Monday, November 22, 2010

Meditație

Câte mirabile momente...
Fiinţa noastră-n taină le petrece
Iar noi aflăm d-evenimente
Când pulberea depusă-i deja rece.

Ce cantec credeţi că ascultă,
Fiintă noastră, când copii, rătăcitori
Privind cu conștiința acum adultă
Vânează negăsitele comori

Ce gânduri trebuie să-nfrunte,
Fiinţa-ţi fragedă spre a-şi găsii un ţel
Și câte patimi au sa te inunde
Când va ceda armura ta de-oțel

Ce cântec trebuie să audă
Copilul dinlăuntru prins în somnul tău
Să-ţi poată revela orânduirea crudă
De lacrimi strânse pe obrazul tău

Ce vrere îi trebuie fiinţei...
Ca din nădejdi răpuse, monotone,
Fără apanajul conştiinţei
Să-şi plămădeasca... vise autohtone

Tuesday, November 09, 2010

Epitaf

Cand anotimpurile o sa le simt organic,
Cand iarba si copacii vor scurma in mine,
Dac-am vorbit vreodata-ntr-adevar
Vorbeste-ma si-acum nu doar de bine.

Nu vreau sa-mi ierte nefiinta toate cele,
Daca-ti aduci aminte, indiferent de mod
Eu o sa tac din logice motive,
Raspunde-ti singur in stilul incomod.

Saturday, October 23, 2010

Weekend-urile la munca...

Ma gasesc din ce in ce mai des, cu cel putin cate o vizita in fiecare din cele 2 zile de weekend la INCDMI Cantacuzino a.k.a Munca! Ca sa clarificam... Nu ma pune nimeni sa vin in weekend si nici eu nu simt nevoie sa compensez in weekend ziua de munca pe care nu o servesc in timpul saptamanii cat sunt la scoala. Mai presus decat toate acestea ... Nu am vreun avant profesional nebunesc acuma ca am primit marirea de 60 RON (din posibilul interval de 60-400 ron)in semn de recunostinta catre onor domnul director general care mi-a semnat celebra condamnare... pardon! promovare. Desigur sunt bani in plus si nu in minus dar contribuie la mizeria cotidiana! Enervant. Deprimant nu!

Revenind la ideea primara, si anume prezenta mea in institut de peste weekend, pentru cei care se intreaba ce draq caut la munci de la 8 sambata in loc sa dorm, ei bine... Raspunsul il am ! :P Dupa cum mentionasem intr-un post anterior, am o prezentare la sesiunea din Babes si experimentul trebuie facut. Si cum in timpul saptamanii avem si alte preocupari, printre care pe locul I s-ar situa constanta baleere intre scoala si munca, imi ramane doar weekendul la dispozitiunea pentru a trudii la viitorul Frankenstein din mine. In timpul saptamanii mi-s Igor declarat!

Totusi dragii mei, cineva trebe sa traga si pentru mine. Sincer, nu prea am vazut prea multa lume sa se inghesuie ... Asa ca ... Imi fac treaba cu mana mea. Lucru manual evident :p

Ca dovada a faptului ca evoluam totusi... Weekendul acesta petrecut la munca s-a dezvoltat calitativ considerabil in ultima perioada. Pe langa aparatura, soarecii si biroul care mi-erau la dispozitie... am adaugat comfortul internetului prin stick wireless, ceea ce adauga un plus de comunicare in pauzele din protocol, ofera o gama mai variata de muzica si chiar informatie daca ma framanta stiinta cumva. Deci e mai bine! Exceptand faptul ca mersul la toaleta presupune o serie de 2-3 usi si o cheie, nu vad o mare diferenta intre un weekend petrecut cu ceai, muzica si net acasa sau la munca. Cam tot aia caut pe net si aici si acolo doar ca mai pun niste soareci la aparat si ma spal pe maini orobil de mult.
Problema exista dar e la mine si nu o vad ???

Sunt convins ca exista si avocatii wekendului de leneveala si odihna. Pe care chiar ii invit sa opineze... Eu unu... Nu gust asa de mult leneveala obligatorie de weekend.

In rest lucrurile merg... Bine/Rau... Nu exista diferente statistic semnificative :))

Voi revenii cu niste chestiuni cam de mult amanate dar sa ne gasim momentul ideal, timpul necesar si dispozitia. O dimineata poate :)

Din ciclu Pendin... : "Teoria prietenului incomod" cu eventuale ramificatii in ceva de genu "Hotarati-va odata ce vreti sa faceti cu voi sau macar cautati o directie" si pe termen lung.. "Risat Bey, koyuncu!", "Umbra lui Oli` la Cantacuzino".

Cam atata deocamdata,
Vorbim

Sunday, October 03, 2010

Anticariatul... ca entitate sociala

Lasand la o parte pasiunea unora pentru anticariat, pentru colectionare, pentru valorificare ... Care exista dar nu fac subiectul scrierii mele de azi.
Deocamdata ma intereseaza anticariatul ca loc in care ai posibilitatea sa mergi, sa consumi oricat intre 5 min si 60 min(chiar mai mult), timp in care sa cauti cu privirea printre nenumarate rafturi/teancuri/alinieri de carti ceva care sa sune interesant fie profesional, literar sau pur si simplu fain din orice alt punct de vedere.

Spre exemplificare vin cu urmatoarea povestire : o duminica trecuta, asteptand o prietena cu care sa impart o bere(care intr-un mod previzibil s-a concretizat in vreo 4 beri si mancat la Argentin :D), am zis sa imi arunc ochii prin celebrele carti din strada de la Universitate. Si facand un browsing visual(am inteles ca esti mai cool in blogosfera daca mai bagi un englezism curent asa ca iata-l :P) prin oferta insirata meticulos in rasteluri de metal, mi-a sarit in ochi o carte despre Servetele, carte frumoasa, mare, in coperti stralucitoare cartonate sprijinita resemnat de un raft, pe jos. De ce servetele ? Foarte simplu... Mi-a fugit gandul la mama si pasiunea ei pentru servetele din tinerete(pacat ca nu si-a pastrat colectia). La o prima rasfoiala catalogul de servetele era de fapt o productie comerciala dintre acelea anexate unei reviste mondene, asa mi s-a parut mie, dar frumos realizata, fotografie buna, hartie calitativ potrivita si o serie intreaga de aranjamente de masa cu si din servetele. Mi s-a parut si inca imi pare ca ar fi un cadou frumos pentru mama, ar putea s-o tina maiestuos la un loc cu un anume catalog de rochii de mireasa pentru unul din mult asteptatele momente :)) . S-o ajute providenta sa-si vada si acel vis cu ochii si sa-si foloseasca cataloagele intr-o lupta fie futila fie utila cu o momentat fictiva, viitoare nora. Dar lasand asta... Cartea era vreo 30 lei. Bani pe care nu ii aveam si prin urmare am renuntat la idee, am asezat cartea la loc la fel de resemnata cum am gasit-o si mi-am continuat darea cu privirea spre ceva mai medical, oameni seriosi ce draq.
Asa am dat peste un atlas de anatomie si fiziologie umana, la fel de frumos din punct de vedere al calitatii cartii, destul de frumos din punct de vedere al continutului dar foarte atractiv ca pret deoarece era doar un 80 ron pe care, ca sa vedeti... Ii aveam! :)) Dar n-a fost cazul. N-a fost cazul sa-i cheltuiesc adica. Mi-am adus aminte de cartile de analiza matematica care-mi faceau o nota discrepanta in proaspat aranjata mea noua biblioteca(noua intr-un fel, ea e veche si frumoasa pentru ca e veche de fapt). Deznodamantul povestii a fost un troc de matematica/medicina si un plus de 20 ron. Cartea sprijina foarte frumos un volum de anatomie patologica scris in aceiasi engleza prin urmare... E de bine! Se asorteaza!

Ceea ce s-a adaugat ca un castig pe langa "reducerea" de pret a fost o discutie de vreo ora cu omul care-mi vindea cartea. Om fain, despre care n-o sa zic prea multe dar as sublinia datele interesante ale discutiei :
- dupa 89, omul, care nu acceptat o anume compensatie modica pentru acele "parti sociale" care le platea tot comunistul roman, este acum actionar la stat si-si ia partea cuvenita. Ceea ce s-a completat cu justa concluzie : Daca majoritatea ar fi facut asa nu ar fi existat privatizarile frauduloase! Opinie cu care tind sa fiu de acord! Si-mi cer scuze pentru tenta politica pe care am pus-o poate pentru prima oara pe acest blog.
- omul a primit o ciatie de la politie, sa-si ridice certificatul de revolutionar. Explicatia fiind ca : Nu aveau invitatii! Prin urmare i-au trimis o ciatie!
- Raspunsul la intrebarea mea despre cum se vede de acolo de la coltul universitatii dintre cartile din strada cititorul roman de rand a fost : Se citeste ca si inainte de 89, tot 20%. Se citeste in schimb mai profund, lumea a inceput sa ceara antichitati in adevaratul sens al cuvantului pana la Shakespeare in original and so on...

Incercand sa ma intorc la ideea initial si scuzandu-ma pentru intinderea pe care a capatato povestirea ...
Anticariatul ramane, in opinia mea o destinatie pe cat de interesanta pe atat de utila. Nu as vrea sa merg pana intr-acolo sa zic ca este o destinatie necesare sau poate as vrea... e o destinatie necesare! Mergeti si voi printr-un atincariat! Se gasesc chestii frumoase! Azi mi-am luat un volum de poezie de Rilke. Suna foarte bine din ce-am frunzarit pana acuma! Nu stiu exact ce-i cu Rilke recunosc. Dar Blaga vorbea numai de bine referitor la ... prin urmare sa vedem, ce-i cu Rilke ?

Asa ca dragilor, eu unu as arunca un ochi atent cu fiecare ocazie cand asteptati un autobuz la universitate sau dati de vreun alt anticariat in cale. 5-10-15 min... chiar nu conteaza asa mult!

Biblioteca, parerea mea, e mai frumoasa cand fiecare carte are culoarea ei si nu-s toate din colectia Adevarul.

Iar referitor la coletia Adevarul si celelalte serii de carti asociate diverselor ziare. Nu ma intelegeti gresit, este o idee foarte buna! Lumea mai reciteste niste chestii de dragul copertilor noi, de dragul revenirii la moda, chiar nu ma intereseaza motivul dar e bine.

Ceea ce vreau sa subliniez este in schimb ca aceste carti, toate de aceiasi culoare, in opinia mea o sa ia locul mobilei comuniste de sufragerie. Si anume... Cat am crescut eu, toata lumea din Tulcea la care mergeai avea in sufragerie o mobila din cele 3 modele disonibile pe piata pre-decembrista. Era intr-un fel un element de constanta foarte interesant. Acuma e drept ca lumea a inceput sa-si schimbe mobila si ai n-spe posibilitati de a-ti mobila livingul, iar biblioteca arata in fel si chip dar... tind sa cred ca la oricine te-ai duce, o sa vezi acele carti, toate la fel la coperta care sa asigura elementul constant.

Cum gasesti romanul tau favorit intre alte 20 de carti absolut la fel pe dinafara ?

Al doilea abstract...

Cu toate ca m-am ferit ca de draq de blog ultima vreme, sa zicem ca am dat peste un subiect relativ benign, si prin urmare, hai cu el...

Cum in ultima vreme, avand terminat cu mutatu, instalatul, plecarea lu fratimiu and other stuff, mi-am impartit timpul temeinic intre munca, somn si ocazionala bere...
In partea de munca a ecuatiei, am dat peste un anunt de participare la un simpozion, am intrebat la sefi, mi-am prezentat ideea, am facut o mini-serie(3 zile de soricareala/1 weekend) de determinari preliminare si rezultatul este : Inscrierea mea cu o lucrare la Al VII-lea Simpozion National de Patologie, tinut de Institutul Victor Babes din Bucuresti. Titlul lucrarii: Evaluarea indirecta prin pletismografie a stresului indus de manoperele standard la soarece.
Acuma toate bune si frumoase... Abstractul l-am scris eu si l-am trimis dar ramane totusi sa-mi termin experimentul. Sa-mi prelucrez datele si sa scot o prezentare. Poate si-un articol. N-ar fi deloc rau!
Concluzia cochetarii mele cu stiinta, neserioasa evident, este ca... Te caznesti 3-4 zile si la sfarsit te alegi doar cu un grafic si nici din ala nu pricepi mare lucru. Asta e !

In rest ar mai fi de adaugat detalii minore de genu :
- incepe scoala;
- am fost promovat la munca :))
- nu mai merg in Grecia sa ma LAS-uiesc :(( (pentru cine nu stia.. exista si posibilitatea asta)
- Sunt membru ARSAL :D Pe langa SIR acuma avem si ARSAL ... urmeaza la timpul cuvenit si CMVR :))

Trebuie sa mai scriu ca mai sunt de zis... dar sa nu abuzam de un singur post!

Aproximativ acelasi,
Orhan
-

Tuesday, August 03, 2010

noua baza de operatiuni

Buna dimineata din coasta Cismigiului, mai exact str. Ion Brezoianu, nr. 51, sc. B, ap 20, adresa care sper ca va fi sediul central de operatiuni al lui Orhan pentru ceva vreme de-acum incolo... :) Partea cea mai buna este probabil faptul ca au luat sfarsit cautarile care deja devenisera un sujet de griji si oftica... So... it`s official! Mi-am gasit garsoniera, numai a mea, cu de toate si in buricu targului. Nu ma laud, imi repet mie ca sa ma cred! :D
Asa ca, va astept pe voi, prieteni, la o cafea, la orhan...in cismigiu :)

De povesti mai cu talc n-avem timp pentru ca unii dintre noi au un covor de spalat...

In rest foarte scrut : - sunt in concediu, plec la tulcea, plec la Sfantu, ma intorc si mai povestim.

Dimineata frumoasa!

Friday, July 23, 2010

Vama Veche cu Bubu - editia 2010

Buna dimineata,

Cu toate ca e deja vineri si noi ne-am intors din Vama duminica, astern acum cateva ganduri despre ce si cum a fost in weekend.

Dupa cum lesne se poate deduce din titlu, am fost cu Bubu in anuala escapada pe litoral [litoral pe draq ca numa in Vama mergem dar tot litoral ii :P] cu ocazia editiei a V-a FolkYou, intitulat nush de ce... "Miscarea de rezistenta" Suna mai bine Florian Pitis. Dar sa nu ne luam din asta.
Am ajuns joi noaptea si-am stat pana duminica timp in care am fost de 2 ori pe plaja ziua, odata am intrat si-n mare :D. In rest chillau pe terase, bere si vorbe. Si-asa nu-i timp de-o vorba linistita in Bucuresti. Iar la Tulcea... e de-a dreptul imposibil! Ne adunam de-odata prea multi ca sa mai stam la vorbe... avem de baut serios nu-i timp de vorbit :))

Totusi dintre ideile nascute la aceste vorbe amintesc urmatoarele:
- Timpul pe care il petreci in orice loc de "reculegere spirituala" [putin fortat ce-i drept dar fie] cum ar fi la mare, la munte, la tara... Nu poate fi considerat nicidecum ca fiind timp pierdut. Timpul se pierde la scoala, la munca, in trafic, la coada, la film si tot asa... in locurile in care atentia ti-e captata intr-o singura directie si mintea n-are unde face tumbe ca sa nu mai vorbim de oboseala care se aduna. In locurile cum sunt Vama Veche sau Sfantu Gheorghe, pentru mine cel putin, fiecare poate avea locurile propri,sunt locuri in care timpul este castigat. Stam la o bere pe terasa si castigam timp. De aceea iti permiti sa stai si la alta si alta bere, alta si alta vorba pentru ca nu pierzi timp.
In spiritul acestei idei: Va urez castiguri insemnate!

- Am reusit sa acompaniam cu succes un concept nascut acum 2 ani daca nu ma insel si anume... Conceptul de masa revervata ! Si-o sa-l povestesc aici : Sa zicem ca ai de discutat ceva serios, cu seful, cu partenerul de afaceri, cu partenerul de viata, cu parintii, etc... Atunci ai nevoie de o masa rezervata! O masa care sa nu intervina in discutie oricand ca sa-ti poti discuta si tu problemele. Desigur masa poate fi foarte rezervata si prin urmare greu accesibila in cazul in care, fiind atat de rezervata, se retrage spre un ungher intunecos al barului/restaurantului pe masura ce incerci sa te apropii de ea. Si-acum ca am elucidat conceptul mesei rezervate sa trecem la subiectul nou, al doilea concept al acestei serii absurde si anume : Conceptul salatei sincere! Care-i foarte simplu. In majoritatea restaurantelor ai mari sanse ca salata pe care o primesti sa fie pe cat se poate de sincera si anume: ne-pre-facuta. :)
Pe tren inapoi cred c-am mai scornit un concept. Si anume cel al parului nedreptatit de natura. Cum este al meu spre exemplu :p

- Traducerea din engleza a unor chestiuni suna de-a dreptul dubios in romana si de aceea le si folosim cu amuzament. Pornind de la acest consideret de-a lungul anilor am impamantenit expresii de genu : Sap!/Prasesc!(I dig!), Sunt tufisat!(I`m bushed) si tot asa... Totusi intrebarea se naste : Cum suna, "O gagica fezabila" ?
- Lasand acestea deoparte chiar am ramas cu intrebarea : Care-i unghiul perfect pentru a contempla si aprecia sanii unei fete ?

Astea ar fi aberatiile care au luat nastere in cele 2 zile de zacut pe La Canapele intr-o semi-ebrietate continua, motiv pentru care, nici nu ma astept sa aibe vreo priza la public. La momentul acela fie erau groaznic de amuzante fie erau profunde neica, nu gluma...

As vrea sa multumesc unor oameni care au facut aceasta Vama una reusita:

Domnul Mihai Alexandru, pentru compania excelenta si prezenta scenica :))

Domnisoarei Elena, din Chisinau, pentru o servire impecabila si o prezenta scenica mai buna ca lu Bubu =))

Domnului Boerencu Dan pentru ca mi-a spart nasul si m-a umplut de sange. Ce-ar fi Vama fara sange ? =))

Domnului Dragos Mihei pentru explicatia originii expresiei "a o lua pe ulei"

Domnului Negreanu George pentru Keni! :)

Si cam atat,

Probabil ca, daca ma apucam sa scriu acest post, cum veneam din Vama, ar fi lipsit multe dintre explicatii si multe povesti pe langa evidenta tenta lacunara n-ar fi avut nici haz. Probabil nici acuma nu au dar... macar sunt la rece, privite mai hobiectiv.

O dimineata frumoasa va urez :)

Tuesday, July 13, 2010

scurt / cafea

Vreau sa am, la un moment dat, cal! Calul se poate conduce si dupa ce ai baut o bere!


O sa revin si mi-ar face placere sa dezvolt subiectul acesta fiind vorba binenteles despre mai multe chestii nu numai despre doritul cal.

Deocamdata insa ma multumesc cu a scrie aceste cateva randuri, a-mi sorbii cafeaua si-a degusta o tigara.

Nota 1 : - beletristica intra fantastic de bine dupa sesiunea ;

Nota 2 : - Joi pleca cu Bubu in VAMA VECHE!

Friday, July 09, 2010

I hate IT !

N-am sa reusesc niciodata sa inteleg cum se descurca unii si le si place sa lucreze cu programe, kit-uri, plug-in-uri, etc.

Oribil! Oribil! Oribil!

Cel putin pentru mine!

Mi se pare absolut normal sa faci ceva in biologie/medicina/stiinte ale naturii si sa nu-ti iasa... Dom`le... Celulele nu se simt bine azi, nu merge nush ce... OK. Dar nici nu te astepti sa faca ce vrei tu. Tu doar observi, notezi, te uiti, inveti... Vezi cum ar trebuii sa mearga chestiile. DAR... programele le face tot un om nu ? Programele se fac ca sa fie folosite si sa MEARGA! Sau programatorii fac asta dinadins? Sa-si smulga prostii parul din cap incercand sa instaleze un cacat de camera foto pe un microscop.

Recunosc! Vorbesc la cald si-s peste poate de nervozat si infrant. Recunosc!

O sa insist totusi... poate imi induc un icter ceva... macar la ala stiu de ce si cand sa ma astept. Problema-i doar culoare... Ce nuanta dubioasa as prinde cu un fond galbui sub ciocolatiul meu superb =))

OK... care-mi da o slujba in IT ? :))

Thursday, July 08, 2010

Follow me Igor, I will show you...

Buna dimineata,

O mica precizarea asupra titlului... M-am bucurat asa de tare acum 2 ani cand mi-am dat seama ca am un job, unde chiar pot sa fac glume de genul asta, pentru ca am cu cine. Si cum orice gluma buna e bazata pe niste adevar. Asta am si facut pana acuma la acest loc de munca al meu. Am umblat dupa doctor, de colo colo, fiind de ajutor, incurcand lucrurile, etc...
Desigur este foarte greu sa fi Igor cand n-ai un Frankenstein bun! Ca sa-l citez pe Sorescu, dintr-un context de calusari, "Ma... unsprezece sa fi fost... si-un mut bun, ager." Si-amu... Igor ca Igor dar cui sa-i zici "Yes doctor!" ?

Despre toate astea mai in detaliu, cu alta ocatie totusi.

Deocamdata cafeluta tare de dimineata si fuga la munci. Lamele! Ma bantuie lamele!

Out

Monday, July 05, 2010

It`s over!

Asta era domnule, cafeaua relaxata de dimineata! :D

Declaram oficial sesiunea incheiata ! Iar mie nu-mi ramane altceva de facut decat sa... Ma duc la munca nu ? :) La munca atunci! Am fugit!

Saturday, July 03, 2010

the last stretch...

Letter to myself: "Haide ma ca mai e doar un examen! Da-o-n spanac! "

asa... si-amu ca mi-am facut de cap cu autoincurajarea.

Daca tot dispun de cafea sa vedem... ce sa abordam ?
Asa! Planuri de vara :

In primul rand ar fi Folk You in Vama Veche, alaturi de minunatul, inconfundabilul, fenomenanul si adesea ocupatul... BUBU (a.k.a. Buricu, Bubiche, Alecu, Alex sau banalul domnul Mihai Alexandru, absolvent de Administratie Publica muncitor la Cosmote). Dar mergem... facem escapada anuala! O sa fie ... SUPER (chiloti peste pantaloni, mantie, tot tacamul :P)

Ar mai fi ... Concecediu undeva in august! Sa mai merg si eu pe-acasa.

Sfantu Gheorghe - ANONIMUL festival - timp as avea.. vedem cine merge :)

Altceva n-avem in plan deocamdata... :-?

Dar gasim noi!

Asa... Mai vorbim!

Wednesday, June 30, 2010

ultimul copil, al unui imperiu...

Asa... acuma ca sunt asteptat in mod fierbinte de cafeaua din dreapta mouse-ului, si exista si muzica buna pe Radio Swiss Jazz pot sa-mi incep si eu dimineata ca omul relaxat.

Inainte de a ne vedea de cele din program pe ziua de azi...

Este de-a dreptul infricosator ceea ce se intampla la mine la munca... Ma simt ca ultimul copil al unui mare imperiu. Cand am facut si eu ochi in lumea Cantacuzino-ului, se vorbea oricum lejer la timpul trecut despre gloria si maretia institutului, dar nu era nici un pericol iminent la porti. Pur si simplu... Era o perioada mai slaba din istoria nicidecum pe terminate a unui lucru mare. Lucrurile s-au mai schimbat si de la o teama latenta, insotita de sublinieri ale importantei evidente la nivel national al unei asememnea structuri, de a avea aceiasi soarta ca alti colosi strategici romanesti am ajuns azi la a se discuta prin care anume eveniment recent isi va gasii institutul sfarsitul. Va fi lipsa autorizatie de productie va fi lipsa de azot lichid ? Oribil de palpabile ambele teorii.
Nu se mai fac greve, nu se agita lumea prin laboratoare... Institutul moare cu atat de multi doctori la cap. Nu privesc aceasta realitate nicidecum politic ... desi este evidenta si mana politicii in toata treaba asta.
Stiintific vorbind... E tare greu.

Si revin cu precedenta comparatie... ma simt ca ultimul copil al unui mare imperiu.
Cade Constantinopolu si intrebarea mea e... De pe parte a zidului vreau sa fiu cand pica ?

Daca tot am deschis aceasta cutie pandorica ... probabil sunt dator sa zic si altele dar constat ca-i putin prea deprimant pentru dimineata asta.

inchei aici, in speranta ca voi putea intr-o zi sa revin asupra subiectului schimband comparatia istorica cu una mitica... aia cu pasarea Phoenix.

Orhan

Monday, June 28, 2010

Today

IS NOT A GOOD DAY FOR SCIENCE ! (si nu a fost doar o banuiala :P)

pe scurt m-am hotatar si nu ma duc la examen.

Motivele sunt mai mult decat simple :
- n-am invatat;
- n-am mintea necesare sa invat de-acum incolo (3 ore);
- n-am !

O sa regret cel mai probabil,
dar mi-o asum


[la 5 ore dupa afirmatiile de mai sus :
- m-am dus la examen ca de... cica prima conditie este sa te prezinti;
- am intrat;
- am dat foaia si-am plecat!]

asa ca dragii mei... Tin sa trag o concluzie foarte justa zic eu:

Prima conditie nu este nicidecum sa te prezinti, PRIMA CONDITIE este SA INVETI inainte sa te preziti!

Am ZIS!

Sunday, June 27, 2010

Etichete

Din ciclu... ce n-as face ca sa nu invat la ora asta... sau poate doar o pauza bine-meritata... Na ca mi-am tras ETICHETE pe blog. Ca sa fie mai usor de gasit chestii pe un subiecte sau ceva. Mai usor pentru mine evident. Nu stiu cati altii se uite retrospectiv pe-aici :))

Daaar... Avem label-uri da ? Estem cul !

Si salut desigur blog-ul lui Chiri. Imi place!

PS : Nu-mi plac blog-urile!

Deci paraziti!

Sunday, June 20, 2010

Auto-asumatul LEPRA

Foarte interesant de urmarit, si mai ales in perioada aceasta, in care manifestarile de natura subiectului,pe care urmeaza sa-l abordez, devin din ce in ce mai pregnante, si anume... evenimentul psiho-social autointitual LEPRA !

As vrea sa facem mai intai diferenta intre omul lepra prin nastere (indolentul cu drepturi depline, lenesul prin excelenta, prostul, cel-fara-de-griji chiar...) si auto-asumatul lepra. Nu ma intereseaza sa tratez subiectul lepra din nastere, este vast ce-i drept dar nu face obiectul acestei dimineti. De asemenea il si invidiez pe acest om, pentru puterea de delasare, asa ca nu.

Auto-asumatul LEPRA. Sau lepra de ocazie daca doriti...

Capabil, inteligent si ager, lepra de ocazie traieste alaturi de omul de rand in perfecta armonie. Nu deranjeaza prin nimic aproape, netradandu-si adevaratele veleitati decat in anturajul apropiat. Situatiile aparute se rezolva cu sau fara participare, viata merge inainte...
Ei bine dar... pentru ca mereu exista un dar. Exista si situatii limita sa le zicem. Situatii mai stresante dar nu la nivel individual. Acelea s-ar rezolva si in liniste, pentru ca-s individuale nu ? Ehe... dar cand inca o sama de oameni au aceiasi problema si aleg sa si-o rezolve de capul lor, aici este momentul sa actioneze LEPRA. Trebuie putina publicitate nu ? Si-atuni apare fenomenul arhicunoscut de FRECAT MENTA ACTIV... si anume... nu-ti faci treaba, dar te plangi incontinuu despre cum n-o faci... pana determini o tona de lume sa se implice in problema ta, motivandu-te, sustinandu-te, dar... nefolositor. Insuccesele cred ca alimenteaza acest fenomen. Izbandele sunt putin mai naucitoare dar LEPRA se poate regrupa rapid, pentru urmatorul eveniment.

Aici, acum, a fost descris contextul ideal in care LEPRA, jubileaza!

Nu ma intereseaza sa gasesc o solutie sau vreo alta interpretare...
Relatam si eu pur si simplu

O dimineata frumoasa va urez!

Wednesday, June 16, 2010

the land of sesiune

Magica locatie intradevar...


Nimic nou ce-i drept, nu-i prima sesiune si nici ultima, daaar... E prea cald oameni buni! Mult prea cald!

Trebuie sa ne descurcam totusi!

Imi doresc sa merg la Garana Jazz Festival anu asta... dupa 6 ani de dorit :P

Poate se va si intampla... si hai ca nu mai scriu caci imi este evident ca n-am nimic de zis!

Sesiunea-si face simtita prezenta totusi... uite ce incoerent sunt! Joy!

Sunday, June 06, 2010

Duminica

Avem data de... 06.06.2010 ceea ce presupune mai multe chestiuni:
- este prima duminica de iunie si eu imi servesc cafeaua la geam;
- este ultima duminica cand chiar nu era nevoie sa ma trezesc asa devreme :P

Dar sa nu facem atata caz din mai nimic...
Ne mobilizam si sigur iese ceva!

Imi recomand cafea, ciocolata, jazz si Pink Floyd.

Altora le recomand sa-si gaseasca propria reteta!

O dimineata frumoasa de duminica,
Imi/Va urez

Saturday, May 22, 2010

Si de ce n-ar ploua ?

Si de ce n-ar ploua ? Nu e nadusala, nu te bate soarele-n cap, e ok!

Asta scriam, ca un post de-un rand, mai devreme, cand ma holbam la cat de innorat e de cateva zile...
Intre timp am plouat. Si zic AM, pentru ca am stat si-am plouat si eu odata cu ce era afara...
Si ploaia nu-i in nici un fel o forma a naturii de-a plange. Cel putin nu imi inchipui cum sa plangi asa de expresiv... Nu e o vaitare in ploaie mereu. Ma uit pe geam si vad ceva care oscileaza de la melodia unei doine de jale pana la veselia unei hore sau chiar desfraul extaziat al unui saman voodoo dansand in rimtul frenetic al tobelor.

Am plouat de la momentul in care nori-mi pareau niste perne mari de tifon ce incearca grabit sa transporte apa ...
Am plouat odata cu perdeaua de apa ce a venit dupa.

Aud ploaia fiindca o vad. O vad cum loveste acoperisul mare din fata ferestrei si suna sec si nervos... O vad in schimb cum se loveste de fiecare frunza si aud mii de bubuituri. Frunzele nici macar nu se misca cand ploua tare. Stau... ca oile... cu capul in jos si ingramadite, de-un verde crud, deloc specific vreunei oi.

Vad ploaia si nu pot sa aud muzica care-mi iese de sub podul palmei (unde-s difuzoarele laptopului evident). Dar nu o aud mai ales pentru ca vad ploaia.

Si-i atata soare peste nori. Doar ca ploua!

Si de ce n-ar ploua? :)

Saturday, May 15, 2010

rima

Capatului meu de lume,
I-am pus porti bine-ncuiate
Si ca paznici numai glume
Ce nu se dau dezlegate.