, sa vina sesiunea, testele, perioadele de kkt si mizerie... dar printre toate acestea... sper eu.. si momente frumoase :)

Va las cu o scriere frumoasa...
Multumiri criticului, muzei, situatiilor care m-au determinat sa mai scriu...

Nu mai sunt poeţi...

"Lumea este secată de frumos,
Şi-n van încearcă unii să o umple...
Nu-i... gând, oricât de simplu şi pios,
Să poată oprii ce are să se-ntâmple.

Nimeni nu vrea să mai asculte,
Era atâta linişte... azi e vacarm.
Unde-i ecoul acelor clipe mute ,
De ce sunt doar cuvinte, fără şarm?"

Căzut pe-aceste gânduri prinse-n ceară,
În timp ce tu aşteptându-mă, îngheţi,
Tresar, văzând că s-a-nserat afară
Şi-n lumea noastră nu mai sunt poeţi...

Sunday, May 18, 2008

... sau nimic !

ma gasesc gandindu-ma tot mai des la cum interactionam unii cu altii, si ma refer aici la cercul de oameni pe care teoretic ii agreezi si-ti sunt cunoscuti, la cum ne petrecem zile impreuna, iesim in oras, mergem la diverse evenimente si de multe ori... e vorba de eveniment, e vorba de oras... nu iesim cu oameni de dragul lor, iesim ca sa nu platim tot taxiul singuri, ca sa nu fie nevoie sa interactionam cu oameni noi si ca sa nu fim singuri, intradevar treaba aia cu animalul social nu se poate ignora, avem nevoie de oameni. Dar de ce ? De ce sa iti petreci timpul cu "prieteni" cu care daca ai sta intr-o camera mai mult de juma de ora ti-ar venii sa te sui pe pereti de plictiseala si pana la urma v-ati uita la televizor sau ar mai venii cineva care sa anime, pe cat poate, urmatoarea jumatate de ora si tot asa... Probabil sunt total ipocrit aici pentru ca si eu fac asta, ies la cafele, merg in vizite, ma plimb prin parc... dar sunt constient ca nu imi e total ok. As prefera o conversatie interminabila... cu o persoana desteapta (...si cred ca la un moment dat va trebuii sa definesc exact ce vreau sa zic prin destept) care inevitabil se va sfarsii si posibil pentru ca nu v-a mai fi timp, sau va veni altcineva sau va trebui unu sa plece sau chiar se va ajunge la plictiseala.. dar macar s-a spart bariera de juma de ora, si pentru acel interval.. nu ai fi vrut sa fi nicaieri in alta parte, nu ti-a fost foame si nici sete desii sorbeai oricum dintr-o cafea sau un suc sau vin... era ceea ce vroiai, sa ai cu cine vorbii. E interesant cum ne coboram standardele aceste pentru toata motivele stupide [zic stupid acuma in tonul acid al diminetii si-mi asum faptul ca pun pret pe aceste motive...] cum ar fi prietenia sau prezumtia de indragostire. Vreau standarde mai mari, vreau sa nu mai vorbesc cu atata lume atat de mult pe subiecte atat de banale... Voua nu vi se intampla ? Normal ca vi se intampla...
Cert e ca nu le mentinem, si suntem cu totii o masa de oameni... cum ziceam si in post-ul precedent.. mediocri.
dar pentru aceste momente de razvratire ma felicit si in seri extraordinar de placute cum a fost cea de ieri... nu as accepta nicidecum mai putin decat ceea ce... nu implica nici o bresa in sistemul meu fabulativ de standarde. Vreau acel ceva ... sau nimic!

si cred ca iubesc pe cineva...

Friday, May 16, 2008

fara motiv anume

Din nou de la tanarul Tutuneanu .... dar n-am mai nimic de zis.. o sa zic probabil, cand mi-o venii....

No bine, am revenit. Ca idee am putea sa scriu despre orice la momentul respectiv dar aparent mai nimic nu ar fi foarte important la momentul respectiv...
Dintre lucrurile banale... am mers la un concert John McLaughlin, destul de interesant, maine noapte aparent merg la noaptea alba a muzeelor ceea ce din nou ar putea fi semi-interesant si totusi raman cu o sene inimaginabila pentru orice cultural... sa citesc as zice, sa am discutii destepte, sa vad un film ? neah... nu film. sa citesc si apoi sa scriu, ar fi ceva! Prin urmare chiar nu am despre ce sa scriu...
Am inceput sa ma gandesc, la modul dubios, la cat de mediocrii suntem... mediocrii mediocrii mediocrii... si asta pentru ca nu facem nimic notabil, nu iesim in evidenta la scoala, in societate, nu facem frate... si asta probabil pentru ca nu vrem sa fim extraordinari... sau ne e frica nu suntem si nu vrem sa realizam asta si ca sa nu ne confruntam cu situatia in care nu am putea face chestii extraordinare asa ca... stam frate. ne vedem de viata noastra mediocra si nu cartim in nici un fel spre a vericifa daca putem sa facem ceva iesit din comun.
Si totusi, cum realitatea cotidiana tinde sa ne arate mereu, exista oameni care sunt perfect ignoranti la aspectul asta si nici in ruptul capului nu si-ar pune problema asta, pentru ca nu vor.. e prea comod sa stea asa... sa n-aiba aspiratii destepte ci sa se lafaie in mediocritate!
Urasc mediocritatea! Si totusi ma lafai in ea... Aiurea nu ? Chiar deloc! Este... cum obisnuiesc prea des sa zice unii... "Fucking life!"
Poate ar trebuii sa inchei aici... hai!

Tuesday, May 13, 2008

Atunci cand nu trebuie...

Se pare ca in momentele in care chiar nu ar trebuii sa am timp de treaba asta ma apuca.. spre exemplu saptamana asta ar trebuii sa fiu prins pana peste cap in invatat, sa nu mi se mai vada nici varful urechilor de atatea probleme pe care ar trebuii sa le rezolv, in principal legate de scoala si de cercetasi dar nu numai... si totusi uite-ma... la Tutuneanu, la o cafea, ascultand muzica la casti si scriind pe blog... e bine! :D

Ca sa revin totusi in acest post cu ceva semi-inteligent... Cum vedeti voi problema iubirii platonice ? De existat nici nu vreau sa intru in polemica aceea stupida despre cum nu se poate dom`le... orice prezumtie de iubire platonica va esua cras in vreun act sexual accidental sau si mai banal.. intr-un sarut si nush ce... baliverne! Platonicitatea asta a relatiei nu depinde decat de o stare interioara, acea stare care te face sa realizezi din cand in cand ca asa e bine... e frumos dar mai mult n-ar putea fi pentru ca... pentru ca asa e. Desigur exista si ipostaza in care relatiune este schioapa, la modul un om care constient, iubeste platonic si celelalt.. vreun trist romantic care iubeste, stiti voi.. cu tot avantul unui camion fara frane. Ipostaza in care cineva trebe sa fie omul mai mare si mai intelept care sa explice cum se joaca jocul asta cu dragostea platonica ... si ghiciti cine ? Doar nu tristul nu ? :P Desii nu neg ca... se poate intampla.
S-a dus atmosfera... mai vorbim

Sunday, April 20, 2008

Si-a mers ?

No... apucandu-ma sa scriu acilea fara vreun motiv serios(titlul sper sa-l pun pana termin) ... tineti-va dupa mine pana ajungem undeva, daca se va intampla. Aparent am putea vorbii despre o groaza de chestii dar hai sa exploram, la modul ironic, ideea asta dubioasa, varianta moderna si totusi asa clasica, a conceptului de persoana iubita. Deci cu totii inca avem dorinte, tuturor ni se intampla sa nu ne putem desprinde gandul de la o persoana si ce facem atunci ...? Ei bine eu-s ultimul individ care-ar putea zice ce facem... dar foarte posibil sa zic ca... dupa mine, deocamdata, daca suntem in situatia in care nu ne putem lua gandul de la o persoana afr trebuii mai intai sa ne gandim bine daca persoana respectiva merita si apoi sa ne hotaram daca trebe sau nu sa ne permitem sa fim asa ganditori spre persoana respectiva.
Desigur putem suna mereu un prieten bun si totul sa fie bine pentru seara aceea...

O seara frumoasa :)

Monday, February 18, 2008

Imi revin, oare ?

Intr-un mod dubios, si probabil mai mult din ambitie, am pus mana si-am scris... Ei bine uite ce-a iesit...

Enigma in silueta miniona

Firavă pentru ochi ce încă

Din şoapte nu ştiu să priceapă

Frivolă-i şi deloc adâncă

Prima iluzie ce-i scapă.


Atât de simplă pentru actorii

Cuprinşi în ritmul cotidian

Imuni la patimi şi fiorii

Acestui zâmbet diafan


Zâmbetul atins de un suspin

Şi de o complexa inocenţa

Cum rozelor firavul spin

Le schimbă-ntreaga lor esenţă.


Pierdută-n gânduri, o zăludă

Într-un avânt primăvăratic

Poeţilor ce vor s-audă,

Şoptind idei în chip empatic.


Închei această paradigmă

Curmându-mi rima-mi deşuetă

Despre cum ea este o enigmă

Într-o minionă siluetă.

Tuesday, November 13, 2007

Strain pe propiul blog...

Pare o eternitate de cand n-am mai gasit 3 minute sa mai insir baliverne cu scop pe aici si poate ca mi-ar prinde bine sa ma apuc din nou... Vom vedea ce iese... Acuma totusi nu...
Ma gandeam acum cateva zile sa pun un post... numit : Cercetasia ca un drog; dar vom vedea...

Monday, September 03, 2007

Gratis si inutil...

Dubios, uitandu-ma in urma prin blog vad ca, involuntar [ceea ce o face mai interesant], ma tot chinui cu ideea de pierdut timpul, fofilat, lene si alte chestii din aria asta... No... O explicatie o fi si pentru treaba asta dar la ora si momentul respectiv putin imi pasa...
Astept cu tot dinadinsul sa treaca perioada asta tâmpă numită sesiune de restanţe şi sa pot sa ma intorc si eu la ocupatii mai frivole, mai simple, mai usor de procesat si ce nu implica atata stress... Ar trebuii sa ma intorc la Tulcea sa-mi termin practica, sa incep[incerc] incet incet sa readun lumea pe la scouti, sa vedem ce-i de facut si cum, sa vad cum fac sa ajung sa particip si eu la TOT-ul ala mult asteptat [TOT = Training of Trainers], si sa pun de un camp... asta mi-ar place acum mai mult decat orice, sa planific un camp destept, de preferat pentru "liderii" nostrii de la TL, ceva relaxat si totusi cu elementul strict necesa... OUTDOORS ! Ma vad inca in continua dilema daca sa dau sau nu la Biochimie anu asta... desi inclin inspre NU!
Printe planurile si realitatile acestui an ar fi... Faptul ca desii imi pastrez camera din camin sper sa nu stau prea mult acolo, acordul cu tovarasul frate e stabilit deja... De facultate mi-ar place sa ma tin mai serios si-n rest... m-as apuca de citit mai mult... Vedem!

Sunday, September 02, 2007

Cat de eficient evadezi din lene...

E drept ca suntem cu totii niste lepre... da-i unui om timp si posibilitate de a-l pierde si cu siguranta asta va face, te lafai in tampenii inutile, faci numai chestii de minima solicitare si nimic util printre ele numai de dragul de a trece timpul de care dispui... E drept de asemenea, ca in conditii de stress si anume cand timpul acela tinde sa expire si se apropie vreun termen limita iminent si deranjant tinzi sa devii un model de eficienta intr-ale muncii cu cap si rost...
Intrebarea-i mereu aceiasi...? Te hotarasti suficient de repede sa fi eficient si esti atat de eficient incat sa recuperezi timpul pierdut..?
Sa speram ca da...

Thursday, August 30, 2007

Arta complicarii...

Este un fapt dovedit, ca cel putin pentru unii dintre noi, micile sau marile decizii se iau dupa principiul : indica-mi incotro este mai complicat si intracolo o apuc de-ndata... mai ales cand e vorba de propia persoana, propria persoana la modul, nu cum o vada parintii si prietenii tai asta mai incolo, nu la modul din ce o sa-mi intretin familia, nu legat de chestii financiare, de cariera, de cunostinte sau mod de a reusii in viata... cand este vorba de tine, de cum te fac chestiile sa te simti si cum ai putea sa te lafai intr-o stare simpatica si comoda tinzi [repet ca este valabil doar pentru unii] sa te complici... sa incerci de atatea ori ce nu-i bine pana sa te doara asa tare numai cand te gandesti incat sa nu mai indraznesti sa te gandesti si cu toata acestea... ajungi sa te gandesti din nou la chestii complexe... dar uneori, rareori ce-i drept, se intampla sa-ti iasa bine o chestie... acea chestie pentru care ai ales cel mai complicat drum, acea chestie pentru care ai lasat la o parte multe chestie posibil asemanatoare, care te-ar fi scutit de multe batai de cap care le-ai indurat pana atunci si totusi e bine dom`le... e bine pentru ca tu ai reusit sa ajungi la ceea ce ti-ai dorit, ai infruntat cele mai grele situatii la alegerea ta ca sa faci asta si poate chiar din acest motiv ti-e bine fiindca orice efort in minus ar fi diminuat din satisfactia momentului respectiv... Sau poate, pur si simplu, chiar aia te face sa te simti implinit, nu drumul anevoios pana acolo, nu faptul ca ai muncit pe branci si te-ai calcat in picioare ca sa o obtii, poate te-ar fi facut sa te simti la fel de bine daca era le fel de usor de obtinut precum cele mai banale chestii... Cert e ca unele chestii merita, ca ele merita fiindca te-ai chinuit sa le obtii sau pur si simplu merita ramane la latitudinea noastra sa aflam, dar asta se poate face doar dupa ce ai avut acel lucru... e cam greu sa stai sa te gandesti, bai oare chiar o sa merite treaba aia de o vreau asa de mult..? Pai cum vrei sa stii daca nu afli... mergi, lupta pentru ceea ce vrei, incearca si cand ajungi acolo da-ti seama daca-i cu adevarat asa de bine... daca nu.. schimba-ti sistemul de valori de kkt pe care-l ai si te-a facut sa muncesti atata pentru o chestie aiurea... si mergi mai departe...
In privinta a multor chestii tind sa renunt si sa incerc sa pastrez doar ce se merita... cam greu de facut asta... Ai putea pierde multe chestii pe drum... Dar pana una alta... vantul bate tu de ce n-ai merge mai departe...

Wednesday, August 29, 2007

Strofa...

intr-un moment de scotoceala prin mini, mini [am uitat cumva sa mentionez mini?] avutul meu de carti, am dat peste un volum de poezie, primit de la o draga prietena, un volum de Minulescu, pe care de cand l-am primit l-am mai rasfoit de 5-6 ori si de cate ori o prin in mana o redeschid cu placere si mai citesc cate-un rand doua, o romanta colo, un vers dincolo... cu toate acestea un titlu interesant mi-a tot ramas in gand [scriind asta acuma un zambet usor ironic ma incearca cu toate acestea... si veti vedea in curand de ce...] titlul la care ma refer, nimic complex, nimic extraordinar, si totusi cu ceva care incita mintea tanarului [romantic de felul meu...] "Celei care minte" .. interesting n`est pas... ? ei bine poate nici chiar... dar totusi prima strofa rezuma, intr-un mod concis si dragut [si din nou zambetul acela perfid care revine...] atata seninatate intr-o renuntare, si intr-atat acord cu disponibilitatea noastra de a renunta la principii, moral sau mai bine zis efectiv sentiment ... pentru ce ? pentru dorinta chiar mai bine zis.. pentru realizare, de moment, dar totusi... mai bine decat dorinta...

Da... draguta strofa si poezie... V-o recomand... ;)

Tuesday, August 28, 2007

Experimental... dar cursiv

no bun... in ciudata perioada a restantelor, in momentele in care chiar ar trebuii sa-ti aloci timpul necesar pentru a nu fi stresat, sa poti sa inlaturi toate gandurile aiurite din cap si sa-ti dedici energia, cel putin timpul, spre concentrarea pe aceasta a doua sansa de a nu o da in balarii complet cu viitorul tau [poate putin exagerat zis acilea dar in final la asta se rezuma nu..? ] atunci incepi s-o iei pe aratura. Incepi cu tot dinadinsul sa gandesti de ce e asa si nu asa? Cum ai putea sa fi ca sa fie cum vrei tu? Daca are rost sau nu...daca la stanga e mai racoare sub acelais copac... [logic ca aberez dar incerc sa ating un tip anume de gand, aiurit, total ilogic si totusi oribil de atragator spre a-l gandii] Si solutii pentru a nu ne pierde cu gandul si in consecinta a pierde timpul avem? Nu as putea sa zic... in mod sigur mintea functioneaza mereu, din pacate de multe ori si fara noi! Tot vorbitul asta de unu singur se pare ca da roade... ajungi la concluzii, le analizezi, le uiti si apoi cand ajungi sa-ti faci curaj sa le impartasesti cu lumea... scoti total altceva, de dragul de a nu exprima exact ceea ce vrei de fapt, ca doar de... ce-o sa zica lumea daca chiar afla ceea ce gandesti. ar fi atroce ! Sau nu ... dar ramane de vazut...
Scriem acilea intr-o incercare, normala as zice, de a-mi golii mintea de tampenii ca sa pot sa ma intorc la invatat... si aparent, pe masura ce degetele-mi apasa pe fiecare tasta, si cum privesc ca se astern rand dupa rand de baliverne pe mica fereastra de pe monitor, ma simt mai usurat ? Mai liber de ganduri..? uhm... sa zicem ca intr-o oarecare masura da... cu toate acestea sistemul acela ingenios, in care o supapa asigura un curs unilateral al gandurilor tale din cap spre afara [prin afara intelegand orice mediu in care sa te descarci] nu prea este perfectionat ca sa nu zic inexistent si prin urmare.. pe masura ce tu iti versi acolo gandurile ca sa nu-ti explodeze capul... mintea-ti produce alte tone de ganduri cu care sa te umple si sa-ti ocupe vremea... e bine totusi, gandim!
Si-acum ca sa revenim pe un ton al normalitatii intainte sa ajunga mai tot poporul la concluzia ca o iau pe aratura... Posibil! de ce nu..? E bine totusi la un moment dat sa iti lasi gandul total necontrolat sa curga si sa te opresti ulterior, sa vezi unde te-a dus... Cateodata pe sperii singur, cateodata te simti usurat.. Eu doar incerc! Merge ?

O reteta pentru un gand usor... Muzica ta! Timp liber si companie... Singuraratea... Nu prinde bine :) chit ca nu vorbesti cu lumea.. stai cu ei... te ajuta!

Am incheiat escapada dubioasa...
Revenim....

Thursday, August 23, 2007

timp... n-am timp...

Ma vad in ultima vreme cu o dorinta serioasa de a tot scrie pe blog, am idei, as avea ce scrie, as face polemici interioare si le-as pune pe blog... Si totusi, cu tot avantul creatoricesc [nici nu mai vorbesc ce bine mi-ar prinde sa mai si scriu in zilele astea... la modul sa compun] NIMIC... n-am timp de nimic... si nu musai pentru ca as fi mega ocupat [desii in situatia de fata, cu restante care bat inspaimantator la ushe... as fi] dar te gasesti uneori asa de prins in viata de zi cu zi, in rutina, in mici nimicuri, in kkt-uri cotidiene dar inevitabile ca nu ai timp sa mai faci nimic cu adevarat pentru tine... momentat, unicul moment de relaxare si gand liber e un gat de bere rece dupa o zi de caldura... ala-i un moment! Ei bine... cum ziceam.. nu-i timp si nici acuma nu mai scriu... dar vine ea faculta... vin zile mai buna zic eu ... si timp... VREAU TIMP LIBER sau cel putin structurat!

Monday, August 13, 2007

Dimpotriva...

Si asta ca o reactia la ceea ce-am scris in post-ul trecut... dupa putina cugetare, bine.. poate nu chiar atat de putina... poate chiar multa... [greu de spus din moment ce in timpul in care te gandesti la total alte chestii iti vine solutia unei chestii pe care aparent ai puso deoparte] am concluzionat [concluzie cu probabilitate de schimbare] ca... Vorbesc! Vorbesc prea mult... vorbesc in continu!! Dar nu cu lumea... cu mine! De aceea-s distant uneori, de-aia-s aiurit, din pricina asta n-am chef uneori sa vorbesc cu lumea... pentru ca-s ocupat cu mine... eu Vorbesc! Binenteles am putea sa divagam oribil de mult si sa ne pierdem in tone de extrapolari pe tema respectiva dar nu-i nevoie si mai ales... Nu-i timp! Si de ce nu-i timp? Pentru ca nu ne permitem noi... nu ne alocam acel timp, nu-l gestionam cum trebe nu vrem sa-l folosim facand lucruri utile, lucruri catusi de putin solicitante, interesante nici nu ma aventurez in a vorbii despre creative... No... mergem si ne intindem frumos la film, la desene, etc... si timpul fuge fuge fuge...
O alta idee de discutat ar fi necesitatea de a te simti bine si a te distra... dar din nou.. Nu-i timp!

Monday, August 06, 2007

De ce tac ?

Aparent de la o vreme... eu nu mai sunt acelasi om, cel putin asa insista sa-mi sublinieze familia si prietenii, care mi se tot adreseaza de ceva vreme incoace, cu intrebarea.. : "Tu ce ai? De ce taci?"
Si intratat de deasa a devenit treaba cu intrebarea incat incep si eu sa ma intreb... Eu de ce tac ? Ei bine, raspunsul probabil nu-l am de nu l-am dat nimanui, dar cum nu pot sa ma amagesc si pe mine cu eternul "Nimic! N-am nimic!" se pare ca-mi sunt dator totusi cu o explicatie... N-as putea sa zic ca tac... pur si simplu nu ma complic in conversatii, ceea ce observ ca la nivel familial cauzeaza o adevarata criza... mai ales ca in trecutul vesel si jovial al copilariei mele se pare ca am fost un copil d-asta oribil de comunicativ, caruia nu-i tacea gura... evident treaba asta se intoarce sa te bantuie. In orice caz, mi-am gasit mult mai mult timp de gandit in ultima vreme si asta pentru ca nu mai vorbesc atata, cum ii explicam si lu Bubu aseara, dintr-o serie larga de motive tind sa fiu asa de scarbit de lume incat as vrea sa tac pentru vreo 2 ani... dar cu siguranta situatia nu se va ameliora intre timp asa ca nu exista alta sansa decat sa continuam prin lumea de kkt si sa ne facem ca o suportam.
Voi reveni cu explicitari

Sunday, July 08, 2007

din nou in mana....

din miile de chestii la care te-ai putea gandii cand chiar ai chestii la care sa te gandesti, adica la care chiar ar trebuii sa te gandesti, de obicei tinzi sa gasesti o chestie total aiurea sau fara legatura cu momentul respectiv dar care e relativ mai usor de "digerat" decat ceea ce-ai avea de procesat... intradevar ne gasim cel mai adesea maestrii in arta fofilajului viteza... cel putin eu... incep sa realizez ca n-am nici o dorinta interna de a ma contrazice cu lumea... nu frate decat sa ma iau in gura cu ala sau ala de simplu drag de a purta o polemica aiurea dar foarte infocata mai bine schimb subiectul, gasesc ceva amuzant de zis, mai scot vreo perla din tolba cu porcarii cu care sa fac lumea sa rada sa una alta... asa mi-o fi firea... sau chiar sunt prea putine chestii care conteaza cu adevarat pentru mine si de aceea nu-mi bat capu cu celelalte...

ultimele 2 zile am avut placerea de a re-vorbii cu o prietena, foarte simpatica si acolo undeva aproape de sufletul meu in felul ei special de a fi, un soi de combinatie subtila intre inocenta si voluptate interioara, replici prompte si desptete cand e cazul si linistea unui zambet complice din cand in cand... si vorbesc in mod sigur de dom`soara Stefan Eliza... :) mda mda...micul meu critic de arta, singura persoana cu care am ajuns sa imi despic poeziile in bucati si sa le gasesc si eu intelesul bun sau ma rog... ce-i bun, ce-i rau...
Am avut sansa de a reintroduce ultimele cretiuni si sub ochii Elizei... si raspunsul m-a uns la suflet... ehe... ce vremuri...

somn si oboseala fara rost... va parasesc...
as scrie... acum mai mult ca niciodata as scrie... dar nu e tocmai momentul oportun... si nici n-am vreun gand destept
si-am terminat oficial si cu primul an de faculta, cu 2 restante ce-i drept... dar sa zicem ca am depasit deja momentul... e timp si la toamna si pentru mine...

Saturday, June 30, 2007

Un lant de ... dezamagiri...

se pare ca am tot amanat sa scriu post-ul asta... din variile motive... chit ca nu era timp... sau ca de cate ori aveam de gand nu mai puteam de somn... ei bine azi, in ciudat faptului ca iar dorm pe mine... mai scriu.. macar putin... de ochii lumii.. :P
dupa cum ziceam... un lant de dezamagiri... si poate nu cele mai dezamagitoare chestii... o restanta, o aplicatie pentru un stagiu de formatori respinsa ... daar... restanta-i la genetica si stagiu chiar era interesant... si m-a gandeam deja ce am sa fac dupa stagiu si iata cum...ajungi sa te uiti in sus, ca bou la cer zicand: " multumesc de bolovanul de peste vis.... daca era verde brotacel... era perfect! "
dar ce conteaza mici detalii de genu... viata merge inainte si are tendinta nasoala de a nu te informa la ce ore are plecarile.. trebe tu sa fi atent... sa suni la fiecare gara in prealabil... o noapte de desene la anatomie... o noapte la un sfarsit de prim an de faculta... la o luna si ceva de cand n-am mai fost pe-acasa... si perfect constient de tot ceea ce ar putea sa insemne afirmatia... "Mi-e dor!" si liste de chestii de care imi este dor e lunga si foarte simpla de explicat drept pentru care nici n-o s-o mentionez...
In rest fain frumos... lume da bacu, noi examene... practici vara... campuri vara... totu-i frumos.. vreau sa cred !!
Voi revenii.... mai coerent!

Sunday, June 17, 2007

o problema de perspectiva...

Constat pe zi ce trece ca totul se rezuma la perspectiva, la unghiul din care stai si te holbezi la viata... din curiozitate m-am uitat pe un blog a unei cunostinte... si intradevar... am gasit si chestii cu care eram de acord... totusi eu nu le-as fi pus asa... de ce s-a n-avem oabordare mai calma asupra chestiilor..? de ce sa ne revoltam...?

Saturday, June 16, 2007

sesiunim din nou...

he he... si iata cum s-a dus primu an de faculta si suntem iara in sesiune... a doua sesiune din stundentie.. care se dovesdeste a fi mai greu de urnit decat prima... nimic super spectaculos inca... cu toate ca... incursiunile prin chimie de azi mi-au trezit niste amintiri placuta, cum ar fi ca printre chestiile care le faceam cu drag la scoala se numara invatatu/lucratu/cautatul de solutii la chimie... activitate total motivanta inca.. si uite inca un motiv bun de a da la Biochimie... zic eu.. dar v-om vedea... mai intai sa-mi asigur acel ravnit "D" (din cei 6 ani de facultate in care ai sansa sa ajungi... D.O.C.T.O.R. de vaci binenteles... ) .
Sesiunea de mega-chillau la Bubulescu 2 zile la rand.. 2 zile de jucat carti, rummy, baut berici si barfit... totul ok. Am apucat si eu sa mai vorbesc cu Bubu.. lipsea asta de ceva vreme...
Referitor la postul anterior... tare mi-ar placea sa dezvolt subiectul.. dar la o vreme in care n-o sa-mi mai pice ochii in gura....
Putin ingrijorat cu privire la cum se mai cercetaseste pe la Tulcea.. dar trecea ea sesiunea si ne punem din nou pe treaba.. ce mama masii...
O dimineata frumoasa!

Thursday, June 14, 2007

arta de a te rade...

buna dimineata... si pentru unii chiar absurd de dimineata daca iau in calcul faptul ca-i 8:26 dar sarind peste atitudinea deloc matinala a poporului studentesc si nu musai, sa revenim la oile noastre si anume... habar n-am! dar ne vine noua ceva...
V-ati gandit vreodata la cum un lucru care este inevitabil sa se intample la un moment dat, si-l chiar anticipezi, parca vrei sa se intample... si totusi... evenimentul respectiv are loc... si deodata...nu sti ce sa faci ... te vezi deodata intr-o situatie evident normala....si totusi... daca tot ai glumit pe seama ei atata in trecut... observi ca de fapt te irita ca asa s-a intamplat... si incepi sa..evident, glumesti in continuare si chiar sa intensifici gluma ca sa nu fie enervant...Campania : "Bascalie pentru un suflet calm si vesel!!!" si o sustin... faceti misto fratilor... ca prinde bine! ce sa-ti bati capu cu tot soiu de probleme... fa bascalie pe seama lor... e simplu!!!

Noroc tuturor celor care stiu sa faca bascalie....
subiectul va fi dezvoltat...;)
sa fiti iubiti

Wednesday, May 30, 2007

Efortul de a gandii...

Tind sa descopar, incetul cu incetul, ca poate unul dintre cele mai mari eforturi pe care le putem face este acela de a gandii... Si asta suna banal nu..? Nu ma intereseaza... ma refeream, ca sa clarific, la a te oprii sa gandesti o chestie si nu sa stai sa curga ganduri prin tine intr-o aiurea si oarecare ordine... Ce anume merita efortul de gandii..? Sau mai bine zis, cine merita efortul de a gandii..? Orice si oricine... cu conditia de a avea rost... sau poate nu-i asa... poate merita sa gandesti numai chestiile care te privesc pe tine si merita sa gandesti doar anumiti oameni, care ar gandii si ei pentru tine... Ciudat e ca in prieteni tinzi sa descoperi mereu chestii noi, vorbesti si te imprietenesti cu un om fiindca-i amuzant, ca zice glume bune, ca ti-a dat o bere nush cand si ati vorbit... etc... ei si dupa asta..? ramaneti prieteni fiindca-i mereu hazliu..? Esti dispus sa gandesti doar fiindca un om este simpatic? Ma indoiesc. Problema e ca nu ne punem problema de a gandii.. pur si simplu se intampla sa cazi pe un gand si nu gandul pe tine... si iei frumos acel gand, il duci pana unde poti, il analizezi pe toate partile, ii gasesti punctele bune si punctele slabe... si te intrebi la final daca a meritat efortul... daca ai stat si ti-ai irosit buna parte din materialitatea cenusie pentru a diseca si gasii intelesul unui lucru care poate nici nu te interesa.... aici intervine intrebarea daca gandeai pentru tine sau pentru altcineva... Daca te gasesti gandind pentru cineva, depui efortul si ajungi la concluzia ca s-a meritat.. s-ar putea chiar sa descoperi ca ai un prieten... mintea-i un organ patrat... de aia se rostogoleste asa greu.

Mi-ar prinde bine mai mult timp liber si totusi se pare ca fac eforturi sustinute inspre al termina pe tot... nu-i nimic... este timp pentru de toate.. doar sa vrei... optimismul ma omoara.. si s-a dus is cheful de scris pe=acilea.. ma introc... alta data...
shh.... gandesc !

Sunday, May 27, 2007

De ce un blog... ?

Imi faultez singur sesiunea de invatat, care oricum nu mergea foarte productiv dar macar mergea, ca sa-mi consemnez una mica idee, pe care dac-o las pe mai tarziu cine stie in ce aiureala o dezvolt asa ca mai bine fie... dupa cum bine imi sublinia tovarasul Mihai Alexandru, (:P), e fain sa tii un blog... ai ce sa citesti din cand in cand, chestii pe care le-ai facut, iti faci o mica rememorare a celor intamplate si concluzionezi ca ai si tu o aprenta pusa pe existenta si nu duci o viata goala, fara pic de insemnatate... si-s de acord... cand imi mai vine cate o idee, cate un gand ghidus demn de amintit, il scriu pe mult recompletata pagina... si ulterior il recitesti... daca ai chef...
Un lucru-i cert, daca nu ai ce scrie, nu-l scrie.... Singurul lucru care ma tine sa nu-i dau delete de tot la respectivul mancator de spatiu virtual este faptul ca printre cele n`spe porcarii si aiureli scrie de-a lungul lui, mai descopar si eu cate o idee buna, cate un gand frumos, imi mai dau praful jos de pe vechile etichete... de bere.. :) ce chestie... cu toata ca incepuse ca o f mare gluma, de la acea prima eticheta de bere "buna", o sticluta de Corona, bauta in istru cu tutu, chiar am adunat un numar de 15 sticlute de bere, chit ca nu-s ele din toata lumea ci din tot raftul de bere de import Carrefour, dar macar e altceva... si cum sesiunea trecuta a fost productiva in noi specimene, sa avem spor si in asta.... si pentru fiecare examen luat.. sa ne delectam papilele cu un nou gust amarui de bere nefiltrata... :) Totusi.. intrebarea se materializeaza... Unde-s sticlele mele acuma ca apartamentu-i in renovare...? Doar nu...? Neah... are grija mumushka de ele... SPER !


ok sa ne intoarcem la sesiunea de citeala si bagat la cap...
In cinstea caldurii oribile, a ploii din Cluj si-a lu Bubu,
Inchei sesiunea de comunicari pe dimi-neaza asta...

Un subiect demn de tratat totusi... delasarea sau amagirea cu actiuni mici..?

Saturday, May 26, 2007

Intr-un tonus bun.... melodic

He he... ce vremuri... oribil de cald afara, de 4 nopti numai pe la Bubu dorm... si jucam rummy sau diverse alte ocupatii savanta... s-a intamplat minunea.. am iesit in Club A, nu mai iesisem de un car de ani sa ne destrabalam.. si ce-i drept a iesit foarte tare... 4 baieti si o fata.. :P adica eu cu bubu, gavrila si rocky plus mica noastra partenera in ghidusii Andra... om corupt se pare sa ne suporte si chiar sa ne placa.. :P si dupa toate aceste isprave si nopti "nebunatice" .. de dimineata.. m-a lovit inspiratiunea... si chiar mai mult ca de obicei.. nu stiu daca am scris o poezie sau un cantec.. eu zic ca ar merge pus pe melodie destul de simplu... drept pentru care i-am adaugat si un refren... desii cum la toate cantecele se intampla.. din nevoie de acompaniere... devine frivola creatia... e ceva mai slab decat poezia si totusi.. e frumos... dar o sa imi mentin un etalon si-o sa-i zic poezie... as vorbii la un moment dat cu un om foarte dispus despre acele poezii, cu adevarat poezii pe care unii reusesc atat de fin sa le puna pe muzica.. incat nici nu-i dai seama daca ti se recita sau ti se canta ceva... stii doar ca esti acolo ca sa te bucuri cat mai mult de ceea ce se intampla...
si finitul produs al micii mele sesiune creatoare... este

Întrebări

Ce-nseamnă zâmbetele noastre,
Şi pentru ce zâmbim…
V-aţi întreba ?
Cum toate clipele albastre,
Le depăşim…
Aţi reflecta ?

Din câte vise nevisate,
Ne vom trezii…

Aţi număra ?

Câte frânturi de realitate,

În zori de zi…

V-ar incanta
?

Ce noi motive de speranţă,
Vom mai găsii…

Aţi medita ?

Că-n cotidiana nonşalanţă,

Ne-om ofilii…

V-ar întrista ?

Cum orice gând al nostru ajunge,
Înca un vers…
Voi aţi afla?
Şi câte întrebări s-ar strange,
În univers…
De-am continua !


Sunt întrebări… doar întrebări,
Sunt amintiri şi frământări…
Sunt doar cuvinte ce se pierd la mine-n gând,
Ocazii simple de-a mai pierde timpu-n vânt…


Si cu asta fiind enuntata si scrisa frumos, va salut... pe data viitoare...

Wednesday, May 23, 2007

de la bubu...matinal groove

... sincer sa fiu nici eu nu stiu exact de ce anume-s treaz la ora asta si nu ma falai in comoditatea patului, mai ales cand il am exact in fata... si parca ma cheama, ma imbie sa dorm... ca sa precizam decorul, sunt la alde bubu si rockeru, in apartamentul lor "studentesc" din republica berceni :P dupa o searata de jocuri si mini bauta...dar prin mini inteleg mini, as in cel mai minim posibil din partea unor paharnici destoinici precum noi... mini sau nu, cert e ca ne-a prin ora 5:07 cu jocul de rummy.... macar am invatat si eu sa joc canasta...:D, deci eu eram pe post de observator...dar pare relativ simplu si mai antrenant decat etalatele... trebuie sa incerc si eu data viitoare... in rest, scoala se pare ca se aglomereaza acuma pe final si daca nu o iau sistematic o s-o dau in bara rau de tot... dar macar am scapat de un prim examen si anume de informare stiintifica si documentare, cu un relativ muncit 9, adica-m citit de 2 ori cursurili.... oricum e bun luat.... si daca dimineata-i inca tanara cred ca o sa ma pun pe muncit la un material pentru cercetasi,dorinel si trupa lui de temerari...

Tuesday, May 22, 2007

Aiureala

O chestie scrisa intr-un somn... ce vrea sa zica exact o sa incerc sa-mi dau seama maine..

Ce poate fi un izvor de ganduri si care-ar fi clar rostul lui ?
Incerc de mult sa imi dau seama dară soluţia incă nu-i.
Mai orice fapt sau intâmplare, orice obiect impresionant,
Ne arunca-n mici sesiuni de ganduri, totusi nimic solicitant,
Puţine-s insa acele lucruri, ce ne scufunda in gandire,
In rodnica, framantatoare, cu plin avant si daruire,
Gandire de momente rare, clipe ce trec abia-ntru-n ceas,
Atunci cand gandu-ti curge limpede precum izvorul cel retras,
In linistea padurii poate... sa reusesti sa cazi pe-un gand
Si sa il cerni prin toate sitele pana-i afli-un deznodamant
Dar totusi... stiu ce e un gand si cand de rodnic poate fi
Dar care este al lui izvor si ce trebe sa faci sa-l afli ?
Izvor de ganduri, inspiratie, un loc de joaca pentru muze,
Mi-inchipui ca citita aiurea, treaba asta s-ar putea s-amuze...
Dar revenind la ganduri si de-unde vin, din voia cui..?
E suficient sa-ti placa un lucru ca sa-i gandesti esenta lui ?
Sau este vorba de substanta, de chestii mari, de sinergie
Este cu-adevarat nevoie oare, sa pierzi atata energie?
Pentru a privii din toate partile, un lucru demn de reflectare
Ca sa scornesti concluzii simple, ca iarba-i verde si-apa-i mare...
Si daca nu gandim la toate, dar... cugetam ceva frumos,
Suntem noi siguri ca gasim, n-acel ceva spectaculos,
vreo urma de-nteles sau poate, vreo bruma de insemnatate?
mai stii... zicem si noi ca-i fascinant si-ntrun final rapunsu-i... Poate!


Somn de voie... si ce aiureli...

Monday, May 21, 2007

Ganduri...

Si v-ati gandit vreodata ca ne tot schimbam, cineva imi zicea azi dimineata cat ne-am schimbat in ultima vreme... ca parca nu mai gandim la fel, totu-i mai superficial, nu acordam importanta lucrurilor in masura in care ar trebuii si chestii tind sa treaca fara rost... Poate asa e... poate ar fi bine sa ne oprim din cand in cand din avantul cotidian si sa ne intrebam daca mai suntem aceiasi cum ne stiam pana nu de mult ? dar pana la urma viata merge inainte.. si daca stai prea des sa te opresti la ganduri s-ar putea sa ai de alergat destul dupa fir... Cine poate sa gandeasca in alergare... e mare om ! Sus gandirea in miscare !! :P
Cu toate cele de gandit si cugetat... intamplarile fac ca vara sa fie aproape de noi, sesiunea la fel... asa ca foarte probabil iar ne paste celebra criza de timp... daca ma gandesc mai bine nu-i numai stundentia in focuri... incep si astia mici cu bacu sa se crizeze... sa-si uite nasurile adormite in carti.. etc.. asta daca invata cineva... dar sigur se intampla... :)

Vreau sa mananc o prajitura...

a se nota.. ganditul cu muzica si conversatii pe mess nu se impaca deloc bine... cel putin nu ala reflexiv... notat!

Sunday, May 20, 2007

Zile ploioase... frumos!

Si inca un weekend petrecut in Bucuresti.... spre deosebire de alte dati... un weekend util, cu locuri noi si interesante descoperite, spre exemplu Caru Cu Bere... si lucruri noi aflate.... si cu toate ce afara ploua din cand in cand cat sa nu aiba timp trotuarele sa se usuce si ca vantul adie cand mai tare cand mai incet.. parca te cheama orasul sa te plimbi, sa mirosi aerul ce se ridica dintr-o halba de bere... sa una sa alta... :P ehe.. si vorbin de bere.. parca aud una cu numele meu pe ea.. hai s-o bem.... o dupa amiaza frumoasa va urez... ;)

Thursday, May 10, 2007

bine ai venit streine..

cam asta cred ca mi-as zice in locul mici mele pagini de acilea.. ca n-am mai scris.. de ha ha... si totusi dupa lunga absenta am zis sa mai incarc internetul deja plin de prostii si cu altele ale mele.. ce mama masii... ca doar e loc.. nu stiu cat de inspirat ma gasesc acuma mai ales ca am avut o lupta cu un document gol si-o ambitie de a scrie ceva putin mai poetic.. pentru propria mea liniste sufleteasca, rezultatul o sa-l vedeti in finalul respectivului post.
Dintre micile chestii pe care le-as puncta totusi ar fi in mod sigur ca sunt un gras mai nou... :D ce om !! Dar scap eu si de asta.. si d-ale sufletului poate pe maine..
in rest acelasi ocupat dintotdeauna... un trist pe scurt! de unde atata tristete.. sunt si atat!!

Si dupa cum ziceam... aferenta creatiune...


Lepădare de sine

Am început să uit
Cum e să legi cuvinte in şiraguri,
Să prinzi în ritm silabe şi să sari
Din gând în gând cu fine înţelesuri
Fărâmi de adevaruri să presari.

Am început s-adun
În palme idei şi gânduri cu-nţeles anume,
Le cântăresc acum cum niciodata n-am
Şi florilor de gheaţă în loc să le găsesc alt nume,
Mă pierd precum conturul lor ciudat pe geam.

Am inceput să mor
Şi să îmi pierd încet şi urma de condei
Să nu cunosc nici florile nici ploile de mai
Am inceput să nu mai ştiu nici rima ce-i
Aşa că sufletu-mi umil o să-l gonesc in rai.

Neata popor!
M-am intors

Friday, March 16, 2007

post sesiune...

din ciclu.. ma ... e bine... ma.. e bine..!!

Friday, March 09, 2007

amintiri de dimineata

... este dimineata, poate asta ar explica de ce si anume casc, dar trecand peste asta, un moment la fel de bun ca oricand ca sa mai umplu si eu internetul cu niste randuri in plus... sunt treaz de la ora 3, cand inca sforaiam in asternuturile cu un distinc miros de lucru vechi, dintr-o camaruta mica din spatele casei bunicilor, de la Murighiol, satul copilariei mele... dar despre asta mai incolo... la 2:55 am fost nevoit sa ma scol ca sa raspund la telefonul mamei, uitat in camera cu mine... era o verisoara de-a ei, ne anunta ca i-a murit mama, care era bolnava de ceva vreme, se pare ca toata lumea moare de cancer in ultima vreme... si iata ca... am ajuns la Tulcea, dupa un drum oribil cu masina, in care ma tineam de volan de parca era singura mea sansa sa ajung cu bine acasa, ceea ce si era, drum nemarcat si ceata cat cuprinde, combinat si cu un set de faruri pentru care apelativul penibil ar fi un compliment dau o experienta de neuitat. nu-i mare problema, probabil situatii de genul asta o sa mai apara asa ca exercitiul nu strica...
Dar ieri... ieri a fost o zi foarte interesanta, pe cat de solicitanta fizic pe atat de plina de amintiri... si anume, dimineata i-am cumparat mosului o bicileta noua, UKRAINA, ehe... poveste lunga... ce-i drept frumoasa bicicleta, rosie, far, dinam, stop pe spate.. tot ce vrei... o bijuterie, bijuterie prost ansamblata dupa cum a rezultat ulterior cand la primul meu drum pana-n centru, m-am intors cu o pedala in mana... ei, e bine ca nu i s-a intamplat bunicului... in schimb, mi-am adus aminte cat de mult am umblat cu bicicleta... fiecare vara incepand din clasa 1 si pana in a 7 mi-am petrecut-o integral la Muighiol, cum luam vacanta plecam acolo... si gaseam orice de facut... plimbat cu bicicleta peste tot, in satele vecine, prin balta, la dunare, la saratura... toate coclaurile cum ar fi zis mama. Si orice activitate posibila de la pescuit, la mers la camp, la cosit, sa adunat paie, prasit porumb, pepeni, floarea soarelui, prin gradina, udat cu galeatam, cu furtunu, mutat coloana de irigatii, dus vacile la camp, mers cu vaca la camp, muls, plimbat calare... orice... si pentru toate astea, care acuma mi se par printre cele mai frumoase amintiri nu am sa-i multumesc decat celui mai tare om pe care l-am cunoscut, Osman Risat, si anume... bunicul meu! Dar despre bunicul alta data... acuma chiar ca mi-e somn... im reiau activitatea sforaitoare... :D

Wednesday, March 07, 2007

o dimineata atat de obisnuita

Dupa... [poate prea] mult timp ma vad din nou pus intr-o situatie asa de obisnuita, atat de banala si simpla incat nu as mai vrea sa se termine. Este 10:47, stau pe un scaun de lemn in fata calculatorului si a biroului plin cu o groaza de prostii, lumina-mi bate-n monitor din dreapta, camera-i linistita si banuiesc ca inca doarme, nici nu stie ca-s aici, ma duc sa-mi iau cafeaua... gata si cafeaua, isi ridica aburii in stanga tastataturii... Este o dimineata pe care mi-ar place s-o consider dintre cele mai normale, din pacate nu e... dimineti ca astea n-o sa mai pentru alta perioada lunga de timp... dap, Sunt acasa! In camera mea din coltul blocului A2 de pe Gavrilor Corneliu si se pare ca de aici, pe fereasta ar pleca toata energia care pune lumea mea in miscare. Asta e, oi fi doar un nostalgic... Pana una alta... ma duc sa vad ce face orasul... orasul meu :D

Wednesday, February 28, 2007

you mess with it, it messes with you...

si vom revenii la lista de idei si probleme enuntate in post-ul anterior la un moment dat.. dar pentru moment o alta chestie ne retine atentia, si anume... limitele in care poti abuza de corpul propriu pana acesta se hotaraste sa redobandeasca control asupra situatie si sa te aduca inapoi pe linia de plutire... si cum tendintele sadice se pare ca nu-s rezevate strict pentru mintea si constientul unui om, iata ca entitatea noastra fizica hotaraste sa se retraga din micul nostru parteneriat numit existenta si sa te lase in dilema de a face ce vrea corpul tau... in cazul de fata.. de a nu dormii... in momentele in care ai nevoie de somn si esti constient ca trebuie sa te odihnesti.. la naiba pana si corpul stie asta dar al dracului de capos nu vrea sa cedeze... si totusi... simt o mare de incoerenta care ma paste.. asa ca inainte de a ma pierde in mrejele ridicolului.. i`ll say adieu, adieu

Tuesday, February 27, 2007

idei, de revenit asupra lor

dintr-o ridicola criza de timp si o mare de oboseala banuiesc ca o sa am ca rezulanta o cursa dus spre o mare retrezire la realitate...
pana una alta, dintro neincredere in propia memoria tin sa notez niscaiva idei pe care as vrea sa le dezolt pe-aici, eventual sa editez post-ul sau nu...
- ne concentram exact in masura in care ne permitem sa vizam cu ochii deschisi;
- mintea se pare ca-i cea mai vendictiva si sadica componenta a intregului uman, daca abuzezi de ea tinde sa te paraseasca in cele mai nasoale momente;
- noaptea nu e ca ziua;

Buna dimineata...
Vreau sa plec din Bucurestiul asta prea mort... vreau afara!

Saturday, February 24, 2007

oboseala cronica

si uita ca daca vrei... se intampla sa si poti! sesiune galopeaza pe langa noi, si intr-un mod uimitor facem fata cu stoicism si chiar cu fruntea sus! Sa speram ca n-o dam in bara pe final...
ma vad la sfarsitul unei serii de nopti nedormite din motive mai mult sau mai putin fondate... cert e ca-s prea obosit... un post inutil.. fara subtrat destept asa ca ii punem capat aici!

Monday, February 19, 2007

ordinar

... inca o zi din minunata sesiune... inca un examen dat. un lucru e cert, nu ajungi nicicum acolo unde ti-ai propus, in cazul in care ti-ai propus sa ajungi undeva sus, atat timp cat continui sa faci compromisuri cu tine, cu lumea, cu ziua de azi... Daca tu hotarasti sa-ţi ridici nivelul propriilor asteptari de la persoana ta vei constata ca esti cel mai lenes, indolent, nemotivat om din cati cunosti... si a realiza ca altii nu se pot ridica la asteptarile tale este una... putem zice ca-i un fapt la ordinea zilei... un lucru ordinar, dar sa realizezi ca asteptarile tale sunt ceva la care nici tu te poti ridica este un lucru tragic care te pune pe ganduri la modul ala urat, in care ramai si privindu-ti activitatea in retrospectiva te umplii de desgust, ti-e sila efectiv de propria persoana din prisma noilor asteptari... toate aceste cu conditia ca aceste noi asteptari sa fie de fapt aceleasi asteptari pe care le-ai avut mereu de la propria-ti persoana doar ca reafirmate, eventual scrise cu alt font, subliniata... doar asa sa zicem ca ai avea voie sa te desgusti personal la modul retrospectiv... sa fii nemultumit relativ la un trecut in care nici n-ai facut nimic dar nici nu vroiai sa faci nimic ar fi pur si simplu stupid. Ei bine, din toata mizeria intelectuala in care esti dispus sa te cobori... pana la urma trebuie sa gasesti o scapara... de fapt ce o scapare, trebuie sa te hotarasti sa vrei sa iesi... si propabil vei si reusii.. binenteles cu chin si oftica, cu renuntarea la o sumedenie de chestii printre care cu siguranta se vor numara timpul si distractia si libertatea de a lenevii... care in ziua de azi se pare a fi printre cele mai bine cotate la bursa de libertati... libertatea de a fi un lenes, de a te complace intr-o situatie mediocra, de a nu vedea dincolo de cei 3 metrii de soare din fata ta, de a nu avea nevoie de trezire la realitate, pur si simplu.. libertatea de a fi... ordinar.

Saturday, February 17, 2007

desenele disney...

Am terminat de vazut si Brother Bear II ... :) Film foarte dragut, poate prea dragut pentru cei mai putin dispusi spre o emotie din asta tampa, in care pur si simplu te uiti la un desen animat si ii urmaresti firul narativ.. te bucuri odata cu personaje care nici n-ar avea cum sa existe in chip real si plangi daca e nevoie... plangi ca de-aia esti barbat... sa plangi cand e nevoie :P (a se nota la acest Brother Bear nu mi-au dat lacrimile... la primul da :P) Cert e ca mereu am avut o relatie speciala cu desenele Disney... desene foarte bune, foarte frumos facute si facute parca special sa-ti atinga acea coarda sensibila... si binenteles, precum lamaia adaugata la maioneza, o mana de personaje care sa starneasca rasul numai prin prezenta.... cum in cazul asta ar fi elanii... Printre alte desene animate demne de amintit si in top favorite, ar fi.. The Aristocats, The Lion King (de preferat 1 si 3, 1 1/2 e putin prea gay.... :P) si chiar si Cars !
Da... inca una din diminetile de sesiune... desi nu pot sa sustin ca m-am pus pe invatat inca... poate niste lectii la animala intainte de culcare... desi as avea un dor nebun de scris... cu toate ca, se pare ca si in scrisul asta pe blog bag ceva creier, ceea ce inseamna automat ca daca as scrie probabil n-ar iesi ceva foarte consistent si decat asa... la cat de critic se pare ca am ajuns cu mine... mai bine deloc, deocamdata! Poate ar trebuii sa-mi iau o mare pauza de la blog... si cand adun ceva frumos... sa mai trantesc si eu un vers, o strofa... si de ce nu.. o poezie :)
this just in.. s-a ofilit narcisa... o well.. it not that bad.. flori sunt multe si pe toate gheretele... si mai ales.. am pus zambetul pe buze la ceva individe... deci si-a servit scopul... :)

si cum ieri, 16.02.2007 a fost onorabila zi de nastere a bunicului meu... care a implinit 77 de ani... ceva in tema.. si se pare ca a iesit ceva decent... poate nu zvacneste din text mesajul... dar nici nu trebuie... :)
Muguri de pseudoprimavara
Sunt muguri… şi prinşi in beţia de soare,
aşteaptă senini, precum munţii, un apus.
Pârâului timp dus in lumea cea mare
îi lasă să-nvârtă al vieţii lor fus.

Sunt frunze… răzoare de raze îi scaldă
şi simt tot trecutul cu ochii deschişi.
Pe buze simt încă adierea cea caldă
a vântului timp ce i-a tot dus pieziş

Sunt flori…iar lumina şi vântul le sting
sufletul şi harul ce-l împart printre noi.
Şi-n lacrimi cu toţii spre noi îl împing
timpul tinereţe ce fuge-napoi.

Friday, February 16, 2007

Dimineti fara... suculeţ :)

... ei bine, iata-ma din nou inca activ la orele tarzii ale... diminetii!! dimineata care de altfel nu mi se mai pare asa o anomalie... ziua teoretic este doar ceva acolo inutil... in care ori dai un examen... ori te plimbi, ori dormi... mai faci o cumparatura ceva, mananci... in rest nu faci nimic decat sa te pregatesti pentru seara... unde deja ai un program... te pui pe planificat noapte... mai intai in fata TV-ului ca doar e program misto, asta pana in jur de 22:00... sau poti binenteles sa stai pe mess, mai vorbesti cu lumea despre cum o sa-ti petreci noaptea... :P ca doar n-ai cum sa pierzi prea multa vreme, lumea ori se culca la orele alea... si anume miez de noapte.. ori ca si tine, stundentul bula, se pune pe invatat... dar nu ... nu te pui pe invatat.. primesti un comment pe hi5, intri pe-acolo... si din poza-n poza ajungi in jurul orelor 1:) ei si acuma.. acuma te pui pe invatat... scoti cartile.. le privesti bine.. te mai scobesti in nas ... merg si-ti faci un ceai negru/cafea... si cu cana-n mana sau la-ndemana... te pui pe citit... recitesti... cu putin antrenament cum ma pot lauda si eu in prezent.. la 4 seri succesive de culcat la 5 dimineata.. n-ai nici un stres... inveti la paramatrii "ţuţ" de al 2 la 4-4:30... nici un stres! acuma mai important este ce inveti... de obicei ce-ti si place din ce ai... asta daca-ti permiti luxul timpului..daca nu.. ce trebuie frate! asta-i sistemul...
Printre tona de non-emotii pe care ti le provoaca starea asta de "in priza" imprimata de aceste momente din an numite sesiuni, din cand in cand... pe langa emotiile "de examen" te simti coplesit de un dor nebun de oameni... si de obicei te duce gandul la cei dragi, dragi tie si nu pentru ca sunteti rude, sau a-ti copilarit impreuna musai... ci pentru niste mici chestii care le fac sau le-au facut la un moment dat, pentru un anume moment foarte amuzant sau simpatic... mici detalii care raman acolo prinse in manunchiul de etichete pe care i le asociezi unui om... numai ca desii nu-i cea mai mare eticheta.. asta-i aia care te face sa zambesti.. e aia scrisa pe culoarea favorita, cu fontul cel mai simpatic... si dintre tonele de carti, foi, desene, iar carti si eventual caiete... scoti telefonul mobil si faci ceva.. dai un semn... un beep, un mesaj, un telefon... orice ca sa-ti umplii nevoie aia de bine din suflet si ca sa te aduci inapoi la linia de plutire... linie necesara!
Ei si... Ce mai faci Suculeţ ?

Thursday, February 15, 2007

Tocilarul, trisorul si dragobetele...

... ma framanta o problema de etica... si anume referitor la a trisa... este corect sa copiezi, sa trisezi, sa mituiesti ? pana la urme numai tu poti sa hotarasti ce e, pentru tine, corect moral ! ... dupa cum discutam cu o prietena zilele trecute, in cazul in care tu esti omul care pentru un examen chiar invata, chiar iti da silinta si stie.. faci acolo de o nota buna... si cum anume te simti cand vezi ca toata lumea e cu cartea pe banca si poate scrie mai bine decat ai scrii tu... ei bine, intr-un fel iti vine sa-i dai pe toti cu capu de banca incepand cu supraveghetorul de la examen si pe de alta parte iti vine sa te dai singur cu capu de banca... In definitiv... se presupune ca tot tu esti cel mai castigat din toata afacerea asta, tu ai si informatia, o sa ai si nota... de ce anume sa te ataci... ei bine... te ataci pentru ca poti si pentru ca nu-ti convine ca niste bolovani oportunisti sa fie vazuti intr-un tabel al mediilor pe aceeasi treapta cu tine... si cu toata ca constientizezi ca tu vei ajunge cineva, in conditiile in care totul merge bine, si acei respectivi bolovani probabil vor fi mai putin pregatiti profesional decat tine... nu-ti ajunge... cum sa-ti ajunga un adevar semi-probabil ? o previziune despre viitor.? nu dom`le... vrei sa fi tu acolo al mai bun de acuma.. sa stie lumea... sa te arate cu degetul si sa zica.. Tocilaru!! ... cred ca mai nou... unul dintre cele mai ravnite titluri in lumea studenteasca ar fi cel de TOCILAR... ce poate fi mai frumos decat sa vezi lumea cum se oftica si se uita la tine cu coada ochiului... crapa de invidie vazand ca iar ai luat o nota buna spre deosebire de ei.... si deodata.. din norul negru al invidiei rasare acel sorare care le readuce zambetul tamp pe buze dragilor nostrii colegi.. si in mediocritatea lor... zic foarte impliniti... Ce tocilar! si tu... alt frecator de menta dar care la nevoie este dispus sa piarda noaptea in fata cafelei si sa-si basculeze in cap informatii... esti TOCILARUL !! fi mandru frate... ! Dar intr-un alt punct de vedere... si ca sa revin la verbul "a trisa" ... ce inseamna a trisa...? a trisa= a induce in eroare, a insela la jocul de carti; Dar moral ... ce consideram a trisa...? Ei bine avem cu totii prioritatile si interesele noastre... opinii si convingeri... plus minimul de principii morale... si a nu le respecta... a le calca in picioare.... cu iluzia ca suntem inca pe drumul cel bun... inseamna a ne induce singuri in eroare, nu? Deci... inseamna a (ne) TRIŞA!! dar daca nu ne calcam in picioare opiniile si nici principiile morale... ci urmandu-ne prioritatile... trisam in viata reala, copiem, dam spaga ... intr-un domeniu in care nu trebuie sa ne demonstram nimic... ceva de minim sau chiar inexistent interes, insa pus inevitabil in drumul ascensiunii noastre formative, pentru a-l depasii fara batai de cap... ei bine ne trisam moral...? pana la urma nu facem decat sa ne scutim de un efort inutil, ne protejam principiile si opiniile necoborandu-ne la un nivel fara de interes.... mergem intainte urmand ceea ce vrem si stim ca este cu adevart util... asta-i conditia... binenteles ca aici intervine moralitatea... nu trisezi pana in punctul in care esti sincer cu tine.. daca spre exemplu... eviti sa pierzi timp cu un exemen.. stii ca se poate cumpara cu minim efort financiar... mergi la disciplina, vorbesti cu profesorul, ii prezinti acolo o atentie, el iti fagaduieste o nota decenta... si ai ceea ce ai cautat de fapt... timp dom`le... asta vroiai nu...? timp si libertate de a-ti vedea de ce este cu adevarat important.. ei bine in momentul in care timpul acesta efectiv il pierzi... si nici nu ai acel ceva important de care sa te ocupi in timpul cumparat.. (pentru ca asta-i pretextul moral pentru care te-ai dedat mitei nu...? iti cumperi timp pentru ceea ce te intereseaza) atunci esti deja un trisor! si te trezesti in randul colegilor tai mediocrii care au platit si ei examenul... doar pentru ca nu-s in stare macar sa retina atata informatie, informatia aia idioata de care tie ti-era greata si o vedeai ca prostitutie intelectuala sa o inmagazinezi... ehe... trisorul lu mama ce esti!
... Ghetie se pare ca n-a fost om prost... toti muschii sunt scrisi in latina... te face sa citesti odata denumirea, sa ajungi la 3 cuvinte mai incolo..si sa te intorci.. sa mai citesti o data "latissimus dorsi".. aha! ce-o fi asta... a! marele dorsal... da da da.. si mergi mai departe...
Trece Valentines Day.... si vine dragobetele... parerea mea.. la fel de penibile amandoua trebile.. nu ca eu as pierde ocazia sa ofer vrajeala ieftina de sarbatoare imprumutata... dar penibile... vrei sa iubesti.. iubesti oricand.. nu-ti trebe musai o zi! desi poate ma insel in privinta dragobetelui... trebuie sa face sapaturi... ce e dragotbetele..?

Wednesday, February 14, 2007

Gheţie si o narcisă...

si iata ca... a mai trecut o ziulica din sesiunea noastra, primă şi nevinovată... si se pare ca arta frecatului de menta, se desavarseste in special in aceasta perioada.. ironic nu..? ei bine.. nu! tragic poate... ce sa mai.. vine inca un examen, biofizica si perspectiva, daca insist s-o numesc roz, trebuie sa fie un roz fie foarte foarte trist spre viscer bolnav... fie un roz d-ala foarte cocalar-ish... In schimb, daca cu atata dezinvoltura imi permit sa-mi pierd ziua macar sa si scriu cu aceasi stare de spirit... si uite ca, dupa lungi cautari si insistente prin anticariate... (adiche cate o privire aruncata si o intrebare cand mai ajungeam pe la Universitate) am gasit in sfarsit un manual de Anatomie Comparata a Animalelor Domestica si nu numai atat ci chiar manualul de V. Ghetie, unul dintre cei mai buni profesori de anatomie comparata pe care i-a avut tara asta.. dar sa terminat cu propaganda... e misto manualul, e util, foarte bine! pe de alta parte e si 100 RON! dar sa zicem ca face toti banii... si fiind o zi foarte frumoasa, stupid de frumoasa... m-am plimbat cu Bulanel prin oras... prin Cismigiu... (ce romantic nu...? eu tutu si ghetie prin Cismigiu... genial! :P) ... printre restul evenimentelor din ziua de azi (mai bine zis ieri.. dar ma rog...) m-a rugat fratelo sa duc un calculator la facultatea de geografie.. zis si facut... am dus calculatorul, l-am montat pe pozitie... toate bune si frumoase... ceea ce m-a intrigat... administratorul de acolo... un tip, tinerel, mama lui... nu asta conteaza,.. m-a frapat in schimb cat de interesat era sa fie amabil, sa dea mana cu mine si sa se recomande.. "Florian Dobrescu..." .. de dat mana am dat.. dar fara sa inteleg de ce salut un om care nu ma interesa catusi de putin si probabil nici eu pe el... dupa cum argumenta si fratimiu mai tarziu... "Este Universitatea Bucuresti... pupincurismul este o arta!"... asa o fi... asa s-a si vazut... concluzia.. nu vreau sa lucrez pentru universitatea asta... desi o fac din cand in cand... :P
Si asa am reusit sa-mi fac si treaba la universitate, sa-mi gasesc manual de anatomie si sa-mi iau pasta la PIXUL MEU PARKER, care deja devine o chestie iesita din comun..vorbesc despre pixul asta mai mult decat despre facultate.. :P nici chiar. dar intr-un mod uimitor am reusit sa raman impresionat si atasat de un pix care... a scris fara nici o problema timp de 6 luni, luni in care am dat si BAC-ul, si olimpiada tot... si m-am inscris si la facultate cu acelasi pix, am si scris primele cursuri... deci se merita 8 RON pe o pasta.. singura problema era ca data trecuta, acum vreo saptamana... mi-am luat o pasta neagra cu care oricat m-as fi straduit.. nu am reusit sa ma obisnuiesc... e ceva in a scrie cu negru ca nu ma incanta deloc si pur si simplu mi se pare anost si obositor... plus ca n-as putea scrie niciodata cu negru, poezi si anume... dar asta-i alta poveste...
si cu ghetie in mana, dupa ce am vazut si Cismigiul, am cedat in sfarsit in fata unei tarabe cu flori de unde mi-am luat o narcisa... o narcisa galbena, cu care m-am pozat si am trimiso mai tuturor fetelor pe care le cunosc... si la care tin binenteles... ceea e ca fost destul de placut.. mi-e dor sa dau flori... si aici nu prea am cui... dar e frumos sa ai o floare langa... macar din cand in cand...
in rest am nevoie de timp... de liniste... as scrie dar as pierde mult prea mult timp si adaugat la cel care oricum il pierd ar batea la ochi...

doamne ce balarii am scris... asta e...

Saturday, February 10, 2007

2, 1 ... facultati

si iata ca, incepand cu ora 00:00, trecuta de 3:54 ore si anume, am patruns in ceea ce are sa fie... prima sesiune. nimic complicat pana acum... 3 cani de cafea, 45 de minute de euforie neconditionata si muzica, comentarii stupide pe mess, niscaiva discutii amuzante cu Laura, sa zicem ca-ntr-un cumul matinal, o noapte destul de productiva... plus o trecere sintetica prin materia pentru examen, o chimie parcursa sistematic acum 3-4 ani, care la prima vedere pare cunoscuta... spre fericirea mea, a lui bulanel... o-m vedea ce-o iesii la examen.
... incep a resimt efectele unei absente a elementului cultural artistic din preocuparile mele... gandesc, la modul cel mai crunt si realist, sec! si asta nu-mi ajuta mie, situatie, .. nimanui. am neovie de o plimbare ... de un text usor, n-am timp de chestii ultra complexe, in schimb un mic stimulent trebuie gasit... altfel ... ma scufund in imbecilitatea cotidiana a bucurestiului. m-am gandit daca faptul ca am renuntat la filosofie cu cea mai mare nonsalanta, aparent, a fost unul din marile mele esecuri... nicidecum. am vrut sa dau la filosofie dintr-o ambitie, poate lejer stupida, de a-mi asigura si un element cultural (si sa vina sub semnul imperativului didactic, ca sa nu-l pot abandona oricum) pe langa cel informativ-stiintific de la facultate, ambitie de a nu fi orice doctoras, expert intr-ale biologiei si clinicelor si ignorant fata de arta, cultura, istorie si politic. si prin ignorant nu definesc total lipsit de tangenta ci pur si simplu.. un nivel comun, pe care-l poate sustine orice individ care-i petrece 4-5 ore la TV in fiecare zi... televizorul se pare ca are darul de-a ne conferii un grad de sub-cultura asa de multumitor incat unii uita cu adevarat ce-i aia cultura veridica. dar ce sa-i faci... e mult mai amuzant cand imaginea-i colora, si-n loc sa auzi cuvintele citite de o minte din vocea ta, le auzi din vocea unui comentator, mai vezi un decolteu, mai un top-model.. de ce nu...? si eu mai uit la televizor, de ce-s asa de revoltat..?
ei bine si cu toata ambitia culturala m-am lepadat de filosofie pe atat de repede pe cat am imbratisat ideea de a fi student la miniona facultate de pe splai... ideea ar fi cam urmatoarea, pretextul cultural l-am adaugat abia ulterior, dorinta de a face 2 facultati am avuto dintotdeauna... mai ales dupa ce am alfat ca medicina veterinara tine 6 ani, timp in care ai timp sa termini o alta si sa-ti tragi si un master... prin urmare planul initial era sa-mi vad de veterinara la un nivel intensiv si sa strecor filosofie pe unde pot, sa trec anii si atat si apoi sa ma inscriu la un master... ideal cel de genetica de la Biologie... dar, cum la filosofie nu m-am mai dus, si motive am multe... unu dintre ele ar fi ca, n-as fi putut sa continui sa merg si sa particip la niste seminarii in care "colegii" citeau ceea ce se dadea de la o saptamana la alta, si anume 2-3 carti, recenzii si tot tacamul, in timp ce eu weekend de weekend imi bateam capu cu fiecare liniuta, sant si tuberozitate pe care o poate prezenta un os al scheletului animal, fie el de al coada sau capul calului pana la unghia pisicii... a se nota, cainele are os penian! :P asa ca intr-un efort de a nu-mi prostitua pretentia culturala... am renuntat gradat la pretentia de a fi "studios" in filosofie... desii ramane o ambitie nesatisfacuta care probabil se va intoarce sa ma bantuie in viitorul... variabil! Planul B... Biochimie... :D v-om vedea... de data asta urmeaza o interesare minutioasa asupra programului, cerintelor, posibilitatii de echivalare a unor examene... etc etc etc...
printre diversele intamplari... ziua de 08.02.2007 a inclus, fapt pe care l-am omis in post-ul precedent, printre altele..si ultimul curs de anatomie pe semestrul I al primului an de facultate... Anatomia, poate singura materia cu adevarat relevanta din setul de materii de pe semestrul asta, onorabilul Gabriel Predoi, proful.... om de care am auzit multe, cum c-ar fi un excroc si nush mai ce... dar in definitiv si-n perceptia proprie si personala... un prof genial... pe linia lui de munca si anume Anatomia Comparata... si-n acest ultim curs, profitand si de faptul ca aveam 4 ore la dispozitie, tovarasul profesor, dupa ce ne-a tinut un minunat discurs despre cum cu generatia noastra gradul de indifierenta, inconstienta si indolenta relativ la procesul de invatare a atins culmi fantastice, a procedat, in modul sistematic caracteristic unui anatomist, sa ne demont(s)t(r)eze controlul pe care il avem asupra materiei asimilate in timpul semestrului, control evident inexistent... si am scris cu totii pe foi titlul cursului anterior dupa dictare fara sa sesizam ca-l mai scrisesem odata... scria muschi atat de aiurea in zona aia.. dar daca zicea profu.. vai.... oricum o lectie buna... in rest un curs fascinant, din care am pricipit mai multe chestii decat dupa ce rasfoisem manualul de 4 ori... ce sa-i faci.. nu-ti sare Pastea(autorul) din manual sa-ti exlice cum si ce fel e in schema cutare...
si cam atat pentru dimineata asta...
neata copii..!

Friday, February 09, 2007

restanta

"i`m this... you`ll never be this"
(asa m-a caracterizat o prietena... am apreciat :) )
dar sa revenim la oile mele... ati observat cum, in momentele cele mai ciudate, tinde sa se intample cate ceva care, macar pentru moment, iti schimba complet starea de spirit... si nu vorbim de acele mici chestii care te fac sa zambesti doar, sau sa razi putin chiar daca esti trist sau cum oi fi... vorbim de acele evenimente, care pentru acel moment, eventual prelungit, iti schimba total stare de spirit... daca-s chestii care te fac sa si gandesti ulterior, le luam ca un bonus in discutia asta...
Mi s-a intamplat ieri sa fiu comparat, intr-un mod deranjant pentru mine cel putin, cu un Bucurestean, cuvant care a picat ca un cutremur asupra intregii viziuni pe care o aveam eu la moment si m-a pus fata in fata cu dilema... ce anume am auzit numa ce..? de ce eu, si anume interlocutorul de pa banca, cu o tona de hartii in mana si o mape pe jos, aratam a bucurestean...?
si apoi am primit explicatia... ca arat la fel de plictisit si de parca le-as fi vazut pe toate ca orice bucurestean... explicand, pe acelasi ton calm ca-s din TL, am primit o reactie la fel de interesanta... mi s-a zis ca-s doar plictisit in cazul asta...dar ca-i bine asa...
ei bine se pare ca lumea interpreteaza totul dupa cum vede lumea din jur.. dupa cum li se pare lor, ca ar fi ceva.. ca altceva... aiurea... de ce nu are lumea un sistem de valori, unul bun, la care sa se raporteze si sa n-aiba nevoie sa recurga la impresii generale despre o zona sau un tip social... lumea chiar nu mai are valori simple si clare.. gen cinste si stiu si eu.. curaj ceva...? nimic.. acuma poti fi doar... de treaba, ok, cool, trendy, misto, naspa, cocalar, badaran... nimic din care sa inteleg ceva despre un om... pur si simplu cuvinte, care nu numesc musai ceva... dar le scuipam cu un debit impresionant si cu-o gratuitate ... pana la limitele unui reflex vomitiv...
... ceea ce m-a revoltat pe moment la persoana care m-a numit "bucurestean", urma sa fie compensat prin, de fapt era compensat dinainte... de atitudine, persoana respectiva, din dialogul purtat cu altcineva, am aflat... venea de la un examen, examen din care plecase, desii stia, dar cum majoritateal lumi copia de zor... i s-a parut nedrept fata de propria-i persoana in primul rand.. preferand o restanta... cum bine a zis si proful de anatomie azi... "pana unde ne putem prostitua oare ?"drept e ca... eram si eu cam in aceiasi oala... plecasem de la testul de fizica... la care nu stiam absolut nimic.. si decat sa scriu ce mai aud prin sala.. l-am predat si am plecat... sa inteleg ca mai sunt oameni cu principii solide...? fie ele bune sau rele.. solide sa fie...! cred...
Sentiment de desgust general aparent il pierd... nu-mi fac griji... revine in mod atat de normal deja.. incat abia astept... deloc nerabdator...
Domnisoara interlocutoare este studenta la Biologie, anul I, ... are restanta la Biologia Animala acuma... colegul ei cu hands free.. probabil a luat! Ce lume de kkt!
N-am numarul ei...

Thursday, February 08, 2007

sa vina sesiunea...

... si iata-ma trecut cu bine de ceea ce a fost, una din cele mai haotice curse prin materie, proces didactic si examinare, toata la un loc, din viata mea... perioada cunoscuta si ca.. prima pre-sesiune... care a respectat se pare tiparul clasic si pentru mine cum se intampla cu toata lumea, nu-i dai importanta, vine respectiva perioada, te trezesti cu 5 colocvii in 2 zile, pierzi 3 nopti de somn si esti total inutil in momentul examinarii... in fine... pentru 2 nopti de invatat, o cutie de lipton yellow label (beutura la al carui efect am fost nevoit sa renunt a doua seara dupa ce intrasem intr-o stare de semi-sevraj dupa 6 cani... ) si intr-un mod uimitor ese regulate... m-am ales cu 3 colcvii promovate din 5, dintre care la anatomie unul l-am luat pentru ca profa a avut incredere ca am invatat, fapt adevarat, si unul, la muschi si anume, chiar nu invatasem asa ca n-aveam cum sa-l iau, biologie animala si biologie vegetala luate pe bune, pe invatatul ala de noapte... aceasi.. :P , si biofizica.. subiect primit -3min-subiect returnat... n-avea rost! Oricum... 3 colocvii luate cu nota 7, numai 7 am luat la toate colocviile de pana acum.. la anato pentru ca mai mult nu mi-a dat profa.. la restu.. de atat stiam... si se pare ca voi fi nevoit sa revin cu un comment destept la treaba asta... de fapt alta treaba.. mai tarziu.. ;)
pana una alta... o seara buna!

Monday, February 05, 2007

cu mintea obosita

se pare ca nimic concludent nu se poate realiza, atat timp cat creierul tau pur si simplu nu te urmareste.. si se pune problema daca intradevar creierul este cel care nu vrea sau tu, ca individ, sufletul tau chiar, are probleme care il macina si nu-i dau voie nici creierului sa gandeasca pentru ca pana la urme, unde ne dam seama si ne percepem sufletul, daca se poate vorbii de asa ceva, daca nu la nivelul gandurilor. nu stai pe ganduri, ai un moment spiritul... pe draq... tot aceaisi balarie emotiva este, dar este o balarie care nu te lasa sa-ti vezi de ale tale? este ! printre altele, se pare ca, si-ntro realizare tarzie observam, atat timp cat nu esti dispus sa-ti iesi din tiparul propiu si personal pentru a face ceva care sa-ti schimbe situatie jalnica in care eventual te aflii, daca nu esti in stare ca te mobilizezi intr-un fel catusi de putin, sau chiar foarte, evident ... nimic nu se va intampla ca sa te scoata din starea respectiva... ba chiar mai mult, ocaziile trec... ocazii de care se profita, putem sta linistiti, numai ca nu noi... nu tu.. nu eu... eah... am ajuns sa-mi plang de mila pe net..? jalnic! de fapt nu.. nu-i plans de mila .. e un fel de poveste pe cat de incalcita se poate despre cat de scarba a ajuns sa-mi fie fata de tot, de orice, de oricine... iti vine sa-ti pui tricou cu FUCK YOU GUYS si sa nu fi nevoit decat sa indici insemnul in cazul in care cineva doreste sa ti se adreseze...
Pe de alta parte... ce vina are lumea ai putea zice...? de ce sa te porti nasol cu niste oameni care n-au catusi de putin de a face cu situatia ta mizera...? ei bine... de ce nu ? mai ales daca nu sunt niste insi de care esti catusi de putin atasat...
Un lucru e bun la stare de scarba, nu e nevoie sa te agiti, nu trebuie sa fi nervos pur si simplu poti sa stai scarbit, de tot... si in acelasi timp.. sa gandesti.. chiar productiv.
Am reusit sa-mi cumpar cele 2 volume de Genomica, pe care le tot visam de vreun an si ... chestii foarte misto... un tratat serios, consistent, scris de oameni destepti... si cu subtitlu, care in contextul enunatat anterior, al unei sobrietati academice totale.. este pe cat de simplist, pe atat de eficient si amuzant... pe pagina 2 scrie... GENOMICA - Un tratat despre genom, / De la virusuri la om . Din pacate n-am avut timp sa ma ocup prea mult de respectivele doua volume, nici macar sa ma bucur cum trebuie de ele.. in lumia recentelor stari sufletesti.. dar e bine cand le vezi pe masa si-ti zici... bai ce carti misto, abia astept sa le citesc. ... ehe... cata tendinta aberativa poti sa mai transformi..? pana unde..?

Saturday, February 03, 2007

(ne)relevant

... letargie totala,
ca individ, se pare ca esti perfect capabil sa te arunci "head first" intr-o chestie care : - stii ca nu are sa-ti faca bine, ca o pierzi timp, ca n-o sa te simti bine a doua zi, ca n-o sa ajungi la rezultatul dorit sau chiar vei inrautatii situatia, doar de dragul de a scapa de o alta stare, una deranjanta, o stare de apatie, de durere si sfartecare interioara, tristete ai putea spune, acel tip de sentiment cu care numai realitatea te poate pune in contact. Si totusi daca se zice, in cele mai multe cazuri, ca realitatea doare, de ce ne mai place realitatea...? de ce toata lumea vrea adevarul si tine cu necesitate sa-l afle..? daca tot ne doare adevarul de ce nu traim in minciuni, e mult zis minciuni, intre aparente, inselatoare cum sunt, aparente si impresii, pareri, fara fundament veridic, doar cum am vrea sa stim lumea si toti ar fi fericiti nu...? greu de crezut, dar o utopie frumoasa non the less... dar sa revenim la ceea ce luasem in discutie initial si anume tendinta de a ne eschiva de o anumita stare pe care noi o consideram deplorabila printr-un salt cu tot elanul posibil intr-o alta stare, foarte posibil mai penibila decat cea de care incercam sa scapam, dar mai tolerabila la nivelul propiei persoane. Fie ca-i o stare mai acceptabila din punct de vedere emotional, senzitiv, mental sau orice alt mod in care putem percepe ceva... Evidenta ramane doar tendinta de a face chestii tampite pentru a depasii o situatie... intrebarea e o depasim..? sau doar ne inactivam temporar si speram ca maine sa fie mai bine..? eu as opta pentru a doua varianta... si totusi, nu strica o betie din cand in cand, te ajuta sa-ti dai seama de ce nu faci asta mereu ...
pe de alta parte, este uimitor cum starile de kkt sau evenimentele cu potential pertubatoar vin si ne fagociteaza exact in momentele in care chiar nu ai nevoie, si ar trebuii sa-ti vezi de ale tale... got to love it.
... am stat 3 ore si am urmarit 100 de melodii ale anilor 80, de VH1, chestie geniala... ar trebuii sa se faca asa ceva mai des...

Monday, January 29, 2007

din nou...

... si-s din nou pus in situatia renuntarii la o parte din mine, parte pe care o las mereu la Tulcea, mereu acasa, parte mereu la fel, romantica si fara margini...
si daca intr-un mod normal, o chestie care te astepti sa te afecteze cand se intampla pentru prima oara, se pare ca in continuare nu ma separ deloc usor de casa, poate-s oamenii, poate-s eu altfel acasa...
cert e ca simplu fapt de a ma afla in bucuresti ma roade si ma intristeaza... deocamdata...
si am o nevoie interioara de a scrie din nou.. desii orele inaintate se pare ca nu ma ajuta cu nimic...
somn

Friday, January 19, 2007

cafeaua de la 02:56

... intrebarea ar fi, de ce ai avea nevoie de o cafea la 02:56 ? nu cred ca-i vreun motiv concret, personal, nu am o nevoie de cafea... nu am resimtit efectul unei cafele, la modul descris de altii, cu neputinta de a adormii sau sa ma trezeasca din somnolenta, pur si simplu imi place cafeaua... gustul... mirosul... actul in sine de a bea o cafea... la fel cum unii adora fumatul, nu ca viciu, ca mod de-ati petrece timpul, de-ati ocupa gesturile... de ce sa-ti misti mainile de colo colo explicand ceva, cand poti sa agiti o tigara de colo colo.. mult mai interesant... tigara mai lasa si o urma de fum, face toata motilitatea scenica sa capete o noua perspectiva... una artistica am putea spune... in acest mod platonic iubesc si eu cafeaua... mi-aduc aminte acuma, cum de la magazin pana acasa imi infigeam mai mereu punga de cafea proaspat rasnita in nas, sa simt acel miros de cafea zdrobita si incalzita de la atata invartit, cat sa emane un miros puternic... De cafea! cineva ar trebuii sa ma plateasca pentru atata reclama.. dar in fond n-am pomenit nici un nume... asa ca nu ajut pe nimeni in mod deosebit, daca mai luam in calcul si debitul traficului pe bucata asta de internet... chiar n-am facut mare branza.
A-ti remarcat tendinta unora, ce a unora... a mea, de a dramatiza si a ma lamenta referitor la stare emotionala, sentimentala si alte chestiuni de gen...? Ei bine... se pare ca am aceasta tendinta, de ce nu fac ceva in privinta aceasta...? si nu in privinta tendintei ci spre a-mi ameliora situatia... raspunsul ar fi... mi-e frica! sunt genul de nenorocit care gaseste atat de multe lucruri frumoase intr-o situatie stupida, deloc serioasa sau chiar fictiva, incat mi-e frica sa n-o pierd facand ceva pentru a fi mai mult... si uite asa.. ajung din nou sa ma lamentez, sa-mi iau suturi in fund si palme peste ceafa de la prieteni... un lucru-i cert... Doar eu mai stiu, din cand in cand ce-i drept, ce-mi trece prin cap... dar, pentru ca mereu exista un dar, ceva bun se gaseste sa treaca.... intamplarea face ca acel ceva bun sa nu fie pentru mine... eu gandesc bine pentru altii dom`le... sa le fie bine... sa fie iubiti, sa se bucure de nush ce eveniment, sa aiba, sa le placa... si mie... mie sa-mi multumeasca, eventual...
Cafeaua de la 03:32.... e tot aceiasi... putin mai rece...

Wednesday, January 17, 2007

...acel mic impuls

... si se pare ca am gasit o modalitate, o metoda buna in care sa le impac pe toate... poti sa inveti intr-un ritm sustinut, sa-ti vezi de ce-ai de facut prin casa, sa cercetasesti, sa pierzi vremea pe net, sa te uiti la un film si sa iesi la o cafea toate in aceasi zi, intr-un mod chiar eficient si fara sa nu lasi ceva nedefinitivat sau sa obosesti... trebuie doar sa nu ai pretentia de a le face pe toate in acelasi timp, nici macar doua chestii la un loc (cu conditia evidenta ca una dintre cele 2 actiuni sa fie solicitanta), si sa-ti constientizezi puterea de munca pe un interval de timp... adaugi la astea si un optimism de copil, acel optimism cu care te arunci din copac cu un cearceaf pe post de parasuta si crezi ca o sa ajungi intact... si totu merge brici, iti rezolvi treaba, te distrezi, totu fain frumos...
nu ai nevoie pentru toata acestea decat de acel mic impuls, un impuls care de obicei vine dupa o stare de relaxare, dupa ce esti obisnuit cu stare ta de lene... cand esti asa de familiar cu ea incat iti vine lesne s-o lasi deoparte, te agati de acel impuls si cu el inainte... te descurci... nu e nevoie de mult... un impuls e suficient.. asta si cu tot ce-am zis mai sus.. si poate poate .. trecem cu bine si de sesiune...
In rest se pare ca un program de noapte, nu-i tocmai pentru mine... si totusi... undeva intre 10 si 1-2 sunt neobisnuit de productiv, gandesc si anume... in rest ma tarasc ca oricare intr-un ritm mecanic si fad...
A se nota... cafeaua instant e de tot kktu...
Se pare ca "rodnicia condeiului", ca sa ma iau singur peste picior, vrea sa-mi adoarma din nou pentru cateva luni, sau cel putin pana la primii fiori de primavara, de primavara normala si nu de februarie... explicatie exista, si nu-i cine stie ce savanterie.... imi dau seama ca m-am mintit singur din nou...si cheful.. ia campii... nu-i nimic... suntem asa de obisnuiti cu dezamagiri ca deja... o treaba care iese dupa placul inimii tale, si dupa planurile pe care ti le-ai facut, sentimental vorbind, e ca un dus rece la 1 min dupa ce te-ai sculat din pat... te trezeste la realitate, si te baga in sperieti in acelasi timp...
Eu vreau o ploaie...
oare la cluj cum e vremea...?

Tuesday, January 16, 2007

Si totusi... pana unde...?

Se pare ca zi de zi faci alt compromis... in fiecare zi, sistematic, iti mai iei cate un principiu si ti-l calci in picioare, uiti de el, si te dedai intr-un totul unei groaznice stari de apatie spirituala... si cu fiecare principiu omorat, iti creezi un precedent, asa ca a doua zi de ce sa nu mai scapi de unul...?
Orice obiectiv pe care ti-l propui trebuie sa fie atins printr-o alta revolutie personala, trebuie de fiecare data sa te revolti impotriva propriei persoane, sa te scoti din stare de lancezeala cotidiana pe care singur ti-ai impuso si sa te apuci de ceva...
Si totusi pana cand o sa avem puterea sa ne revoltam impotriva noastra ca sa facem ceva...? Nu e de ajuns ca trebuie sa iti opui parerea altora, cand o ai, nu e de ajuns ca trebuie sa fi atat de sigur ca zici ceva cand o faci incat ti-e frica sa te faci auzit, de ce mai trebuie sa te lupti si cu tine..? Poate ca nu trebuie... Putem sa ramanem asa cum suntem... cu mainile fixe in niste buzunare atat de adanci incat nici semnul de la iesire nu se vede... la ce buna revolta asta...? mai bine stam...
Si totusi ... Nu merge asa... Din cand in cand, ne ridicam singuri in picioare, ne privim... si ne umplem de greata, intoarcem spatele propiei noastre mizerii si ne ridicam din ea... ne adunam o duzina de principii noi sau mai vechi, le scuturam de praf si plecam din nou spre un nou obiectiv...
Cu renuntari se pare ca toti am atins cota, am depasit de mult un minim necesar... cu o revolta si-un succes suntem datori cu totii... !

Monday, January 15, 2007

Si se apropie cu pasi repezi ...

Cata pierdere de timp organizata suntem dispusi sa induram pana cand sa ne intra mintile in cap... si sa facem ceva util... ei .. continuam sa plutim aiurea prin viata... nimic interesant...
Stare generala deplorabila... in parti paticulare... nu stiu daca ma pot lauda cu asta... dar cel mai bine o duc din punct de vedere cercetasesc.. in rest.. totu-i ca pula ca sa citez din recentul vizionat stand-up... ei... ce sa-i faci... se intampla... bag picioarele..

Saturday, January 13, 2007

Acelasi oras, aceiasi stare de spirit...

Orasul tau, orasul in care te-ai nascut si ai crescut, capata conotatii de basm, totu-i bun acolo... mai ales dupa o absenta, te intorci si din cauza dorului de casa, iti omori orice repulsie fata de orice.. si ajungi sa-ti iubesti orasul, sa-l simti si sa-l lasi sa-ti invadeze plamanii cu aerul sau mai mult sau mai putin poluat, numai ca sa stii ca n-ai pierdut nici o bucatica din el... orasul tau este frumos, indiferent de anotimp sau cate ghene-s rasturnate in strada, indiferent de oamenii nenorociti cu care n-ai petrece nici o clipa, indiferent de localurile de cacat in care esti nevoit sa intri dintr-un motiv sau altul... pare sa-ti depaseasca vointa si sa te convinga ca acolo-i bine.. acolo-i locul tau, acolo trebuie sa fi... binenteles ca intre prietenii vechi, intre oamenii pe care-i cunosti si cu care iti permiti sa fi exact cum vrei sa fi in clipa aceea, pierzi din nou in fata uratului, te pierzi in extazul revederii si bucuria companiei unor oameni si te lasi tarat in orice loc sau locsor dubio, care pentru moment, nu ar putea fi decat, cel mai bun loc de pe pamant.
Dar... iata ca mi-am gasit din nou melodia... si te uimesti cum o chestie care suna atat de bine, o alta definitie pentru frumos.. poate fi asa trist, si totusi este.. depinde si de starea de spirit probabil... dar cum starea de spirit e undeva plutind in nepasare spre trist!, nu tristete... doar Trist! ca om.. nu ca stare.
Am nevoie de o seara pentru mine, am nevoie sa scriu, mai scriu...? O-m vedea...
Despre lumea din jur... ma las impresionat prea usor, si totusi, impresionat cum sunt... arunc mai totul intr-o veritabila "lada de nepasare", lasa grijile si impresiile acolo.. la ce-s bune...?

Nu mai scriu nimic...mi-e somn

Portret de seara...

Şi-ţi cade peste chipul înserarea,
Rămâne apusul amortit,

Tu stând… străină de-asfintit,
Sărut pe ochii-ţi, dulce, nepăsarea.

Wednesday, January 10, 2007

Lista

... si daca ne-am face o lista cu toate momentele in care ne gandim la o anume persoana, o lista cu date si ocazii, un index pentru amintiri... eu unu, m-as incumeta... la o lista speciala pentru fiecare om care merita, in care sa notezi, de cate ori ai vorbit cu, de cate ori ti-ai amintit de, de cate ori ti-ai fi dorit sa fi alaturi de, de cate ori v-ati vazut, etc... Intrebarea ar fi, cand ne oprim cu lista.? tragem linie din cand in cand... si o luam de la capat...? sau poate facem ceva ca sa comemoram aceste amintiri si sa le marcam ca punct de plecare... este posibil de asemenea.. ca la un moment dat sa uitam de lista,...? o poti completa apoi..? din amintiri...? mai greu, parerea mea... acuma depinde si pentru cine-i lista... daca-i persoana iubita sau asa ceva, este normal ca din cand in cand sa faci o "descarcare de gestiune" printr-un gest frumos, o ocazie speciala... oricum, n-ai decat sa declari ocazia una sopeciala.. si s-o serbezi... si a doua zi sa o iei de la capat cu lista...
Un singur lucru nu mi-l lamuresc inca... Persoana pentru care tii lista, poate primi atentie sau ganduri bune retroactiv...? cu alte cuvinte... Se poate iubii in retrospectiva...?
Ce intrebator par a fi... uhm... sa zicem ca oboseala-si face simtita prezenta... munca si iar munca, daca ma vedeti vreodata lucrand in domeniul calculatoare ca meserie de-o viata... impuscati-ma! Va rog !

si ca o incununare a tuturor celor zise pana acum... mi-am luat ghete albastre, albastru de pici... foarte albastre frate...! :P

Saturday, January 06, 2007

copilarii...

... this just in... oare mai suntem copii...? si aici ma refer la majoritatea lumii, la prieteni indeosebi,la mine chiar... noi mai stim ce-nseamna a fi copil...? cine mai e copil in adevaratul sens al cuvantului, nu cred ca mai e vreunu. si nu cred ca exista legaturi intre varsta si a fi copil, copil poti sa fi pana esti dispus sa renunti la asta... pe degeaba dam unii vina pe lume, societate, etc... scuze patetice, pretexte pentru a ne purta din ce in ce mai "rational", rational pe dracu, ce-i rational pana la urma...? tot copiilariile cred ca ne scapa din cele mai aiurea situatii... puterea de a le trata ca atare, doar de a le gasii o solutie, fara sa te chinui sa-i gasesti vreun motiv... Ehe.. poate nu fac cea mai de succes apologie copilariei aici, cert e un lucru... incep sa ma simt strain de copilarie, si imi pare rau de asta...
Intr-o alta ordine de idei, una mai palpabila, m-am intors in Bucuresti, si-am avut parte de un sentiment foarte placut... acela de a ma simtii strain de locul asta, strain complet... cu luxul permis de a nu-mi aduce aminte strazi.. sau cum se ajunge de colo colo... nici nu vreau sa stiu... sunt aici pentru cateva zile, si pana cand nu o sa fiu nevoit sa stau mai mult... nici nu o sa incerc sa ma reintegrez... la naiba, vreau acasa... acum mai mult ca niciodata... sau nu...? nu vreau acolo inca.. dar nici acii... vreau... vreau in alta parte..
Cert e ca-mi rapsund singur la intrebarea pe care mi-am tot puso de ceva vreme...? Vreau sa merg la Cluj...? Dap, vreau! E o chestie de care am nevoie... se pare ca-mi prinde bine... sau o sa ma aleg din nou cu o mare indoiala... who knows...?? mais... de dus mi-ar placea sa ma duc...
Dupa cum ziceam.. mi-e dor de copilarie... mi-e dor sa nu ma intreb! ...

Friday, January 05, 2007

...

... si de la o vreme, totul e serios.

Thursday, January 04, 2007

menta...

... parca niciodata ispita frecarii de menta nu-i mai mare si nu te imbie cu atat succes ca atunci cand ai avea efectiv ce face cu acel timp, din categoria momentelor in care menta isi manifesta nevoia de frecare face parte si vacanta de iarna, cui ii mai pasa ca vine sesiunea sau ca are de predat proiecte, neah... lumea sta si-o fraca eficient sau nu, cu prietenii, in gasca, cu amici, cu cunostinte, in familie, cu fostii colegi, cu actuali colegi.. asta sa fie problema... sa n-ai cu cine freca menta, imposibil. Menta se poate freca oricand, freci menta dimineata ca altceva mai bun nu e de facut, la pranz ca si-asa n-ai inceput nimic de dimineata, dupa amiaza oricum era timp rezervat pentru asta, seara oricum te intalneai cu prietenii si frecati menta... Poate e din cauza vremii totusi... frecam menta prin casa ca-i frig afara, la fel putem face asta si pe afara ca doar e asa frumos... . Spatiul desemnat frecarii de menta este de asemenea total lipsit de importanta, se poate freca menta oriunde... nici o problema.
Schimband macazul totusi de la ferventul subiect, bag de seama ca blogul asta o ia total aiurea... nu mai gandesc nimic ci doar scriu... uhm.. pana la urma cand iti aloci o zi intreaga sa nu gandesti cine zice ca pentru juma de ora o sa poti sa gandesti si sa si scrii ceva pertintent...
Ce dimineata aiurea daca o compari cu ziua de ieri... nu pica deloc bine.. trebuia sa fie frig nu asa..

Wednesday, January 03, 2007

Anul 2007

Si iata ca am ajuns bine sanatosi in 2007, a trecut si revelionul, si sf. vasile... :P
Ce-am putea sa povestim despre revelion... fu fain, dragut chiar... n-am baut nimic... now that`s new! ... si totusi asa este... toata noapte n-am gustat decat o gura de sampanie... in rest, am facut pe soferul pentru lume de colo colo... Cert e ca lumea chiar sustine ca s-a distrat la aceste revelion in 35 de insi unde s-a dansat pana la 8 dimineata, s-a baut si s-a mancat pe saturate, toate cele... Deci nu pot sa zic eu ca nu a fost fruomos... scurte vizite la revelionul gastii vesele, unde in stilul specific apartamentul era marcat de diverse.. :P se fuma tutun cu ceai in balcon.. ce oameni.. :P
In rest, after party aseara... la tovarasul Gavrila, care se pare ca a iesit la fel de tare... numa ca eu eram prea obosit ca sa ma mai destrabalez...
Azi... sau la ora asta ieri... a fost groaznic de amuzant... Am avut in sfarsit o intrunire cu liderii semi-eficienta... macar am pus ceva pe hartie de data asta... ulterior... benzina si in poligon, sa se dea baietii... :P
si s-au dat baietii.. dragos si vlad care este... toata calatoria fiind sub sloganul "Haos !! " si... "Sa curga sange!!" ce sa ne ceri.. suntem obosit... :P
Si eu care pornisem cu ideea de a scrie ceva destept acilea... se pare ca nu merge... o dimineata frumoasa!!